Florilegiu – proză scurtă 2010
Editura Emma din Orăștie a publicat recent antologia „Florilegiu – proză scurtă 2010”, proiect susținut de Asociația Culturală Florema Design și revista literară online Visul și coordonat de Ileana-Lucia Floran, președinte al Asociaţiei Culturale mai sus amintite și editor-şef al editurii Emma.
Autorii cuprinşi în volumul sunt: George Arhip, Cristian Cașcaval, Livia Ciupav, Sorin Coadă, Ileana-Lucia Floran, Florin Molnar, Adriana Gheorghiu, Adina-Cristinela Ghinescu, Viorica Marica Hageanu, Crișan Ioan, Mihaela Mădălina Irava, Alina Lazăr, Dan Orghici, Mirela Savin, Nastasia Savin şi Mariana Tănase.
Asociația Culturală Florema Design și revista literară online Visul au venit în sprijinul volumului de față, un florilegiu de proză scurtă, constituind a doua apariție literară din acest ciclu, apărută sub egida editurii Emma din municipiul Orăștie, județul Hunedoara, la inițiativa unui suflet mărinimos, în persoana doamnei Ileana-Lucia Floran, promotor cultural, jurnalistă, poetă și totodată președinte al Asociaţiei Culturale „Florema Design” și editor-şef al editurii mai sus amintite. Autoarea mai multor volume de poezie și proză, Ileana-Lucia Floran, a reușit cu dăruire și necondiționat devotament să reunească pentru a doua oară, într-un interval de timp relativ scurt, iubitori ai condeiului și împătimiți ai cuvintelor, eterni îndrăgostiți ai slovelor, care, în această apariție literară au avut curajul să se ”dezbrace” de haina protocolară impusă uneori de cadrul oficial și să-și deschidă o poartă misterioasă a sufletului lor, spre a se lăsa cunoscuți și publicului consumator – nostalgicii vremurilor trecute – așa cum îi mai răsfață rândurile de pe paginile unor cărți care își iubesc și intenționează să-și țină aproape cititorii… de unde nici această antologie nu face excepție. Visul scriitorului se împletește în această carte cu visul celui care ajunge să deschidă și să citească din rândurile sale, cititorul, care n-a fost nicidecum ales la întâmplare, dacă am parafraza destinul însuși, prezenta lectură dezvăluindu-se astfel ca și o taină a propriei identități oglindită de refugiul inerent al spiritului în fața unei ireversibile și autentice cascade de adevăr a sinelui, prezent la oricare dintre noi… fie scriitor, sau cititor.
Fragment din prefața volumului, semnată de Adina-Cristinela Ghinescu:
Nu de puține ori, chiar de la începutul existenței lui terestre, omul a pus întrebări iubirii, precum și atracției lui nedeslușite către variațiile, originea și sensul ei, când nici măcar nu-i găsise practic definiția… prin care și-ar fi explicat măcar în parte misterul… dar mai cu seamă, această întrebare a dominat mintea scriitorului, care de cele mai multe ori și-a dezvăluit propria lui percepție în ceea ce privește identitatea iubirii, dând frâu liber necunoscutelor care cu har apar ca înșiruire de slove, în a descrie însuși sentimentul care din start l-a îndemnat a scrie și a descrie această trăire mistică. Nu întâmplător am amintit despre dragoste… prezenta antologie de proză românească contemporană, are ca rezultat exact efectul ei. Cartea Cărților ne învață despre dragoste, ca fiind legătura desăvârșirii umane pe pământ și tot ea ne amintește despre dragostea de aproapele nostru, poruncă care împlinește Legea Divină… Iată că nu întâmplător și volumul de față ne vorbește tot despre dragoste și multitudinea formelor sale în accepțiunea elocventă a expresivității fiecărui autor în parte și proprietatea ei magistrală de a uni… Căci exact acesta este efectul ei. Omul care a făcut toate acestea posibile, căutarea și găsirea celor care au ceva de spus despre dragoste și cuvânt, unirea lor într-un proiect de inimă, l-aș putea numi… și posibilitatea oferită ca aceștia să-și ofere cu generozite din dragostea lor celor care vor parcurge cu răbdare paginile acestei cărți, nu este nimeni altul decât un suflet nobil, care de-a lungul vremii a căutat să-și transpună sinceritatea iubirii și dăruirea prin acte și proiecte mai mult sau mai puțin filantropice, în sfera cultural-literar-artistică a plaiului românesc, în persoana d-nei Ieana-Lucia Floran, preşedinte al Asociaţiei Culturale „Florema Design” şi director al Editurii „Emma” – Orăștie, distins promotor cultural, al cărui vis, se pare… a ajuns a se împlini. Florilegiu – proză include în cele 341 de pagini ale sale, 16 autori, fiecare dintre ei diferențiindu-se prin intrumente de percepție, mijloace și tehnici artistice, acuitatea traducerii propriilor simțiri, tehnică de expunere, precum și bagaj lingvistic tradițional sau modernist. Trăsătura fundamentală care leagă în mod simțitor pe toți cei 16 autori incluși în volum, nu este alta decât acel simbol care face foia cărții să vibreze, prin trăirile sincere și maiestuos aprofundate, tratate diferențiat și totuși în același mod, simbol care în lumea scriitorului este asemănat ca lutul pentru olar, sau făina pentru brutar, simbol denumit scriitoricește pana sufletulului. Fiecare autor își presară asupra creației sale un strop de suflet, ajutându-l a i se dezvolta și nemărgini prin cuvintele folosite în compozițiile literare selectate în acest volum, și care în mod neîndoielnic poartă amprenta autenticului.
”Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet.” spunea într-unul dintre citatele sale poetul Ionuț Caragea, ante prefațatorul meu, la care eu aș interveni, completând aceastei interesante ziceri plină de semnificații, următoarea adăugire: Tot ceea ce m-a ucis, îmi lasă sufletul să scrie… Și continuând în aceeași notă, țin să menționez vizavi de volumul de față, un amănunt mai puțin vizibil, dar demn de semnalat, deloc exagerat și anume, proprietatea divină a autorilor acestei selecții de ”a face abuz” de suflet în paginile lor, precum și curajul de a se lăsa descoperiți în fața unui public străin, dar care e gata a porni în explorare.
Florilegiu – proză oferă cititorilor cheia secretă a fiecărui scriitor inclus în prezenta selecție, cheie care pune la dispoziție părticele consumabile de suflet încărcat în tainele harului străvechi, transpus în clasicul contemporan, menit de a desfăta și pregăti totodată evadarea spre o lume caldă, unde întrepătrunderi omenești și celeste izvorăsc nu numai din cerneala lăsată de pana neobosită a scriitorului…
31 voturi
Încarc...
Eu as formula altfel adagiul poetului Ionut Caragea: „Ceea ce mă ucide mă face mai poet”
E doar ştiut că poezia se naşte din suferinţă sau din bucurie „ucigătoare”. Ceea ce nu „mă ucide”, nu mă atinge, trece indiferent pe lângă mine, nu face să vibreze nici o coardă sufletească din mine. Toate marile teme ale poeziei au fost din totdeauna experienţele „ucigătoare”: viaţa, dragostea, suferinţa şi moartea. Cine nu se lasă „ucis” de sentimente nu e poet. Lumea din jur e ucigător de frumoasă şi ucigător de urâtă, de bună şi de rea. Marea dragoste nu este oare devoratoare, devastatoare, copleşitoare, înnebunitoare, scoatere din fire, îndumnezeire, ucidere a tot ce este vremelnic şi superficial?