Lisa Cholodenko a descoperit filmul lucrând ca asistent de montaj la lungmetraje ca „Boyz N the Hood”, alături de regizorul John Singleton sau „Used People” (regia Beeban Kidron). A studiat regia şi scenaristica la Columbia University, unde a regizat numeroase scurtmetraje premiate la festivaluri internaţionale. A debutat în lungmetraj cu „High Art”, peliculă care i-a adus în 1998 un premiu pentru scenariu la festivalul de la Sundance. Al doilea său film, „Laurel Canyon”, cu Kate Beckinsale, Christian Bale, Frances McDormand şi Alessandro Nivola, a avut premiera mondială în 2002 la Cannes şi a fost nominalizat la mai multe categorii la Independent Spirit Award. La fel s-a întâmplat şi cu al treilea său lungmetraj, „Cavedweller”, cu Kyra Sedgwick şi Aidan Quinn, care a primit premii la festivalurile de la Seattle şi Karlovy Vary.

Stuart Blumberg a scris şi a produs „Keeping the Faith”, în care joacă Edward Norton, care este şi regizorul acestui film, Ben Stiller şi Jenna Elfman. Blumberg a semnat şi scenariul pentru „The Girl Next Door”, cu Emile Hirsch şi Elisha Cuthbert. În 2009, a produs documentarul „By the People: Alegerea lui Barack Obama”. Produs pentru HBO, documentarul a rulat şi în cinematografe.

Lisa Cholodenko este regizor şi co-scenarist, iar Stuart Blumberg este scenarist al ineditei comedii „Copiii sunt bine mersi” („The Kids Are All Right„). Împreună au acordat un interviu despre concepţia, scenariul şi producţia acestui film foarte apreciat.

– Cum a fost perioada în care ați scris scenariul pentru „The Kids Are All Right”?

Stuart Blumberg: Am fost foarte apropiaţi în timpul scrisului. Ne-am urât unul pe celălalt. Ne-am plăcut unul pe celălalt. Am dormit împreună când oboseam.

Lisa Cholodenko: A fost un proces foarte lung. Ne-a luat aproape patru ani.

Stuart Blumberg: Am reuşit împreună…

Lisa Cholodenko: Povestea este aşa: ne cunoşteam de câţiva ani de prin New York…

Stuart Blumberg: Întotdeauna ne-am înţeles bine. Am întâlnit-o pe Lisa printr-un prieten comun şi am devenit buni amici…

Lisa Cholodenko: Ne-am întâlnit într-o cafenea din Los Angeles, şi Stuart m-a întrebat la ce lucrez. I-am spus că am început să scriu un scenariu, dar că m-am blocat şi că nu ştiu ce să fac. Cel de-al doilea lungmetraj regizat de mine („Laurel Canyon”) tocmai fusese lansat. Lucram atunci la o televizune, dar ceea ce voiam să fac era să scriu un scenariu original, al meu. Toate scenariile pe care le primeam îmi arătau că nu aceea era direcţia în care voiam să merg. Simţeam că începusem deja procesul acesta în care ceea ce faci devine ceva mai personal şi aş fi vrut nişte scenarii cu personaje mult mai bine conturate.

Stuart Blumberg: Mi-a zis: “Vreau să scriu un film mainstream despre un cuplu de lesbiene care au copii de la taţi- donatori!”. Iar eu i-am zis: „Asta e amuzant, pentru că eu aş vrea să fac ceea ce faci tu, adică mai degrabă filme independente”.

Lisa Cholodenko: Practic, i-am prezentat ideea. El avea propriile lui motive pentru a fi interesat…

Stuart Blumberg: Am fost donator de sperma când eram la colegiu…

Lisa Cholodenko: Am mulţi prieteni care s-au identificat cu un personaj sau altul al poveştii. Eu şi prietena mea chiar încercam în perioada aceea să avem un copil. Au fost multe poveşti despre copii concepuţi de la taţi-donatori – în The New York Times, la TV – iar copiii aceştia se apropie acum de vârsta maturităţii. E o lume necunoscută pentru viaţa de familie în general. Aşa că, în timp ce Stuart se gândea că ar fi interesant să punem accent pe latura indie a filmului, eu am vrut să aducem în proiectul asta pe cineva cu mai mult simţ al comercialului. Până la urmă, a fost o combinaţie reuşită.

Stuart Blumberg: Niciunul dintre noi nu mai scrisese scenarii împreună cu altcineva până atunci.

Lisa Cholodenko: Ne-am întâlnit chiar a doua zi şi am decis să încercăm.

– Aţi început direct prin a scrie scenele sau aţi avut o altă abordare?

Stuart Blumberg: Am stat câteva luni până când am schiţat intriga, apoi au mai trecut căteva luni până când am scris prima varianta de scenariu. Fiecare scenă, fiecare personaj au fost rescrise de cel puţin zece ori.

Lisa Cholodenko: Am început de la bază. Ne-am pus reciproc întrebari despre personaje, le-am dat o formă, le-am pus în antiteză unele cu celelalte. Când simţeam că povestea devine superficială sau prea „politically correct”, o luam de la capăt.

Stuart Blumberg: Procesul ăsta a avut o dinamică deosebită, tocmai pentru că bărbaţii şi femeile sunt atât de diferiţi. Mi-a plăcut să lucrez cu Lisa. Câteodată stăteam la computer şi îi spuneam: „OK! Suntem în criză de timp, aşa că hai să începem!” În schimb ea îmi zicea, “Nu, nu, nu! Mai bine zi-mi ce-ai făcut în weekend!”. Eu insistam „Trebuie să începem!” Şi ea: “Nu, nu! Trebuie să mai procesăm!”

Lisa Cholodenko: Când mă plângeam prietenei mele că nu ştiu dacă scenariu e bun de ceva, ea îmi zicea: „Continuă să scrii până când povestea te va emoţiona pe tine. Dacă tu însăţi rezonezi la ea, înseamnă că eşti pe drumul cel bun!” Scriam deja de un an şi jumătate împreună cu Stuart, timp în care eu am rămas însărcinată. Credeam că vom putea face filmul înainte să nasc. Asta a fost prima variantă. Să facem filmul în 2005-2006. Nu prea s-a putut. Până când am obţinut finanţarea, eram deja prea însărcinată să-l mai pot face. Aşa că am născut, după care, în următorii ani, am încercat să petrec cât mai mult timp cu fiul meu. Dar am continuat să scriem. Rescrierile au dus la un scenariu şi mai bun. Pentru că am lucrat la el atât de mult timp am ajuns să-l văd în imagini.

– De ce ați ales să filmați pe peliculă?

Lisa Cholodenko: Împreună cu directorul de imagine, Igor Jadue-Lillo, am folosit pelicula de 35 de mm. Iubesc pelicula şi n-am vrut senzaţia aia grea, mult prea realistă, pe care ţi-o dă digitalul. Am vrut să văd granulaţia peliculei, ca în filmele cu care am crescut.

– Aţi vrut ca prin filmul vostru să transmiteţi un mesaj spectatorilor?

Stuart Blumberg: Nu există vreun mesaj special legat de căsătoriile homosexuale. E doar ceva în genul bancului aceluia: „Persoanele gay merită să se simtă la fel de mizerabil într-un mariaj ca heterosexualii.” Ne-am concentrat pe oameni, nu pe subiecte politice şi sociale delicate.

Lisa Cholodenko: Nu sunt o persoană foarte implicată politic. Relaţia mea cu subiectele politice şi sociale este una mai degrabă creativă şi artistică. Ştiu că unii vor vedea în primul rând asta: „O, uite o familie neconvenţională, două mame şi copiii lor.” Noi încercăm să zicem doar: „Hei, uite o o familie. Punct.”

Stuart Blumberg: E vorba despre o familie care a dus o viață liniștită până acum, însă noi le surprindem într-un moment de cumpănă.

Lisa Cholodenko: Povestea se vrea a fi o explorare a ceea ce toate familiile trăiesc, mai devreme sau mai târziu, mai ales familiile cu copii: neliniştea, comedia şi durerea de a vedea cum familia ta se schimbă, se transformă. Că eşti gay sau hetero sau singur sau într-o relaţie cu cineva de altă rasă, toată lumea trebuie să facă faţă genului ăstuia de provocări. Ce decizii iei în momentele grele şi cum poţi scăpa situaţia de sub control – asta încercăm noi să explorăm.

Stuart Blumberg: Familia din povestea noastră e la fel de minunată, tulburată şi imperfectă ca orice familie.

Lisa Cholodenko: Când am decis că vreau să fac filme, ceea ce m-a convins au fost filmele pe care le-am văzut când eram tânără, filme care aveau un sens puternic al comediei şi tragediei. Acele filme în care simţeai umanitatea şi complexitatea personajelor.

Stuart Blumberg: „The Kids Are All Right” este o poveste în care „un personaj nou apare într-o stare de lucruri pre-existentă şi dă o nouă dinamică situaţiei”. Mark Ruffalo aduce foarte mult rolului. Reuşeşte să fie profund, dar şi amuzant în acelaşi timp. Îmi aduce aminte de unele roluri pe care le-a făcut la începutul carierei sale.

Lisa Cholodenko: Paul e un personaj foarte bogat, foarte plin de nuanţe în interpretarea lui Mark. A avut oferte pentru filme cu bugete mai mari, dar cred că unii actori mari găsesc plăcerea de a face film în producţii mai mici în care se pot implica total. Julianne Moore a fost nemaipomenită pentru că, după ce i-am spus că îl vreau pe Mark, i-a dat un telefon înainte.

– Julianne Moore a fost prima alegere pentru rolul lui Jules?

Stuart Blumberg: Sigur! Am scris personajul Jules gândindu-ne la Julianne. Este nemaipomenit să-l vezi pe actorul la care te-ai gândit cum îşi spune replicile pe care i le-ai scris.

Lisa Cholodenko: Pe platou, Julianne era gata pentru orice, inclusiv pentru scenele de sex. Ne-am întâlnit prima dată în urmă cu zece ani, după care am mai vorbit întâmplător. Într-o zi mi-a spus „Scrie ceva pentru mine!” I-am trims o primă variantă de la „The Kids Are All Right” şi a spus „Da!”. A spus „Da!” chiar din 2005, când filmul trebuia să fie produs, dar nu s-a mai făcut. A rămas fidelă proiectului de-a lungul anilor. Între timp, am vorbit mult despre personajul ei, aşa că Julianne a ajuns să-l cunoască pe măsură ce acesta a evoluat în cadrul scenariului.

Stuart Blumberg: Ne-am gândit că o să fie ceva deosebit de ce a făcut ea până acum. Julianne joacă de obicei femei puternice. Nu că Jules n-ar fi puternică, dar, în relaţia dintre cele două mame, personajul lui Julianne este mai vulnerabil.

– Lisa, pentru Jules ai scris gândindu-te la Julianne Moore de la bun început. Dar, personajul Nic, pentru care nu aveai pe nimeni în minte la început, cât de mult este inspirat din tine?

Lisa Cholodenko: Sunt părţi din mine în Nic, bucăţi din personalitatea mea, dar nu eu sunt cea care pune pâine pe masă în familia mea… Pentru Nic, aveam nevoie de cineva mai decis, mai puternic. Ştiam că vreau o actriţă peste 40 de ani, puternică, sexy şi cunoscută. Am vorbit cu Julianne despre o listă scurtă de actriţe şi ne-am concentrat pe Annette Bening, pe care amândouă o adoram. Julianne i-a trims un mail cu propunerea şi i-a scris „Mi-ar plăcea mult dacă ai accepta!” A fost ca o căsătorie aranjată. Amândouă ştiau că au fost alese una pentru cealaltă şi că trebuie să facă lucrurile să meargă. Le-a şi plăcut provocarea asta de a explora psihologia unui cuplu gay.

Stuart Blumberg: Annette e uimitoare. În fiecare zi, pe platou, era incredibilă. Şi ce hotărâre dă personajului său! Practic, „s-a instalat” în personajul Nic!

Lisa Cholodenko: Pentru că Annette era în L.A., împreună cu ea şi cu Stuart am revizuit de câteva ori scenariul. Pentru Anette lucrul la scenariu e foarte important, iar ea e foarte bună la treaba asta: e incisivă, inteligentă şi metodică. Pentru ea a fost uşor să abordeze personajul, pentru că ea însăşi este foarte implicată în viaţa copiilor ei.

– În ce fel au reuşit să vă suprindă actorii tineri din distribuţie?

Stuart Blumberg: Mia Wasikowska poate părea genul de puştoaică ajunsă celebră peste noapte dar, în realitate, este incredibil de lucidă şi calmă. A reuşit să transmită personajului Joni acea seriozitate absolut necesară în contextul poveştii. Josh Hutcherson a fost minunat şi el. Mai ales că în viaţa reală nu e deloc precum personajul Laser pe care îl joacă. E un tip extrovertit, care însă a reuşit să redea perfect un Laser interiorizat şi frământat.

– Care a fost reacţia spectatorilor la primele proiecţii? Filmul a fost prezentat în premieră în ianuarie 2010 la Sundance şi la Berlin.

Lisa Cholodenko: …nu eram pregătiţi pentru asta. La Sundance, la premiera mondială, am arătat o variantă neterminată. Cu toate astea, filmul a avut parte de o primire extraordinară şi peste aşteptările noastre. Cred că oamenilor le-a plăcut să vadă ceva realist şi complicat, dar în acelaşi timp amuzant. Filmul te duce într-o călătorie cinstită printre adevărurile pe care le simţi, o călătorie plină de surprize care se termină într-un punct în care îţi dai seama că speranţa nu moare.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cinema, Interviuri
Comenteaza! »