Cel mai aşteptat thriller semnat Dan Brown – „Simbolul pierdut” – a apărut în limba română la Editura RAO. Romanul continuă aventurile profesorului Robert Langdon, după „Codul lui da Vinci” şi „Îngeri şi Demoni”, şi este dedicat simbolurilor masoneriei. Volumul păstrează matriţa copertei originale, elegant codificată, şi oferă o incursiune fascinantă în lumea tainică a masoneriei. Acţiunea cărţii, desfăşurată în încăperile, tunelurile şi templele secrete din Washington D.C., se îndreaptă într-un ritm ameţitor spre un final cu totul surprinzător.
Romanul este o cursă fascinantă prin lumea simbolurilor şi a codurilor masonice care traversează întreaga istorie a capitalei americane, de această dată, la fel de bogată în simboluri ancestrale precum capitalele europene decodificate în romanele anterioare din această serie a lui Dan Brown Paris, Roma şi Londra. Aflat acum în cautararea simbolului pierdut, Robert Langdon se lansează alert în operaţiunea de salvare de la moarte a unui vechi prieten, un mason respectabil, Peter Solomon, şi o cunoaşte pe sora acestuia Catherine, o cercetătoare redutabilă în domeniul noeticii, ştiinţă nouă dedicată studiului gândurilor umane şi forţei acestora. Timpul acţiunii se concentrează în 12 ore de neuitat, presărate, după reţeta unică marca Dan Brown, cu repere şi explicaţii encicliopedice care traversează istoria omenirii. De altfel, suntem avertizaţi, încă de la început, că toate ritualurile, informaţiile ştiinţifice, operele de artă şi monumentele la care se face referire în roman sunt reale. De la arhitectură Capitoliului ori a Obeliscului, la Cifrul francmasonic, de la puterea gândurilor, la cele mai secrete descoperiri ştiinţifice legate de potenţialul studiului acestora în evoluţia umanităţii, se ţese o poveste inedită, pregătind un final surprinzător suspendat între ştiinţă şi credinţă.
Documentele studiate nu ne permit a reţine faptul că Cincinat ar fi fost înregimentat politic în partidele existente. Rezultă însă că a făcut politică în slujba ţării sale, a reîntregirii ei şi a culturii acesteia, în perioada 1917-1924, deci în timpul şi imediat după primul război mondial când – ocolind prin nordul continentului – ajunge la Paris, leagă importante prietenii, deschide un salon literar în care se întruneau personalităţi artistice franceze şi române, militează pentru recunoaşterea Unirii Transilvaniei, editează – ca director – „Le courrier franco-roumaine, poilitique, economique et litteraire” fără a fi sprijinit de oficialităţile noastre diplomatice.
Reîntors în România Mare, are dificultăţi în a-şi reocupa funcţia de magistrat, ce avusese până la război. Chiar după reuşita reîncadrării este mutat din instanţă în instanţă nereuşind a se stabili la Bucureşti pentru a fi în centrul vieţii culturale a României, acolo unde era dorit şi dorea din toată inima.
În ajunul fiecărui An Nou fac bilanţuri. Nu din acelea scrise, cu ce mi-am propus la începutul anului şi ce-am realizat până la sfârşitul lui. Oricâte avantaje materiale şi psihologice mi-ar aduce şi de oricâte frustrări m-ar scuti, nu-mi plac planificările. Nici în linii mari, nici în linii mici. Doresc să trăiesc confortabil şi în siguranţă şi fac tot ce-mi stă în putinţă să dobândesc aceste sentimente, dar nu construind în afara mea un cadru de viaţă care să mi le asigure, ci înlăuntrul meu, acolo unde simt că lucrurile depind numai de mine.
Cred cu tărie că Dumnezeu a sădit în inima fiecărui om sâmburele unei puteri egale cu a Sa, pe care însă nu-l poate ajuta să rodească fără voia noastră. E locul unde nimeni nu poate alege să facă lumină sau întuneric în afară de noi, locul unde avem puterea să transformăm fulgerul săgeţilor în ninsori de Crăciun şi otrava vorbelor în nectar. În acest loc, înseşi sentimentele şi gândurile sunt oaspeţi la masa noastră, şi ne sunt prieteni sau duşmani, după cum îi invităm…
Pe 1 ianuarie 2010 are premiera în cinematografele din România filmul „Vechi tovarăşi” („Old Dogs”), una dintre cele mai reuşite comedii pe care le-am văzut în ultima vreme, cu o distribuţie de excepţie. O să trec elegant pentru miza tipic americană a filmului şi peste finalul previzibil al unei comedii romantice; e ca la oamenii pe care îi iubiţi – dacă luaţi defectele lor ca fiind imposibil de eliminat, vă puteţi bucura din plin de ei. În acelaşi fel, Disney mizează totul pe farmecul actorilor, pe acţiunea alertă şi pe dialogul spumos, iar rezultatul este o peliculă pentru „audienţă generală” pe care o recomandăm călduros, dacă vreţi să vă bine dispuneţi şi să vă încărcaţi bateriile. Dacă asociaţi sărbătorile de sfârşit de an cu romantismul vesel, aveţi de-a face cu un festin, iar dacă aveţi păreri bune despre Robin Williams şi John Travolta, prestaţia lor n-o să vă dezamăgească. Pe mine m-a surprins asocierea celor doi (care au mai jucat împreună doar în 1998, într-un film rămas obscur), dar trebuie să recunosc faptul că efectul este unul excelent. Ne-am tăvălit de râs în sală la vizionarea de presă – eu şi câteva zeci de oameni, şi am hohotit aproape tot timpul filmului, în aşa fel încât la final aveam încremenit pe faţă un râs asemănător cu efectul secundar al pastilelor din film. Cei care-l vor viziona, vor înţelege.
Umor contagios, întâmplări de neimaginat, o păturică-minune şi candoarea unui copil a cărui imaginaţie poate schimba lumea la propriu – iată ingredientele celui mai nou film cu Eddie Murphy, „Puterea imaginaţiei” („Imagine That”), apărut pe DVD.
Viaţa lui Cincinat Pavelescu s-a desfăşurat între 28 octombrie 1872 şi 30 noiembrie 1934, când îşi dă obştescul sfârşit în Urbea Braşovului. Pentru urmaşi el trăieşte însă şi în prezent şi va trăi încă multă vreme, prin opera sa literară, ca poet de seamă şi epigramist de primă mărime, cu deosebite merite în literatura română şi mai ales în impunerea epigramei ca specie de sine stătătoare.
Elis Râpeanu, doctor în filologie, scria în cartea sa „Epigrama în literatura română”, apărută în Editura Dealul melcilor, Braşov, 2001, pg p.224, despre epigramă că „o dată cu Cincinat Pavelescu această specie atinge culmea. Când vorbim despre Cincinat Pavelescu şi despre Păstorel Teodoreanu, vorbim de condiţia epigramei româneşti, datorată creaţiei lor, aportului deosebit la dezvoltarea ei, puterii de înrâurire pe care au avut-o asupra urmaşilor.”
Cel mai aşteptat thriller semnat Dan Brown – „Simbolul pierdut” – a apărut în limba română la Editura RAO. Romanul continuă aventurile profesorului Robert Langdon, după „Codul lui da Vinci” şi „Îngeri şi Demoni”, şi este dedicat simbolurilor masoneriei. Volumul păstrează matriţa copertei originale, elegant codificată, şi oferă o incursiune fascinantă în lumea tainică a masoneriei. Acţiunea cărţii, desfăşurată în încăperile, tunelurile şi templele secrete din Washington D.C., se îndreaptă într-un ritm ameţitor spre un final cu totul surprinzător.
Încarc...
