Jessica Biel, una dintre cele mai căutate actriţe de la Hollywood, revine pe marile ecrane într-un rol diferit de cele cu care ne-a obişnuit până acum, în comedia romantică „Secrete din trecut” („Easy Virtue”), care din 27 februarie 2009 va avea premiera în România, în cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Cinema City din Cluj si Bacău, precum şi în cinema Cityplex din Constanţa.
La Humanitas Fiction a apărut, în colecţia Raftul Denisei, bestsellerul internaţional „Apă pentru elefanţi” de Sara Gruen, traducere din engleză de Vali Florescu, un roman inspirat din întâmplări adevărate ale circului american din anii Marii Crize şi totodată o emoţionantă poveste de iubire. Cartea include fotografii alb-negru ce imortalizează măreţia şi decăderea circurilor de altădată.
Apărut în SUA în 2006, romanul „Apă pentru elefanţi” a fost luni întregi Numărul 1 în topurile de vânzări din New York Times, Los Angeles Times, Wall Street Journal, USA Today, fiind desemnat Favourite Book of the Year de către publicaţia Newsday. În 2007, a fost recompensat cu premiile Booksense Book of the Year şi Bookbrowse Diamond pentru cea mai populară carte. Este tradus în peste 40 de ţări, s-a vândut până în prezent în 3 milioane de exemplare şi va sta la baza unei producţii cinematografice realizate de 20th Century Fox.
Fragmente din lucrarea „Dimineaţa poeţilor. Eseu despre începuturile poeziei româneşti”, semnată de Eugen Simion; capitolul al V-lea este dedicat lui Vasile Cârlova (4 februarie 1809 – 18 septembrie 1831), sub titlul „‘Valea tristă’ şi sentimentul securităţii”:
De lucruri, Cârlova se apropie totdeauna cu milă. O tristeţe fundamentală, care n-atinge, totuşi, proporţiile disperării, însoţeşte demersul său liric. O tristeţe şi o blândeţe care vor să ocrotească o realitate fragilă, ea însăşi tristă, evanescentă (ruinurile, păstorul întristat, filomila), supusă unei legi aspre: soarta […].
Romanul „Degete mici” de Filip Florian a apărut în limba poloneză la editura Czarne, în traducerea lui Szymon Wcisło, cu titlul Małe Palce.
„Kleine Finger”, varianta în limba germană a romanului „Degete mici”, a fost publicată, în traducerea lui Georg Aescht, la prestigioasa editură Suhrkamp. Romanul a mai apărut în limba maghiară la Magvetö Publishing House Ltd, în traducerea lui Karácsony Zsolt, cu titlul „Kisujjak”. Urmează să apară şi versiunea americană, la Harcourt Publishing House, precum şi cea slovenă, la editura Didakta, anul acesta.
La Humanitas Fiction a apărut „Viaţa şi vremurile lui Michael K„, un extraordinar roman al lui J.M. Coetzee, laureatul Premiului Nobel în 2003. Cartea a fost distinsă cu Booker Prize în Marea Britanie în 1983 şi cu Premiul Femina în Franţa în 1985.
Viaţa pare să fi intrat pe un făgaş lipsit de suferinţă, dar şi de bucurie, pentru Michael K, un bărbat de culoare din Cape Town. Orfan de tată, petrecându-şi copilăria stigmatizată departe de mamă, în cămine şi centre de reeducare, tânărul devine grădinar în slujba consiliului local. Nimic nu pare să-i tulbure traiul monoton, până în clipă când mama sa, grav bolnavă, ia hotărârea de a se întoarce în ţinuturile natale, unde doreşte să-şi sfârşească zilele, departe de oraşul sfâşiat de un război civil care nu este al lor şi pe care nu îl înţeleg, dar ale cărui consecinţe le afectează în mod direct vieţile. Urcându-şi mama şi putina avuţie într-un cărucior improvizat, Michael K începe o adevărată odisee printr-o lume care-şi poartă la vedere cicatricile mereu reînnoite ale unei istorii tragice. Într-o lume fragmentată, care nu este pregătită să-i accepte alegerile, Michael K dă o lecţie despre supravieţuire pură: fără idoli, fără iluzii, fără viitor.
Nu ţi-am scris niciodată, aşa că-nţelegi cât de greu îmi vine tocmai acum – când îţi relatez o-nmormântare la care suntem participanţi şi „sărbătoriţi” în acelaşi timp. Nici nu ţi-aş fi spus ceea ce-ai să vezi aici dacă nu mi-ai fi cerut explicaţii. Mă-ntrebi, din când în când, de ce m-am schimbat, cu-aceeaşi încăpăţânare cu care se discută la-nmormântări de ce-a murit răposatul, ca şi când n-ar fi acelaşi lucru că a murit de cancer, de pneumonie sau călcat de-o maşină. Nu suntem obişnuiţi să acceptăm fenomenele în sine, vrem totdeauna să ştim şi „de ce”. Dacă cel care-a murit merită să-l plângi, atunci plânge-l ori de ce-ar fi murit.
Cred că te miră că în vocabularul meu, redus ani în şir la „te iubesc”, există şi alte cuvinte. De fapt, şi eu redescopăr acum în mine femeia inteligentă, omul cu judecată. Mi se pare că sunt o veche cunoştinţă pe care-am scăpat-o din vedere multă vreme. Ani de zile mă uitam în oglindă şi nu-mi vedeam decât picioarele, fiindcă ele-ţi plăceau, „frumoase, lungi, cu pulpe rotunde”. Azi, descopăr că meritam din partea mea o privire mai atentă.