2 februarie 2009

„Degete mici” de Filip Florian a apărut şi în limba poloneză

„Degete mici” de Filip Florian a apărut şi în limba polonezăRomanul „Degete mici” de Filip Florian a apărut în limba poloneză la editura Czarne, în traducerea lui Szymon Wcisło, cu titlul Małe Palce.

„Kleine Finger”, varianta în limba germană a romanului „Degete mici”, a fost publicată, în traducerea lui Georg Aescht, la prestigioasa editură Suhrkamp. Romanul a mai apărut în limba maghiară la Magvetö Publishing House Ltd, în traducerea lui Karácsony Zsolt, cu titlul „Kisujjak”. Urmează să apară şi versiunea americană, la Harcourt Publishing House, precum şi cea slovenă, la editura Didakta, anul acesta.

După publicarea primei ediţii, în anul 2005, romanul „Degete mici” a primit Premiul pentru „Cel mai bun debut” acordat de România literară şi Fundaţia Anonimul (2005) şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru „Cel mai bun debut în proză” (acordat în 2006). De asemenea, autorului i-a fost acordat Premiul de excelenţă pentru debut în literatură al U.N.P.R. „Degete mici” reprezintă debutul literar al autorului şi a apărut până acum în două ediţii, ambele la Editura Polirom, în colecţia „Ego. Proză”.

Romanul Degete mici a fost foarte bine receptat de critica liteară românească, dar şi de presa străină.

Nicole Henneberg a scris în „Frankfurter Rundschau”: „Florian analizează dureros de tranşant şi de exact o societate mutilată de dictatură, desfăşurând în acelaşi timp cu o deosebită vervă a limbajului şi o mare putere de fabulaţie poveştile fantastice şi poetice ale unor caractere singulare, de neuitat. (…) Filip Florian nu este preocupat de scenarii bizare, ci de adevărul uman ce se ascunde în spatele minciunii, ruşinii şi neîncrederii. Cercetând cotidianul postcomunist, el descoperă, pe lângă aberaţii şi brutalitate, surprinzător de multă tandreţe.”

Jörg Plath a punctat în „Deutschlandradio Kultur”: „Într-un cadru ce aduce a roman poliţist, Filip Florian dă de gol setea de demascări senzaţionale, desfăşurând o întreagă horă de poveşti care mai de care mai fantastice.”

Jan Koneffke şi-a exprimat admiraţia în „Freitag”: „Cu o poantă la sfîrşitul cărţii pe care nu vrem s-o dezvăluim aici, autorul arată într-un mod cât se poate de subtil că în anumite împrejurări minciuna şi ficţiunea pot fi mai adevărate decât – presupusul – adevăr. Cu acest roman uimitor, cu o multitudine de perspective şi de idei, plin de spirit de fabulaţie şi de umor … Florian lărgeşte şi orizontul literaturii române.”

Heike Geilen a făcut o analiză în „Literaturnetz”: „Florian nu împleteşte găselniţe ficţionale, ci face ca două râuri compuse din nenumărate detalii, nuanţe, cronologii şi fragmente biografice să-şi schimbe direcţia şi să se contopească într-un mare fluviu. Iar aceasta se întâmplă pe nesimţite şi într-un mod atât de nepretenţios, fără «senzaţii tari» şi nici intervenţii artificiale, astfel încât la capăt aproape că ne speriem dându-ne seama că am ajuns deja la revărsarea în marea deschisă.”

Şi Uwe Stolzmann a elogiat romanul în „Westdeutscher Rundfunk”: „Degete mici este un debut de excepţie, o operă matură în privinţa conţinutului şi al stilului. Un text în care grozăvia tinde să se preschimbe în grotesc. Este vorba bineînţeles despre vinovăţie refulată. Şi despre neîncrederea generală în urma unei tiranii. Un efect surprinzător îl produce ideea de a compara regimuri violente din regiuni îndepărtate una de alta.”

În „Sueddeutsche Zeitung” s-a scris: „O carte cu intrigă poliţistă, din lumea arheologiei, un roman politic şi un debut uimitor: românul Florian Filip vrea să elibereze literatura de îndatorirea de a oferi mărturii. Romanul său de debut, apărut în 2005, trăieşte din neîncrederea faţă de formele goale care îi stau la îndemână pentru a povesti trecutul. Dar romanul nu se consumă în această neîncredere. Idealul său nu este descoperirea adevărului ascuns în spatele unor adevăruri incomplete care circulă. Idealul lui este eliberarea literaturii de îndatorirea istorică de a aduce mărturii. El nu vrea să relateze lucruri care servesc aflării adevărului, ci numai ceea ce el consideră că merită să fie povestit.”

La postul de radio austriac oe1ORF s-a spus: „Vieţile româneşti acoperă mari porţiuni din secolul trecut, fără să se rezume la satisfacerea interesului superficial care se aşteaptă la povestiri gratuite despre victime şi atrocităţile suferite de ele. Proza lui Filip Florian este însufleţită de o savoare foarte prezentă a momentului pitoresc, surprinzător, multicolor.”

Filip Florian (născut în 1968, la Bucureşti) este unul dintre cei mai importanţi scriitori din noua generaţie. În perioada 1990-1992, a fost reporter special la „Cuvântul”; între 1992 şi 1995, redactor la biroul din Bucureşti al postului de radio „Europa liberă”; între 1995 şi 1999, corespondent al „Deutsche Welle” la Bucureşti.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook