Joi, 18 decembrie, de la ora 18:00, Editura Polirom organizează lansarea celui mai recent volum al lui Daniel Bănulescu: „Cel mai bun roman al tuturor timpurilor„. Evenimentul are loc la USR Bucureşti, în Sala Oglinzilor. Prezintă, alături de autor, Paul Cernat şi Daniel Cristea-Enache.
„Cel mai bun roman al tuturor timpurilor este Biblia”, afirmă la un moment dat un personaj din roman. De ce şi-a intitulat astfel Daniel Bănulescu romanul, care face parte din clanul de romane „Am văzut, lucrând, degetul lui Dumnezeu?”. El este Cartea Cărţilor Epocii de Aur şi, împreună cu „Te pup în fund, Conducător iubit!” şi „Cei şapte regi ai oraşului Bucureşti”, a reuşit să pătrundă în toate subteranele dictaturii comuniste şi să demonteze toate componentele mecanismelor malefice ale opresiunii. Este o carte care va face lumină şi va rescrie istoria.
Scriitorul egiptean Naghib Mahfuz a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1988. Cărţile sale sunt traduse în peste patruzeci de ţări. La Humanitas Fiction a apărut recent „O mie şi una de nopţi şi zile„, un roman captivant cu accente satirice, în care alegoriile şi simbolurile ascund adesea judecăţi politice.
Suntem în a o mie doua noapte arabă. Vizirul Dandan tocmai a aflat că şireata sa fiică Seherezada a izbutit să-şi salveze viaţa. Puterile magice ale poveştii au reuşit ca întotdeauna să purifice conştiinţa umană. „Dar oare cât durează efectul acestui miraculos antidot?” se întreabă cu tristeţe Seherezada, îndoindu-se de perfecta curăţenie morală a soţului său. Viitorul nu se anunţă deloc senin, mai ales că dincolo de zidurile palatului e o lume la fel de frământată şi de mânată de ambiţii, unde mijesc pericolele la fiecare pas. Va putea Seherezada să convertească încă o dată instinctele violente în blândeţe înţeleaptă şi dorinţa de răzbunare în iubire de semeni?
Cunoscuta carte „Declaraţie de iubire„, de Gabriel Liiceanu, a apărut şi în variantă audio, în două ediţii, la Humanitas Multimedia, chiar în lectura autorului.
Gabriel Liiceanu spune în „Declaraţie de iubire”: „Fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni, ei nu pot fi mulţi, pe care i-a preluat în el şi i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul lui critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Aceşti oameni puţini, care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem, reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă.”
Vineri, 21 noiembrie 2008, de la ora 18:00, la Teatrul Ion Creangă, sala din Piaţa Amzei nr.13, are loc premiera oficială a comediei muzicale „Când jucăriile spun pa!”, de Sânziana Popescu, în regia lui Attila Vizauer.
Piesa a primit Marele Premiu al juriului în cadrul primei ediţii a Concursului de Dramaturgie „100, 1.000, 1.000.000 de poveşti”, organizat de Teatrul Ion Creangă în 2007.
Scriitoarea chiliană Isabel Allende este o povestitoare fabuloasă, ale cărei cărţi, traduse în peste treizeci de limbi, se vând în milioane de exemplare şi au devenit bestselleruri pe patru continente. Recent, la Humanitas Fiction i-a apărut cartea „Povestirile Evei Luna„, în traducerea din spaniolă a lui Radu Niciporuc.
Rolf Carle este limanul spre care a năzuit – fără s-o ştie – Eva Luna, pe când străbătea jungla amazoniană. Dragostea lor este teritoriul privilegiat unde nimeni şi nimic nu îi poate ajunge şi, la adăpostul acestei iubiri împlinite, Eva, asemenea unei Şeherezade moderne, cu harul ei de a depăna istorii pline de nostalgie, înţelepciune, umor şi dragoste, ţese o tapiserie complicată şi multicoloră, care adună laolaltă douăzeci şi trei de poveşti despre nenumăratele ipostaze ale vieţii pasionale şi violente de pe continentul sud-american. Patul celor doi îndrăgostiţi devine astfel sanctuarul unde vorbele vrăjite ale Evei evocă personaje exotice, iar istoriile lor par să se prelungească în legendă şi mit, atât de intense sunt patimile care îi macină şi faptele pe care le săvârşesc. Fie că descoperă puterea cuvintelor, ca tânăra Belisa Crepusculario, fie puterea sentimentelor sau a chemării cărnii, precum discreta, dar perversa, adolescentă Helena, aceste figuri fascinante alcătuiesc un caleidoscop magic, care-şi va prinde în mreje cititorul.
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 – articolul este semnat de Angela Ion:
Primul – în ordine cronologică – dintre cei patru mari poeţi ai Romantismului francez, Lamartine a intrat în literatură la treizeci de ani, însoţit de aura succesului imediat. Micul volum de versuri, apărut anonim, în 1820, Méditations poétiques (douăzeci şi patru de poezii în ediţia originală), a marcat una dintre datele importante ale secolului trecut, pe care Sainte-Beuve o evoca în aceşti termeni într-o scrisoare către Verlaine, din 19 nov. 1865: „Nu, cei care n-au fost martori n-ar putea să-şi imagineze impresia adevărată, legitimă, de neşters pe care contemporanii au primit-o de la primele Meditaţii…”