Fragmente din prima parte a capitolul „Vasile Alecsandri. O recluziune productivă. Retorica peisajului, peisajul retoricii” dedicat „bardului de la Mirceşti” (?21 iulie 1821 – 22 august 1890) de către Eugen Simion în lucrarea „Dimineaţa poeţilor. Eseu despre începuturile poeziei româneşti” (ediţia apărută la editura Cartea românească, Bucureşti, 1980):

„Alecsandri scrie cu precădere iarna, anotimpul pe care îl detestă cel mai mult. Când se face frumos afară, se pregăteşte de călătorie. Literatura este lăsată deoparte, fără remuşcări, până ce un val de frig, o ploaie răcoroasă, o ceaţă groasă îl fugăresc, iarăşi, în cămin. La adăpost de urgiile naturii, gustul pentru artă îi revine, în tihna biroului fantezia se eliberează. Liniştea, confortul interior şi timpul rău sunt cele trei condiţii preliminare ale scrisului său. […] O recluziune jumătate impusă, jumătate căutată precede, dar, hotărârea lui Alecsandri de a scrie. O recluziune care se transformă într-o bucurie a spiritului laborios:

Cât ţine timpul aspru – scrie el lui Ion Ghica – cât termometrul face gimnastică sub linia de la zero ca sub un trapez ideal, îmi umplu zilele cu îndeletniciri intelectuale şi cu întreţinerea focului din sobe. Am ajuns în arta aceasta la înălţimea vestalelor şi acum ştiu a da clădirii despicăturilor de lemne forme arhitectonice cari ar merita medalie de aur, dacă asemene talente s-ar recompensa în ţara noastră. Dimineaţa îmi place să mă scol de cu noapte şi să găsesc cabinetul meu de lucru bine încălzit şi vesel luminat de un candelabru aprins. Ceaiul e gata pe masă; căţeii mei sar prin cameră cu mii de jocuri şi desmerdări, aşteptând porţiile lor de zahăr; biuroul mă cheamă lângă el, arătându-mi calamara plină, condeiul zburdalnic, hârtia albă. „La lucru!” îmi şopteşte un glas ce iese din tuspatru colţuri a cabinetului şi cu plăcere ascult adeseori îndemnul său; încep prin corespondenţa cu Londra, cu Parisul, cu Bucureştii, cu Iaşul, cu Montpellier, chiar şi cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă şi ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge şi dacă suflă crivăţul.”

1 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
Comenteaza! »

Teatrul Odeon şi Fundaţia Culturală „Camil Petrescu„ prezintă miercuri, 17 iunie 2009, de la ora 19:00, la Teatrul Odeon lectura piesei „Spre pacea eternă” de Juan Mayorga. Traducerea aparţine Ioanei Anghel, regia este semnată de Cristian Dumitru, iar din distribuţie fac parte Marius Stănescu, Mugur Arvunescu, Gabriel Pintiliei, Marian Ghenea, Marian Lepădatu, Nicoleta Lefter. Lectura va fi urmată de discuţii cu publicul, moderate de Andreea Dumitru şi Sorin Alexandrescu. Intrarea este libera.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Alexandru Uvra in Teatru, Ştiri
Comenteaza! »

Fascinaţi an de an de ofertele mereu surprinzătoare ale amfitrionilor buzoieni – Casa de cultură „Ion Caraion” (director Viorel Pietrăreanu) şi Cenaclul său de umor (preşedinte Mihai Sălcuţan), iată-ne ajunşi pe nesimţite la ediţia a X-a, jubiliară, a prestigiosului festival.
Întâlnirea din 2009 a debutat în forţă, în după-amiaza zilei de 8 mai, la Primăria Municipiului Buzău, unde au fost rostite cuvinte de bun venit şi adresate urări de succes festivalului, de către Mihai Sălcuţan, Viorel Pietrăreanu, viceprimarul Marcel Ciolacu şi preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, George Corbu, iar invitaţilor la festival şi gazdelor (organizatori, sponsori) li s-au acordat deopotrivă diplome în rang de „Distincţie aniversară”, „ca semn de preţuire şi de recunoaştere a sprijinului acordat de-a lungul anilor festivalului, mişcării epigramatice buzoiene şi afirmării sale în spaţiul cultural naţional”.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Nelu Vasile in Epigrame
5 comentarii »

La Editura Polirom a apărut cartea „Stupul” de Camilo Jose Cela, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1989.

Considerată imorală de Biserica Catolică şi de guvernul generalului Franco, „Stupul” (1951), capodopera lui Camilo Jose Cela, a fost interzisă în Spania pentru mulţi ani, fiind publicată, din acest motiv, în Argentina.

Romanul prezintă o viziune panoramică a degradării şi dificultăţilor pe care le are de înfruntat clasa de mijloc după Razboiul Civil. Acţiunea se încheagă printr-o succesiune de scene portretizind suferinţele individuale a peste o sută de personaje, dar importanţa romanului depăşeşte cu mult valoarea sa de document social, căci în el se împletesc spectaculosul carnavalesc şi grotescul, violenţa şi foamea, dorinţele reprimate şi constrângerile vieţii într-un regim dictatorial.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Fragmente din volumul „Istoria literaturii italiene”, semnat de Francesco de Sanctis, apărut la Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1965, în traducerea Ninei Façon:

Carlo Goldoni [25 februarie 1707 – 6 februarie 1793] era, ca şi Metastasio, un artist înnăscut. Ambii ar fi trebuit să devină, conform dorinţei celorlalţi, avocaţi. Goldoni a practicat chiar avocatura cu un oarecare succes. Dar la prima ocazie fugea la actori, până ce geniul lui firesc birui definitiv. Încercă mai multe genuri înainte de a găsi pe sine însuşi. Cele două celebrităţi a vremii erau Zeno şi Metastasio; drama în muzică era la modă. El scrise Amalasunta, Gustavo, Oronte, mai târziu Il festino şi câteva melodrame bufe; scrise şi tragedii, Rosmonda, Griselda, Enrico şi tragicomedii ca Rinaldo.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
Comenteaza! »

La Humanitas Fiction, în colecţia Raftul Denisei, a apărut cartea „Amurgul zeilor stepei” a lui Ismail Kadare, traducerea din albaneză fiind semnată de Marius Dobrescu.

„Amurgul zeilor stepei” este un roman autobiografic, dar şi o poveste tulburatoare de iubire, în care realitatea se întâlneşte cu mitul. Acţiunea are loc spre sfârşitul anilor ’50. Boris Pasternak tocmai a primit Premiul Nobel, iar întreaga lume est-europeană vuieşte la aflarea veştii. O cumplită iarnă rusească transformă Moscova într-un tărâm kafkian, al tuturor incertitudinilor şi temerilor. Pe fundalul tragediilor politice ce zguduie fosta Uniune Sovietică, se petrece o stranie poveste de dragoste, iar personajele ei par desprinse din legendă. Îndrăgostit de eterica şi fascinanta Lida, naratorul – un tânăr albanez aflat la studii în Moscova – încearcă să-şi salveze povestea de iubire, luptând în paralel cu dramele unei istorii tulburi şi ameninţătoare. Fără a-i dezvălui Lidei (care manifestă o adevărată aversiune faţă de ipocrizia viitorilor scriitori ce urmează cursurile Institutului) că are veleităţi literare, el îşi duce până la paroxism vina de a nu fi spus adevărul. Aidoma personajului unei legende albaneze, eroul ştie că, odată ce şi-a încălcat cuvântul, lucrurile sunt ireversibile şi nu o pot apuca decât pe un făgaş nefast. Într-o Moscovă întunecată, în care siluete neverosimile se profilează de-a lungul străzilor cufundate intr-o ceaţă eternă, dragostea şi cruzimile istoriei se întâlnesc într-o poveste cu rezonanţă mitică.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Dragoste, Ştiri
Comenteaza! »