Controverse existenţiale – Dumnezeu a creat originale, nu copii xerox
Cine sunt eu să spun cuiva despre o încredinţare pe care o are, să i-o permit sau să i-o interzic?… Am acest drept?!… Cine sunt eu să aprob sau să interzic cuiva modul în care Dumnezeu îi vorbeşte acelei persoane?… Și în final, cine suntem noi să limităm prin constrângere, sau să forțăm prin impunere și intimidare ca un om să ne adopte principiile, standardele și încredințările personale privind Divinitatea?…
Am eu oare puterea (permisiunea), să primesc (să mă înfrățesc), sau să exclud (să marginalizez) pe vreunul dintre semenii mei?… Am acest drept?!… Am eu oare ca și simplu om, această libertate gratuită, mai ales dacă mă mai consider și creștin?…
Iată care sunt întrebările pe care fiecare dintre noi ar trebui să le găsească în inima lui și să le cerceteze cu băgare de seamă în momentul în care simte că mugurii prejudecății și firea pământească, fariseic vor cu subtilitate să-și facă loc acolo, dându-ne impresia ca și cum ar fi ale noastre, păcălind pentru un scop bine definit și dorind să ajungă și la duhul nostru, viciindu-l prin raționament omenesc și în mod subtil depărtându-l astfel de Tatăl Creator.
Dumnezeu a făcut originale, nu copii! Dumnezeu ne-a creat pe toţi diferiţi, nu identici! Roagă-te stăruitor cu inima aprinsă întru a fi pe deplin încredinţat că ceea ce faci şi în ceea ce crezi, face parte cu adevărat din prerogativele lui Dumnezeu. Poţi căpăta acest răspuns de la El prin stăruinţă în rugăciune și credință, atunci când îţi doreşti cu ardoare a împlini voia Lui şi inima ţi-e plină de a fi plăcut Domnului… și Domnul tău vine şi îţi răspunde. Nu există o metodă standard. Dar, cel mai important este că vei şti în inima ta răspunsul Lui şi-l vei recunoaşte după puterea (nezdruncinarea) cu care ţi-a fost trimis acest răspuns… După siguranţa puternică și statornicia simţirii tale, care nu este alta decât încredinţărea dârză și foarte clară pe care ai primit-o în acel moment, pe care n-o poţi justifica nici măcar ție însuți, cum și nici puterea (neînduplecarea) simţită îndârjit şi pregnant nu ți-o poți explica, și din care nimeni nu te poate zdruncina sau smulge, ori convinge de contrariul, oricâți ți-ar spune că n-ai avea dreptate. Și se întâmplă astfel, pentru ca tu să primești un răspuns. Un răspuns de care ai nevoie, pe care l-ai cerut și pe care El ţi l-a oferit, prin har și credință (oferite generos tot de către El!), ca tu să înțelegi că ţi s-a răspuns la întrebare… Dumnezeu dorește ca tu să ai o gândire complexă (a cugeta la rosturile propriei tale existențe vremelnice), vedere adâncă (înlăturată astfel va fi superficialitatea și drum deschis către cele nevăzute, dar eterne), inimă fierbinte (înlesnind apropierea de El, constituită în a fi cea mai aprinsă dorință a Domnului), încredinţări corecte, din Adevăr şi pe placul Său, ceea ce-ți asigură garantat întâlnirea cu El și petrecerea vremurilor viitoare de veșnicie împreună. Chiar și aici îți arată dovada Lui de dragoste… cât de mult te iubește și cât de mult vrea ca tu să cunoști Adevărul… care este El.
Noi, ca şi oameni, trebuie să ne dăm credit unii altora mult mai mult decât o facem în prezent. Asta pentru că omenirea are nevoie de descătuşare, de eliberare din captivităţi religioase şi dogmatice… pentru că a venit vremea ca omenirea să-L descopere pe Dumnezeu aşa cum este El şi cum vrea El să se reveleze fiecăruia dintre noi, pentru a nu mai fi robiţi şi nefericiţi, închişi într-o dogmă ce ne stăpâneşte şi care a fost formată cândva tot de oameni şi în care credem probabil mai mult decât credem în EL. Aceste canoane şi reguli, au avut la vremurile lor cerinţe şi fundamente probabil raţionale, ajungându-se la luarea de aceaste decizii din motivaţii justificate şi pentru anumite considerente. Dar oare s-a ţinut seama şi de considerentul lui Dumnezeu?… Date fiind vremurile şi evoluţia lumii la acea perioadă tulbure şi de mare confuzie privind creştinismul (şi nu numai), nu prea putem să-i condamdăm pe strămoşii nostri că ei ne-au robit şi ne-au vătămat indirect prin punerea în practică a viziunilor proprii, nu-i aşa?… Acum, fiecare să gândească pentru el.
A venit vremea ca noi să lăsăm moştenire urmaşilor noştri ADEVĂRATELE ÎNCREDINŢĂRI ale lui Dumnezeu, iar acestea nu se capătă în chip lumesc…ci prin gândire duhovnicească…prin har, prin Duh Sfânt…prin insistenţă şi rugăciune, prin chemarea Domnului întru a ne răspunde, chemare făcută cu tot miezul fiinţei tale. Şi conform îndrumării: „Cere şi ţi se va da!” …vei primi răspunsul tău ce te va dezrobi din falsele încredinţări date de tradiții şi dogme în care trăieşti poate mai supus, decât trăieşti de fapt supus lui Dumnezeu, care nu se înscrie în nici o regulă. El nu poate fi definit, El nu poate fi descris și nici delimitat, El este invincibil, El este irezistibil, după mai bine de 2000 de ani domină știința, arta, literatura, istoria, filosofia ș.a.m.d., cei care nu-L cunosc nu îL suportă, dar nu pot trăi fără El, la moarte El a fost dat, dar moartea nu L-a primit, mormântul I se pregătise, dar acesta nu L-a putut adăposti, nu ți-L poți scoate din minte, nu-ți poți ignora inima când îți vorbește acolo, nu poți supraviețui fără El, nu poți trăi fără El, oriunde te-ai ascunde, El te găsește, oricât ai fugi de El, El tot acolo este, El este mai presus de sfârșit… pentru că El este Începutul, El este mai presus de moarte, pentru că El este Viața, El este mai presus de tradiții, definiții și canoane, pentru că El a venit să desființeze idolatriile, să spargă dogmele, să dărâme tradițiile, să facă loc celor necategorisiți, să dea un nume nesupușilor, să ridice adevărul și să facă de rușine minciuna, să arate inimile și să arunce etichetele din piep, El este care primește pe toți cei care L-au respins odinioară, El iartă ce omul nu poate ierta și iubește pe cei care nu sunt asemenea Lui, El are loc pentru toți, noi nu avem loc între noi, El ne-a dat pământul în stăpânire să-i culegem roadele, noi îl devastăm și-l pustiim, El ne scapă de fiecare dată din necaz și tot noi suntem răzvrătiții, El ne ascultă întotdeauna, noi nu avem timp pentru El, El ne pune mâncare pe masă, noi uităm să îi hrănim săracii (care zice că sunt ai Lui), El e dincolo de timp, spațiu și limită… noi, biete ființe muritoare și cu durată limitată de trai. El e magistral… El este Isus Cristos. El este Domnul nostru, Mântuitorul nostru, Regele nostru… El este Dumnezeu.
Conform Bibliei, cine îl cunoaște pe Dumnezeu, comportă caracteristicile Lui; dobândește caracterul Lui, împrumută simțirile Lui, prețuiește, cântărește și echivalează ca și El, își însușește valorile Sale, faptele și vorbirea, personalitatea i se asemănă, cine îl cunoaaște pe El trăiește cinstit și nu suportă minciuna, nedreptatea, trufia, aroganța, dar cunoaște mila, compasiunea, empatia, dragostea desăvârșită (nativ!) și se lasă întotdeuna pe sine mai prejos pentru a da voie altora a ajunge primii, cine îl cunoaște și este în Cristos flămânzește cu bucurie, ca să sature un sărman fără a-l judeca, nu-și încalcă principiile de morală divină și nici nu cade la învoială cu păgânii pentru câștig urât sau interese, oricât de mult ar fi presat și constrâns… Cine îl cunoaște pe El, are curaj să înfrunte oștiri, să spună adevărul cu prețul vieții și nu cunoaște teama, acela care îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu prin persoana Fiului Său mult iubit, a învățat să meargă pe apă și să creadă imposibilul, să iubească desăvârșirea, să fie prieten cu răbdarea, truda, persecuția și adevărul, să fie vrăjmaș cu fățărnicia, egotismul, idolatria și dezmățul de orice natură ar fi el.
Iar când Dumnezeu te iubește… vei ști…atunci putința ți se va lua și cu ea multe fără de care credeai că nu poți exista și te vei afla neputiincios, lovit și prigonit de către cei iubiți, în care ai crezut dintotdeauna… și toate acestea, în scopul de a te smeri (evlavia fiind prima treaptă ce duce pe drumul spiritual anevoios și lung al acceptării de sine și lepădării de fire) și a-ți aminti povestea bârnei din ochi, ceea ce ești…precum și a-ți plăti polițele propriului trecut, sau după caz, și a strămoșilor neamului tău, toate astea pentru a-L recunoaște și accepta ca Ceea ce și este: Stăpânul tău… și a-i da slava cuvenită, ca mai apoi, în calitate de angajat permanent al Lui, printr-un contract de veșnicie, să începi a-I căuta și alte oi rătăcite, cum și tu ai fost odată, și a-ți exercita menirea de a le aduce înapoi la turmă, de unde fost-au îndepărtate prin șiretlicuri murdare și subtile de către tatăl minciunii… pentru ca în final, a se constitui Mireasa cea mult așteptată de către toți copiii Lui… și zilele ce vor urma…
Am spus mai devreme că trebuie să ne dăm mai mult credit unii altora…că trebuie să ne încredem mai mult unii în alţii, să nu ne mai judecăm şi să nu ne forţăm să simţim, să gândim, să acţionăm toţi în acelaşi mod! N-am fost creați roboți! Și nici fără rațiune proprie sau inimă. Avem cu toții înzestrări alese ca să ne facem curaj să fim NOI ÎNȘINE.
Precum a mai fost spus și cu alte cuvinte de către predecesorii mei… Dumnezeu a creat ORIGINALE, nu copii xerox! Şi cum apostolul Pavel întăreşte această idee: „…fiecare să rămână în încredinţarea lui …”și ”fiecare a fost chemat la ceva…”, ar trebui să acordăm mai multă importanţă acestui detaliu şi să acţionăm în consecinţă… căci toate lucrurile sunt prin El și lucrează spre slava lui Dumnezeu.
Fiți binecuvântați cu Adevăr!
Eseu de Adina-Cristinela Ghinescu, din volumul antologic Florilegiu – proză scurtă (2010)
33 voturi
Încarc...