16 aprilie 2012
„Dacă adevărul piere, atunci rămâne minciuna în existenţa noastră… Ave veritas!”
Hegel
Omul este măsura existenţei sale. Adevărul poate fi trepte pe care mulţi nu pot să le urce. Ele pot fi îndreptate spre cer sau poate spre adâncuri. În casele Domnului, când vrem să ne lepădăm de ce-am fost ieri, uităm că mâine vom fi aceiaşi. Sabia nu are tăiş pentru adevăr. Adevărul nu poate fi acoperit cu gunoi, nici în noi şi nici în alţii.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Eseuri
15 septembrie 2011
O comedie originală, cu mult umor inteligent, „A naibii dragoste” („Crazy, Stupid, Love”) poate fi urmărit în premieră din 16 septembrie 2011 în cinematografele Hollywood Multiplex (Bucureşti şi Oradea), CinemaPro, Movieplex, The Light Cinema, Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Cluj, Arad, Bacău, Brăila, Baia Mare, Timişoara, Iaşi, Piteşti), Cityplex (Constanţa), Odeon Cineplex Cluj, Cinema Phoenix (Paşcani), Centrul Cultural Eugen Ionescu (Slatina), Grand Mall Cinema (Satu Mare), Cinema Premiera (Ploieşti), Patria (Bucureşti şi Craiova), Cinema Florin Piersic (Cluj).
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Cinema, Dragoste, Impresii despre filme, Umor, Ştiri
17 mai 2011
La Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă” din Chişinău, în cadrul Salonului literar artistic «La Creangă» a avut loc o manifestare culturală, dedicată aniversării a 110 ani de la naşterea poetei Liuba Dimitriu, cu participarea Fundaţiei „Mihai Eminescu” şi a Secţiei Cultură din Cimişlia.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Mihai Cucereavii in Cărţi, Poezii, Ştiri
8 martie 2010
După cum aprecia Dr. Nicolae Moisiu, (în „Cincinat… Everestul epigramei româneşti”, Rm. Vâlcea, 1996, p 6-7, citat de Elis Râpeanu, în vasta sa lucrare „Epigrama în literatura română”, pg. 255) „Femeile s-au bucurat de nemăsurata lui stimă, fie că erau celebre…, fie că erau simpli pioni în câmpul vast al literelor. A apreciat şi a înnobilat, prin felul său de a fi, prieteniile cu marii scriitori ai vremii, cu marii oameni de teatru şi de artă.”
Creaţiile sale confirmă aprecierea de mai sus:
Răspuns [la rugămintea celor două domnişoare din tren care, în timp ce mâncau, una l-a rugat să facă o epigramă pentru a le dovedi că într-adevăr e Cincinat Pavelescu]
Cum o fi la trup duduca?
Mijloc strâmt sau spete largi?
O fecioară e ca nuca:
Ca s-o guşti, trebui s-o spargi!
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Dragoste, Epigrame, Umor
11 februarie 2010
“Eterna reîntoarcere a lucrurilor în ele însele, secretul formativ care ameninţă să creeze atmosfera de extaz şi solemnitate, adică secretul celui care străbate mările şi oceanelor lumilor spirituale, blestemul asumat cu trufie de a se întoarce într-un port veşnic, acelaşi, toate acestea par a fi numai forma metafizică, formulă demonică a profundului sentiment al anteriorităţii strămoşilor, sentiment care vibrează de la început în săngele şi spiritul lui Nietzsche” (E. Bertram, 1998, p. 17)
“A profeţi trecutul, a colora cu dorul de strămoşi gândurile despre viitor – în aceasta constă simţământul povară a tradiţiei umane, cheie de boltă a podului suspendat între un moment care a fost şi unul care va să fie, subiect trăind clipa divină „pe culmea înaltă”, plutind, asemenea lui Zarathustra, „ca un nor negru peste două mări, peste trecut şi viitor” – aceasta este viziunea lui Nietzsche despre viitoarea condiţie umană” (idem, pag. 40)
Nietzsche a deschis drumuri, iar strămoşii de început de cod m-au îndemnat să mă întreb, eu un aşa de mic într-un ocean aşa de mare:
– Hei, tu, ghem de viaţă, unde vrei tu să ajungi? Ce-ţi doreşti tu cel mai mult?
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Eseuri
19 ianuarie 2009
Edgar Allan Poe (19 ianuarie 1809 – 7 octombrie 1849) este unul dintre cei mai cunoscuţi romantici americani, poet şi prozator al misterului şi al macabrului. „William Wilson” este una dintre scrierile sale, care mi-a stârnit interesul deşi stilul este complet lipsit de spectaculozitate. Textul valorifică tema dublului, foarte des întâlnită în literatură, de altfel; apariţia fantomei unei persoane încă vii are, în civilizaţiile lumii, conotaţii negative şi trimite fără excepţie cu gândul la moarte. În plus, Poe insistă în textul său pe iritarea absolută, profundul disconfort psihic pe care anularea unicităţii ni-l provoacă oricăruia dintre noi. Stilul narativ este extrem de supravegheat şi subtil, cu fraze echilibrate şi sobre, fără a urmări vreun efect stilist, ci exemplificând mai curând o scriitură raţională şi logică.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Cărţi, Fragmente literare