Un articol despre „bolile trupeşti ale epigramei” implică nu numai ariditate profesională, ci şi un oarecare risc: dacă pentru superlativele şi laudele duse la exces, înserate într-un medalion, într-o evocare sau prezentare de carte nu te trage nimeni la răspundere (ba, dimpotrivă, atrage simpatii!), exemplele de nereuşită, imperios necesare într-un asemenea articol, presupun responsabilitate şi atrag nemulţumiri şi antipatii. Totuşi, având în vedere că epigrama românească, proliferând într-o adevărată avalanşă de volume, pe lângă câştigurile mari pe care le-a realizat, manifestă o oarecare delăsare în privinţa prozodiei, deschizând porţile tuturor încercărilor şi încercătorilor, considerăm că e necesară o punere în lumină a lucrurilor, conform cu realitatea existentă. În plus, în redactarea rândurilor de faţă, am pornit de la considerentul că nu există epigramist – mic sau mare, cu vechi state în domeniu sau de curând afirmat – care să nu aibă şchiopătări prozodice, de rimă sau de exprimare. E necesară, totuşi, o precizare: una e se strecoare câte o abatere, câte o „zbârcă” de accent şi alta să ai „opera epigramatică” plină de „luxaţii”, „cârje” şi „proptele”, dând drumul în lume la volume care pot servi ca etalon în această direcţie. Şi asemenea cărţi s-au mai publicat şi ele circulă, dăunând epigramei din interiorul ei mai mult decât criticii literari, care o împing la periferia literaturii.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame
3 comentarii »

Am adus la cunoştinţă anterior despre organizarea Concursului Naţional de Epigramă „Mircea Trifu” – ediţiile 2010 şi 2011, despre rezultatele celui dintâi şi tematica celui viitor şi despre apariţia deja a cărţii incluzând epigramiştii premiaţi, şi am adăugat pe Citatepedia.ro textele remarcabile primite pentru jurizare de la 69 de epigramişti de limbă română din ţară şi de peste hotare, inclusiv cele nepremiate de juriul format din Prof. Univ. dr. Ştefan Cazimir, George Zarafu şi Prof. Univ. dr. Elis Râpeanu.

Am fost în măsură să informăm şi despre apariţia, prin grija doamnei Prof. univ. dr. Elis Râpeanu, a culegerii „Unde nu e cap, e vai de picioare”, Mircea Trifu – Restituţio, conţinând cele mai sus amintite, unele epigrame, precum şi articole scrise de chiar Mircea Trifu, cât şi o prefaţă scrisă de criticul – dar şi epigramistul – Şerban Cioculescu.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame
3 comentarii »

Cea de-a V-a ediţie (februarie 2010) a Concursului Naţional de Epigramă “Mircea Trifu”, organizat de către Dr. Elis Râpeanu, s-a soldat cu texte trimise da autori din ţară, de dincolo de Prut şi chiar de peste Atlantic (Canada) şi a avut drept temă: (Cu) capul, (cu) mâna, (cu) piciorul/picioarele.

Jurizarea a fost asigurată de către Prof. univ. dr. Ştefan Cazimir, George Zarafu şi Prof. univ. dr. Elis Râpeanu şi a avut drept rezultat conferirea Marelui premiu “Mircea Trifu” (lui Nicolae Bunduri), a trei premii (Ion Diviza, Florin Rotaru şi Gheorghe Bâlici) şi a două menţiuni (Gheorghe Şchiop şi Petru Ioan Gârda).

1 voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Cărţi, Epigrame, Umor, Ştiri
Comenteaza! »

Festivalul Naţional de Epigramă “Cât e Buzăul de mare”, ediţia a XI-a, a început la 7 mai 2010, ora 17:00, în Sala de consiliu a Primăriei Buzău, situată într-o clădire monumentală, dată în folosinţă încă din anul 1903, în prezenţa epigramiştilor buzoieni şi a invitaţilor din ţară şi de peste Prut.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
2 comentarii »

Joi, 29 octombrie 2009, pornind de undeva din aval, din zona cunoscută încă de acum cinci secole şi mai bine ca porţiunea „turbure a” Gilortului, în timp ce în amonte a fost mereu „apă bună de beut”, am trecut „Câmpu-Mare” în varianta modernă a „zborului” cailor-putere, parcurgând drumul invers „De la Vâlcea-n Târgu-Jiu”, cu trecere obligatorie pe la Bălceşti, unde privighetoarea Gorjului cu numele sfânt Maria (Lătăreţu), s-a mutat de câţiva ani în noua casa (memorială) şi m-am îndreptat, printre „nişte ţărani” din Slătioara lui Dinu Săraru, către reşedinţa judeţului Vâlcea. Aici, eram aşteptat încă din octombrie 2006, când admirabilul prieten Nichi Ursei, cadru sanitar profesionist, actor desăvârşit şi remarcabil epigramist, a fost botezat şi ca organizator de festinuri epigramatice, deschizând seria ediţiilor Festivalului Naţional „Povestea vorbei”, ajuns în 2009 la a patra reuşită.

În după amiaza zilei, deschizând manifestarea, doamna Elena Stoica a salutat prezenţa membrilor juriului şi a celorlalţi oaspeţi din ţară, a membrilor Societăţii Culturale „Anton Pann”, prezenţi „in corpore” la spectacol, ca şi pe simeză, prin creaţiile pictorului Petre Cichirdan. Patronul spiritual al festivalului, cunoscut meşter în vorbe cu tâlc, ne-a primit în casă nouă, întreaga manifestare desfăşurându-se în foaierul recent inauguratului Teatru de Stat „Anton Pann”, partener în organizarea festivalului, alături de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea (director Elena Stoica) şi Clubul Umoriştilor Vâlceni (preşedinte Nichi Ursei).

Un alt partener a fost Uniunea Epigramiştilor din România, al cărei preşedintele, domnul George Corbu, a adus mulţumiri organizatorilor pentru faptul că au reuşit să depăşească condiţiile improprii din 2009, când s-au organizat doar jumătate dintre manifestările din anul anterior, în ordine la Mizil, Bistriţa, Vişeul de Sus, Buzău, Buşteni, Timişoara, Slatina, cu o săptămână în urmă concomitent la Târgu-Jiu („un festival de mare anvergură”) şi la Chişinău (care face parte din „geografia mare a României”, după expresia inspirată a umoristului Cornel Udrea), iar acum la Râmnicu-Vâlcea, precum şi unele concursuri la Bucureşti şi Iaşi.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Nelu Vasile in Epigrame, Umor, Ştiri
3 comentarii »

„Păstorel” este pseudonimul scriitorului Alexandru Osvald Teodoreanu, născut la 30 iulie 1894 în Dorohoi, nepot al lui Alexandru Teodoreanu şi fiu al lui Osvald Teodoreanu, botezat atribuindu-i-se prenumele ambilor înaintaşi paterni. Apreciind probabil prea împovărătoare prenumele sale, şi le prescurtează semnând oficios Al.O. Teodoreanu şi, ca scriitor, cu pseudonimul Păstorel, ales deloc întâmplător, după cum afirmă în volumul „Caiet – Foi îngălbenite”, 1938, prin a sa literară

Spovedanie

Cântat-am vinul şi-l băui pre el,
Şi-aşa, precum din flori slăvitul soare,
Cules-am toată roua din pahare,
Voios ca cel din urmă menestrel.

Am păstorit în viaţă vinuri rare
(De-aceea îmi şi zice Păstorel)
Şi de la Grasă pân’ la Ottonel,
Le-am preţuit, pe rând, pe fiecare.

6 voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Critică literară, Cărţi, Epigrame, Fragmente literare, Umor
6 comentarii »