19 noiembrie 2008
Scriitor science fiction de talent, Mircea Opriţă face o critică literară în consecinţă, adică foarte lizibilă. De la o carte la alta, a devenit tot mai direct; nu mai menajează susceptibilităţi. Maniera directă de abordare a subiectului, combinată cu felul de-a fi mai reţinut al celor din Ardeal şi experienţa de prozator, nu dă rateuri; scriitorul află ce este de aflat de la critic, nu ceea ce i-ar plăcea să audă.
Avem nevoie de critici obiectivi în care autorii să aibă încredere, să ştie fiecare cum stă şi la ce nivel se găseşte.
Un comentariu la strălucitele eseuri critice ale domnului Opriţă, adunate în volumul “Cronici de familie. SF-ul românesc după anul 2000”, publicată la editura “Casa Cărţii de Ştiinţă” din Cluj-Napoca, e foarte greu de făcut. Despre o carte foarte bună, se scrie foarte greu, în sensul că nu te poţi aventura să lauzi ceva care e vizibil de laudă; îţi trebuie multă subtilitate stilistică. Una e să dai cu bâta în baltă, să agiţi peştii şi să-i faci să riposteze, neavând încotro s-o ia, şi alta este exegeza serioasă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Victor Martin in Critică literară, Cărţi, Science fiction
5 iunie 2008
Vine timpul, câteodată, când vreau să mă sparg ca pe o păpuşă de porţelan sau să mă pun, în acelaşi timp, nicovală şi ciocan şi să lovesc cu ciocanul, să mă răstignesc pe cruce, să bat cuie singur, în palme şi în minte. Starea este similară cu aceea, în care aş fi într-un sac mai mic decăt corpul cu sufletul şi mintea. Sacul nu are ieşiri pentru mâini, picioare şi cap. Senzaţia este de sufocare totală. Şi nu de puţine ori, mi se întâmplă aceasta. Şi cred că mulţi au aceaşi senzaţie ca şi mine când tensiunile se acumulează şi incearcă să explodeze şi nu au unde.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Memorii
9 mai 2008
Sunt redactor-şef al revistei „Utilizări ale aerului comprimat în Mileniul 3”. Reproducem textul de mai jos în revista noastră, cu tiraj mărit la 1 exemplar, ca o datorie de onoare.
Tragedia care a lovit definitiv revista „Super beauty XXX”, cu tiraj invidiat de noi, de 2 exemplare, a fost deplânsă de toţi cei 2 cititori, ca şi de mulţimea colegilor de breaslă (adică subsemnatul). Motivele care au făcut imposibilă publicarea în prestigioasa revistă le veţi afla, vai!, după eventuala parcurgere a textului, asta dacă nu v-aţi speriat deja prea tare.
Reamintim că revista „Super beauty XXX” se adresa doamnelor imature de peste 18 ani. Rugăm respectuos cititoarele să respecte indicaţia de vârstă, ca şi cea de imaturitate.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Eugen Dănescu in Umor
24 aprilie 2008
Anul 2007 a marcat semicentenarul comemorării lui Constantin Brâncuşi. Printre manifestările care au omagiat memoria genialului sculptor, a fost şi premiera piesei „Infinitul Brâncuşi” de Valeriu Butulescu, la Teatrul Naţional Radiofonic. Ulterior, piesa a trezit interes şi peste hotare, fiind deja tradusă în portugheză, engleză şi franceză.
Recent, Valeriu Butulescu i-a acordat un amplu interviu despre piesă şi despre Constantin Brâncuşi poetului şi eseistului Vasile Ponea, redactorul şef al revistei gorjene de cultură „Caietele Columna”. Avem plăcerea să prezentăm integral acest interviu.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Interviuri, Teatru
8 aprilie 2008
A treia piesă pe care o prezentăm din integrala creaţiei dramaturgice a lui Valeriu Butulescu este „Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi)”, o dramă într-un act.
După cum sugerează chiar titlul, scenariul gravitează în juriul genialului artist Constantin Brâncuşi. Mai precis, este vorba despre ultimele zile din viaţa acestuia şi trecerea în eternitate. Desigur, piesa este o ficţiune, însă inspirată din realitate, autorul documentându-se atent şi încercând să surprindă cât mai bine spiritul momentului. Valeriu Butulescu a pus mult suflet în conceperea acestei expuneri dramatice, mânat de imensa admiraţie pentru Constantin Brâncuşi şi de afinităţile geografice, ambii fiind originari din Gorj.
Piesa a fost publicată pentru prima dată în 2005, în volumul „Pasărea de aur”, la Editura Sitech din Craiova.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Biblioteca, Noutăţi despre site, Teatru
7 februarie 2008
Chiar depăşind graniţele literaturii engleze, Charles Dickens (7 februarie 1812 – 9 iunie 1870) rămâne, fără îndoială, campionul literaturii ca tablou al copilăriei. Fără să-i minimalizăm prin asta valoarea, recunoaştem cu preponderenţă între lucrările sale pe cele care aduc în prim-plan universul infantil, care se construieşte oarecum metodic pe baza unei legi ce nu poate fi ignorată: vitregia sorţii poate fi învinsă dacă-ţi păstrezi calea dreaptă şi cugetul curat. Teza pare simplistă, dar asociată cu un real talent narativ, Dickens a obţinut o formulă de succes care, deşi nu l-a inclus în rândul monştrilor sacri, l-a făcut cunoscut şi citit cu plăcere la nivel universal.
Volumul asupra căruia ne-am oprit se deschide cu o discuţie care – mi se pare mie – stârneşte şi azi vii pasiuni. Este vorba despre felul în care exactitatea faptului are câştig de cauză asupra pasiunii imaginaţiei. Tocmai pentru că mă situez în mod fundamental şi categoric pe poziţie adversă, am ales fragmentele care argumentează acestă teorie, pentru ca fiecare dintre cititori să aleagă pentru sine, conform propriilor credinţe.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Cărţi, Fragmente literare
