Lisa Cholodenko a descoperit filmul lucrând ca asistent de montaj la lungmetraje ca „Boyz N the Hood”, alături de regizorul John Singleton sau „Used People” (regia Beeban Kidron). A studiat regia şi scenaristica la Columbia University, unde a regizat numeroase scurtmetraje premiate la festivaluri internaţionale. A debutat în lungmetraj cu „High Art”, peliculă care i-a adus în 1998 un premiu pentru scenariu la festivalul de la Sundance. Al doilea său film, „Laurel Canyon”, cu Kate Beckinsale, Christian Bale, Frances McDormand şi Alessandro Nivola, a avut premiera mondială în 2002 la Cannes şi a fost nominalizat la mai multe categorii la Independent Spirit Award. La fel s-a întâmplat şi cu al treilea său lungmetraj, „Cavedweller”, cu Kyra Sedgwick şi Aidan Quinn, care a primit premii la festivalurile de la Seattle şi Karlovy Vary.

Stuart Blumberg a scris şi a produs „Keeping the Faith”, în care joacă Edward Norton, care este şi regizorul acestui film, Ben Stiller şi Jenna Elfman. Blumberg a semnat şi scenariul pentru „The Girl Next Door”, cu Emile Hirsch şi Elisha Cuthbert. În 2009, a produs documentarul „By the People: Alegerea lui Barack Obama”. Produs pentru HBO, documentarul a rulat şi în cinematografe.

Lisa Cholodenko este regizor şi co-scenarist, iar Stuart Blumberg este scenarist al ineditei comedii „Copiii sunt bine mersi” („The Kids Are All Right„). Împreună au acordat un interviu despre concepţia, scenariul şi producţia acestui film foarte apreciat.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cinema, Interviuri
Comenteaza! »

Un articol despre „bolile trupeşti ale epigramei” implică nu numai ariditate profesională, ci şi un oarecare risc: dacă pentru superlativele şi laudele duse la exces, înserate într-un medalion, într-o evocare sau prezentare de carte nu te trage nimeni la răspundere (ba, dimpotrivă, atrage simpatii!), exemplele de nereuşită, imperios necesare într-un asemenea articol, presupun responsabilitate şi atrag nemulţumiri şi antipatii. Totuşi, având în vedere că epigrama românească, proliferând într-o adevărată avalanşă de volume, pe lângă câştigurile mari pe care le-a realizat, manifestă o oarecare delăsare în privinţa prozodiei, deschizând porţile tuturor încercărilor şi încercătorilor, considerăm că e necesară o punere în lumină a lucrurilor, conform cu realitatea existentă. În plus, în redactarea rândurilor de faţă, am pornit de la considerentul că nu există epigramist – mic sau mare, cu vechi state în domeniu sau de curând afirmat – care să nu aibă şchiopătări prozodice, de rimă sau de exprimare. E necesară, totuşi, o precizare: una e se strecoare câte o abatere, câte o „zbârcă” de accent şi alta să ai „opera epigramatică” plină de „luxaţii”, „cârje” şi „proptele”, dând drumul în lume la volume care pot servi ca etalon în această direcţie. Şi asemenea cărţi s-au mai publicat şi ele circulă, dăunând epigramei din interiorul ei mai mult decât criticii literari, care o împing la periferia literaturii.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame
3 comentarii »

Caut prin buzunarele vieţii o monedă, pentru încă o zi. Dar de multe ori mă întreb dacă am luat cei mai buni pantaloni de viaţă. În poşetă am uitat o oglindă care trăieşte ziua de ieri. Oare cum va fi mâine? Vitrinele se uită urât la mine. În parcul pustiu un câine stă pe-o bancă care ţine de lesă, un alt câine. O statuie uscată de timp a înţepenit la trecerea de pietoni. A uitat să mai treacă. De fapt nici nu mai poate, de şuvoiul de maşini. Plouă cu lacrimi din mine, încet de sus. Oare am ajuns cer? O macara îmi mărgineşte privirea, de foarte mulţi ani. Ea sprijină o clădire, să nu cadă. Au început să apară altele noi, după douăzeci de ani. Dar încă stau drepte, clădirile. Un şir de borduri şi-au făcut ziduri de cetate. Cineva din sectorul nimănui le-a mai pus un alt şir de borduri pe spate. Operaţiunea a lăsat multe blocuri fără privire, fiind în continuare zbârcite şi cu faţada cenuşie. Piaţa a devenit o operă. În ea stau toate culorile şi cântă numai opere turceşti sau greceşti, artificiale. Dar la puţini spectatori. Trecători care nu se opresc, ci doar trec şi se uită.

8 voturi

Încarc...

Publicat de Viorel Muha in Eseuri
1 comentariu »

Epigrama, cu drăcuşorii ei,
Se duelează-ntruna.
Zeiţa-i – Mătrăguna!*
Sar din săbii şi peniţe doar… scântei.

*Atropa Belladonna sau Carmen, trimisă pe pământ, cu mulţi drăcuşori, să ne veselească, să ne corecteze viciile prin satiră şi umor, că prea amărâţi şi prea înfumuraţi din cale afară suntem.

P.S. Dar mai e o Zeiţă în ceruri, cu aia eu contactez.

* * *
Zeiţa Epigrama şi… drăcuşorii ei sau Globul Pătrat cu unii tipi de pe el, cu marile lor succese la Concursuri Naţionale şi Internaţionale de Humor şi Neumor, menţionaţi  cu multiple premii Grand Prix, că nu-s chiar toţi aşa ca ei, ci selectaţi din toate colţurile Globului Pătrat – despre toate acestea – mai jos.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Mihai Cucereavii in Epigrame, Umor
52 comentarii »

Din 4 septembrie 2009, poate fi vizionată în cinematografe producţia Disney „G-Force: Salvatorii planetei”.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cinema, Umor, Video, Ştiri
Comenteaza! »

„Păstorel” este pseudonimul scriitorului Alexandru Osvald Teodoreanu, născut la 30 iulie 1894 în Dorohoi, nepot al lui Alexandru Teodoreanu şi fiu al lui Osvald Teodoreanu, botezat atribuindu-i-se prenumele ambilor înaintaşi paterni. Apreciind probabil prea împovărătoare prenumele sale, şi le prescurtează semnând oficios Al.O. Teodoreanu şi, ca scriitor, cu pseudonimul Păstorel, ales deloc întâmplător, după cum afirmă în volumul „Caiet – Foi îngălbenite”, 1938, prin a sa literară

Spovedanie

Cântat-am vinul şi-l băui pre el,
Şi-aşa, precum din flori slăvitul soare,
Cules-am toată roua din pahare,
Voios ca cel din urmă menestrel.

Am păstorit în viaţă vinuri rare
(De-aceea îmi şi zice Păstorel)
Şi de la Grasă pân’ la Ottonel,
Le-am preţuit, pe rând, pe fiecare.

6 voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Critică literară, Cărţi, Epigrame, Fragmente literare, Umor
6 comentarii »