18 februarie 2009

Amurgul zeilor stepei

Amurgul zeilor stepeiLa Humanitas Fiction, în colecţia Raftul Denisei, a apărut cartea „Amurgul zeilor stepei” a lui Ismail Kadare, traducerea din albaneză fiind semnată de Marius Dobrescu.

„Amurgul zeilor stepei” este un roman autobiografic, dar şi o poveste tulburatoare de iubire, în care realitatea se întâlneşte cu mitul. Acţiunea are loc spre sfârşitul anilor ’50. Boris Pasternak tocmai a primit Premiul Nobel, iar întreaga lume est-europeană vuieşte la aflarea veştii. O cumplită iarnă rusească transformă Moscova într-un tărâm kafkian, al tuturor incertitudinilor şi temerilor. Pe fundalul tragediilor politice ce zguduie fosta Uniune Sovietică, se petrece o stranie poveste de dragoste, iar personajele ei par desprinse din legendă. Îndrăgostit de eterica şi fascinanta Lida, naratorul – un tânăr albanez aflat la studii în Moscova – încearcă să-şi salveze povestea de iubire, luptând în paralel cu dramele unei istorii tulburi şi ameninţătoare. Fără a-i dezvălui Lidei (care manifestă o adevărată aversiune faţă de ipocrizia viitorilor scriitori ce urmează cursurile Institutului) că are veleităţi literare, el îşi duce până la paroxism vina de a nu fi spus adevărul. Aidoma personajului unei legende albaneze, eroul ştie că, odată ce şi-a încălcat cuvântul, lucrurile sunt ireversibile şi nu o pot apuca decât pe un făgaş nefast. Într-o Moscovă întunecată, în care siluete neverosimile se profilează de-a lungul străzilor cufundate intr-o ceaţă eternă, dragostea şi cruzimile istoriei se întâlnesc într-o poveste cu rezonanţă mitică.

Le Magazine Litteraire îl prezintă ca „un roman de dragoste, dar care vorbeşte totodată despre faţa întunecată a falsului paradis sovietic.”

Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane, tradus în zeci de limbi şi nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel. S-a născut în 1936 în Albania, a absolvit Filologia la Tirana şi şi-a continuat studiile la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezie, „Inspiraţii juvenile”. Romanul „Generalul armatei moarte” (1963) îi aduce notorietatea internaţională. În anii următori continuă să publice romane şi numeroase volume de povestiri, dobândind o reputaţie greu de egalat în lumea literară: „Cetatea” (1970), „Tunetele ploii” (1970), „Cronica în piatră” (1971), „O capitală în noiembrie” (1974), „Amurgul zeilor stepei” (1976), „Palatul Viselor” (1981; Humanitas Fiction, 2007) – roman interzis de regimul lui Enver Hodja, „Concert la sfârşitul toamnei” (1988). În 1990, Kadare primeşte azil politic în Franţa şi până în 2001 locuieşte la Paris. În tot acest timp publică romanele: „Piramida” (1991), „Umbra” (1994; Humanitas Fiction, 2008), „Spiritus” (1996), „Florile îngheţate din martie” (2000). În 2001, Kadare se întoarce în Albania şi scrie „Fiica lui Agamemnon” (2003), „Succesorul” (2003), „Vremea nebuniei” (2005), „Accidentul” (2008). Ismail Kadare este şi autorul unor eseuri, scrieri de memorialistică, precum şi al cărţii-document „Moartea care ne-a unit” (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie. Pe lângă numeroase alte premii şi distincţii literare, autorul este recompensat în 2005 cu prestigiosul International Man Booker Prize.

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook