La Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă” din Chişinău, în cadrul Salonului literar artistic «La Creangă» a avut loc o manifestare culturală, dedicată aniversării a 110 ani de la naşterea poetei Liuba Dimitriu, cu participarea Fundaţiei „Mihai Eminescu” şi a Secţiei Cultură din Cimişlia.

Scriitoarea Claudia Partole, moderatoarea Salonului literar artistic «La Creangă», a prezentat audienţei volumul de versuri „Crinii Basarabiei” al poetei, apărut de curând la editura «Pontos» sub îngrijirea neobositului cercetător şi pedagog Serafim Ghincolov.

La manifestare au participat scriitori, critici literari, elevi. Cu deosebit interes au fost ascultaţi toţi vorbitorii: cercetătorul şi editorul Iurie Colesnic, de asemenea, Aliona Grati, dr. hab., vice-director al Institutului de Filologie al AŞM; scriitoarele Claudia Partole, Galina Trifan, Marcela Mardare; Paulina Zavtoni, artistă emerită, Serafim Ghincolov, prof. la Liceul teoretic „Natalia Dadiani”, Ştefan Buză, şeful Secţiei Cultură, Cimişlia, Ion Ciumeică, redactorul-şef al „Gazetei de Sud”; Ana Barbacaru, prof. la Gimnaziul „Liuba Dimitriu” din Ciucur-Mingir, Tamara Haruţă, lector superior la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Gheorghe Reabţov, prof. la ASEM, Elena Bivol, prof. la Şcoala de Arte „V. Poleacov”.

Elevii clasei a 9 de la Şcoala din satul natal al poetei şi elevii Şcolii de Arte „V. Poleacov” din Chişinău au recitat poezii scrise de Liuba Dimitriu.

Reproduc spicuiri din luările de cuvânt ale vorbitorilor:

Iurie Colesnic:

Am publicat un eseu despre poeta Liuba Dimitriu în volumul 6 al „Basarabiei necunoscute”. Din Prefaţa volumului primei ediţii a “Crinilor Basarabiei”, scris de căpitan-avocatul V. Mihăescu, de fapt, o scrisoare adresată prof. univ., reputatului critic şi poet Ovidiu Densuşianu, aflăm o succintă biografie a Liubei Dimitriu: s-a născut la 1 ianuarie 1901 în satul Ciucur-Mingir, judeţul Tighina. Tatăl ei, Lazăr Dimitriev, de origine bulgar, era funcţionar la accizele Statului. Mama, Vasilisa, era – grecoaică. Tatăl ei a murit în anul 1903, nelăsând nicio avere. După absolvirea liceului din Comrat, Liuba, împreună cu maică-sa, se stabileşte în Chişinău. Este angajată la Arhiepiscopie (1916), apoi la Inspectoratul PTT (1918), Primăria Chişinău (translatoare -1919-1923) şi Prefectura poliţiei (1923-1930). Şi-a românizat numele din proprie voinţă în anul 1918. A început să scrie versuri în 1920. A continuat să scrie şi în cei doi ani de boală, tratându-se la Iaşi, Galaţi, Constanţa, Sibiu, Balcic, Văratec. Dar la 22 martie 1930 ftizia a smuls-o din viaţă. Mâhniţi de moartea prematură, dar şi profund impresionaţi de frumuseţea limbii creaţiei Liubei Dimitriu, membrii municipiului Chişinău şi al Comitetului local de revizuire au decis să publice postum versurile poetei, acordând o subvenţie pentru plata tiparului. Astfel, în anul 1931, a apărut prima ediţie a „Crinilor Basarabiei”, o raritate beletristică, îngrijită de Ovidiu Densuşianu…

Ion Ciumeică:

Un volum al primei ediţii “Crinii Basarabiei” a fost descopert întâmplător la o bătrână, care pregătise câteva cărţi vechi pentru a aprinde focul. Volumul era cât pe ce să nimerească în gura sobei, dar jurnalistul Valerian Cerdari, consăteanul poetei, care în anul 1976 a fost repartizat în calitate de profesor de limbă maternă în şcoala din satul Vărzăreşti, raionul Nisporeni l-a observant şi l-a salvat. De aici şi a pornit reînvierea poetei pentru cititorul de azi…

Serafim Ghincolov, consătean al poetei, coordonator al ediţiei, fost director al şcolii din sat:

A doua ediţie a “Crinilor Basarabiei” (editura “Pontos”), ISBN 978-9975-51-141-4, 100 pag., a apărut datorită sprijinului din partea Primăriei satului Ciucur-Mingir, Executivului raional, Filialei Băncii de economie din Cimişlia, elevilor de la Liceul teoretic „Natalia Dadiani” din capitală şi altor oameni de bună credinţă.
Reeditând acest volum, ne-am dorit să transmitem şi urmaşilor noştri dragostea poetei Liuba Dimitriu faţă de limbă şi de neam. Sentiment pe care îl redă în formulă lirică graţie poziţiei civice şi simţului artistic rafinat, dar şi graţie trăirii profund patriotice şi, în deosebi, dragostei faţă de poezie şi lectură, precum şi nemărginitei dorinţi de a trăi frumos Viaţa, prea scurtă şi prea zbuciumată.
La mănăstirea Văratec Liuba Dimitriu şi-a scris cele mai multe din poeziile sale: „Harpelor de lut”, „Cea din urmă poruncă”,”Crucea plânge”, „De ce taci”, ”Fii cuminte”, ”Cuculeţ”,”Iertare”, ”De ce?”, „Rugăciune” etc.
Consătenii i-au imortalizat numele, nu uită de ea. Gimnaziul din satul natal şi cenaclul literar poartă numele LIUBEI DIMITRIU. Pe locul casei unde a locuit familia, elevii au plantat un nuc. Şi în capitală e o stradă cu numele “Liuba Dimitriu”. Am scris şi am publicat despre această poetă dragă sufletului meu trei articole, pe care le puteţi citi în „Gazeta de Sud” (februarie şi martie curent)…

Aliona Grati:

În monografia «Privirea Euridicei. Lirica feminină din Basarabia. Anii 20-30» (editura «Elan-Poligraf»), ISBN 978-9975-66-018-1, 2007, 250 pag., am elucidat perioada în care Basarabia cunoaşte o erupţie vulcanică a poeziei feminine, perioada în care debutează Magda Isanos, Olga Vrabie, Elizabeta Eliade, Corina Constantinescu, aproximativ 20 de poete. Din această constelaţie de personalităţi face parte şi Liuba Dimitriu, pe care am scos-o din anonimat şi am pus-o în faţa cititorului ca sursă nesecată de dăruire limbii române şi profundului sentiment de mândrie faţă de tot ce este românesc, dedicându-i capitolul „Poezia Liubei Dimitriu — spectacol florar”. Dovadă sunt imnurile poetesei pentru „Graiul neamului”, ”Stema Ţării”, Tricolor, Doină, Prut, Nistru, Dunăre, Mureş, Olt ş.a.

Marcela Mardare:

Poeta în versurile sale a cântat sinceritatea, bunătatea, frumuseţea şi demnitatea. Nu s-a temut de moarte, ea s-a zidit în Poezia ei pe care ne-a lăsat-o drept moştenire. Liuba Dimitriu a ştiut să iasă din Timpul menit ei şi să ajungă în Timpul nostrum. Ar fi bine ca acest volum de valoare să fie în fiecare bibliotecă din republică, deoarece creaţia ei ne îndeamnă să fim mai buni şi mai frumoşi la suflet…

Galina Trifan:

Liuba Dimitriu a lăsat poeziile sale drept testament generaţiilor viitoare. Utilizarea simbolului crinilor demonstrează ca dânsa avea abilităţile şi potenţialul necesar pentru a deveni o poetă de valoare, de importanţă majoră în literatura romănă…

La încheierea evenimentului a avut loc o depunere de flori la mormântul Liubei Dimitriu. Unul din preoţii de la Biserica „Duminica tuturor sfinţilor”, aflată pe teritoriul cimitirului Central de pe strada Armenească, a făcut un parastas în memoria răposatei.

Claudia Partole, moderatoarea evenimentului şi Eugenia Bejan, vice-director al Bibliotecii Naţionale pentru Copii «Ion Creangă » a mulţumit celor prezenţi la serata consacrată poetei Liuba Dimitriu.

Publicăm câteva poezii din volumul “Crinii Basarabiei”, semnat de Liuba Dimitriu:

Chemarea Basarabiei

Vino, maica mea cea dragă!
Braţele mi le dezleagă,
Spală-mi rănile de sânge
Şi la sânu-ţi cald mă strange,

Că de-un veac tot rod cu dinţii
Lanţurile umilinţii,
Dar nu pot scăpa din ele,
Că-s prea mică şi sunt grele!..

Vino, maică, mai degrabă,
Pune fraţi-mi toţi la treabă,
Nistrul mai adânc mi-l sape
Şi de stepă-n veci mă scape!

Şi mai vino, maică sfântă,
Să-mi pui vălul cel de nuntă,
Visul tot mi-l împlineşte
Şi cu Prutul mă uneşte!

Mai 1920

Satul doarme…

Cu genunchii lângă gură
Şi cu pumnii strânşi sub cap
Satul doarme dus sub şură,
Pe când lupii groapa-i sap.

Întunericul le-ajută,
Stând la pândă după uşi;
Numai crucea pare mută,
Veghind somnul celor duşi.

Dar, în clipa când sunt gata
Să se-arunce-asupra lui,
Un cocoş surprinde gloata
Şi dă vestea cerului.

Şi la semnul crucii toate
Apele din somn tresar,
Spălând vatra de păcate
Şi cu crini umplând-o iar.

Tot ca ieri…

Tu, ce mi-ai deschis portiţa
Şi m-ai dus cu tine-n rai,
De ce mi-ai furat scufiţa
Şi-alta-n loc nu vrei să-mi dai?

Haide, Doamne, pune-mi scara,
Să cobor în leagăn iar,
Până nu m-apucă seara,
Că nu văd fără amnar.

Şi să-mi fac scufiţă nouă,
Cum nici când n-ai mai văzut,
Ca s-o pun şi-n somn să-mi plouă
Numai crini în aşternut!..

Chişinău, 1929

De ziua ta

De ziua ta, ce pot să-ţi dau
Mai mult decât altiţa
Cu trandafirii ce-nfloreau,
Când mi-ai furat guriţa?..

…Am răscolit în lung şi-n lat
Iubirea noastră vie,
Să-ţi fac un dar ca de-mpărat,
Cum mi-ai făcut tu mie.

De când mi-am spus că n-am să pot
Să zbor mai sus ca tine,
Că tu din cer cu rai cu tot
Ai smuls-o pentru mine,

Mi-am zis atunci, ca-n poala ei
Să-mi fie şi mormântul,
Că numai tu în ochii mei
Eşti cerul şi pământul!..

Tg.-Neamţ, 1 Ianuarie 1930

Cea din urmă primăvară

În fruze iar se-mbracă plopii
Şi iar mă cheamă mierla-n crâng,
Dar… ce folos!… Când mâine snopii
Cu mâna mea n-am să-i mai strâng!

Şi cucul, şi privighetoarea
Îmi bat în geamuri… iar să viu,
Dar li-e târzie azi chemarea,
Că tot castelul mi-e pustiu…

În zidurile-i măcinate
Ecoul azi răsună a gol,
În porţi zefirul nu mai bate,
Iar florile îi dau ocol…

Tg.-Neamţ, Martie 1930

3 voturi

Încarc...

Publicat de Mihai Cucereavii in Cărţi, Poezii, Ştiri
5 comentarii »