Viaţa şi vremurile lui Michael K
La Humanitas Fiction a apărut „Viaţa şi vremurile lui Michael K„, un extraordinar roman al lui J.M. Coetzee, laureatul Premiului Nobel în 2003. Cartea a fost distinsă cu Booker Prize în Marea Britanie în 1983 şi cu Premiul Femina în Franţa în 1985.
Viaţa pare să fi intrat pe un făgaş lipsit de suferinţă, dar şi de bucurie, pentru Michael K, un bărbat de culoare din Cape Town. Orfan de tată, petrecându-şi copilăria stigmatizată departe de mamă, în cămine şi centre de reeducare, tânărul devine grădinar în slujba consiliului local. Nimic nu pare să-i tulbure traiul monoton, până în clipă când mama sa, grav bolnavă, ia hotărârea de a se întoarce în ţinuturile natale, unde doreşte să-şi sfârşească zilele, departe de oraşul sfâşiat de un război civil care nu este al lor şi pe care nu îl înţeleg, dar ale cărui consecinţe le afectează în mod direct vieţile. Urcându-şi mama şi putina avuţie într-un cărucior improvizat, Michael K începe o adevărată odisee printr-o lume care-şi poartă la vedere cicatricile mereu reînnoite ale unei istorii tragice. Într-o lume fragmentată, care nu este pregătită să-i accepte alegerile, Michael K dă o lecţie despre supravieţuire pură: fără idoli, fără iluzii, fără viitor.
În „Los Angeles Times”, romanul a fost calificat ca fiind „o capodoperă dură şi limpede, asemenea unui diamant îndelung şlefuit”.
Iar în „The New York Times Book Review” s-a s că este „o carte care îţi purifică simţurile în asemenea măsură, încât pare că ochiul îţi devine mai ager, iar auzul mai ascuţit.”
John Maxwell Coetzee s-a născut la Cape Town, în Africa de Sud, la 9 februarie 1940. Îşi încheie strălucit studiile de literatură engleză şi matematică la University of Cape Town în 1961. Debutează cu romanul „Dusklands” (1974), urmat de „In the Heart of the Country” (1977) şi „Aşteptându-i pe barbari” („Waiting for the Barbarians”, 1980), care îi aduce James Tait Black Memorial Prize, precum şi consacrarea internaţională. Publică apoi „Viaţa şi vremurile lui Michael K” („Life & Times of Michael K”, 1983), distins cu Booker Prize şi Prix Femina Étranger, „Foe” (1986), „The Age of Iron” (1990) şi „Maestrul din Petersburg” („The Master of Petersburg”, 1994). În 1997 îi apare un prim roman autobiografic, „Boyhood”, urmat de „Youth”, în 2002. Militant pentru drepturile animalelor, Coetzee publică în 1999 volumul „The Lives of Animals”. Romanul „Dezonoare” („Disgrace”, 1999) îi aduce din nou Booker Prize, iar „Elizabeth Costello” (2003), „Slow Man” (2005) şi „Diary of a Bad Year” (2007) se bucură de o foarte bună receptare. Din 2002, trăieşte în Australia, fiind profesor emerit la University of Adelaide. În 2003, primeşte Premiul Nobel pentru literatură.