Unde nu e cap, e vai de picioare
Cea de-a V-a ediţie (februarie 2010) a Concursului Naţional de Epigramă “Mircea Trifu”, organizat de către Dr. Elis Râpeanu, s-a soldat cu texte trimise da autori din ţară, de dincolo de Prut şi chiar de peste Atlantic (Canada) şi a avut drept temă: (Cu) capul, (cu) mâna, (cu) piciorul/picioarele.
Jurizarea a fost asigurată de către Prof. univ. dr. Ştefan Cazimir, George Zarafu şi Prof. univ. dr. Elis Râpeanu şi a avut drept rezultat conferirea Marelui premiu “Mircea Trifu” (lui Nicolae Bunduri), a trei premii (Ion Diviza, Florin Rotaru şi Gheorghe Bâlici) şi a două menţiuni (Gheorghe Şchiop şi Petru Ioan Gârda).
Stabilirea premiaţilor şi a celor menţionaţi s-a făcut ţinându-se seama nu doar de una dintre epigramele trimise, ci de grupajul cu cele mai multe epigrame valoroase şi foarte valoroase.
Componenţii juriului au constatat că “sunt confraţi care persistă în aceleaşi greşeli (aritmii, ritmuri diferite în acelaşi catren, sinereze, diereze, accentuarea elementului secundar în grupurile formate din două cuvinte monosilabice, lipsa rimei 3 cu 1, rime asonate etc.)”
Pentru evitarea unor suspiciuni, epigramiştii bucureşteni nu au avut calitatea de concurenţi, dar au avut dreptul de a fi publicaţi în culegerea alcătuită de Dr. Elis Râpeanu având drept titlu zicala “Unde nu e cap, e vai de picioare”. Mircea Trifu – Restituţio.
Înainte de orice, este publicat un grupaj de trei reuşite catrene dedicate lui Mircea Trifu de scriitorul Sorin Finchelstein din Canada:
Mircea cel… etern
Toţi cinstim azi cu onoare
Pe acel ce-a fost pontifu’
Epigramei literare
Şi rămâne: Mircea Trifu.
Pe bani sau din iubire?…
Muzei toţi plătim tarifu’
Cum apare pe factură;
Mă întreb: plătea şi Trifu
Sau era iubire pură?
Iară noi, noi epigonii…
De epigrame-bazaconii
Ne geme astăzi catastifu’…
Pigmei suntem noi, epigonii,
O tempora, o, Mircea Trifu!
În cele ce urmează, redăm numele, prenumele şi localităţile de domiciliu ale celor distinşi cu premii sau menţiuni, însoţite de textele care le-au adus succesul.
Marele premiu “Mircea Trifu” – Nicolae Bunduri (Braşov):
Capul
I-am găsit şi un defect,
Însă nu fac tevatură:
Capul, cred c-ar fi perfect
Dacă n-ar avea şi gură.
Conjugală
Paradoxul este mare
Când soţia e stăpână:
El îi cade la picioare
Căci îl are ea la mână.
Cu soţia ieri şi azi
Eu mâna-i sărutam, ea, calmă,
Se alinta, eram doar noi,
Iar azi, cu-acelaşi dos de palmă
Îmi dă sărutul înapoi.
Mâna soţiei
Când mâna i-o cerui, la mare,
Purtaţi pe valul de cleştar,
Ea mi-o dădu şi, ca atare,
I-o am şi azi în buzunar.
Românii
Toţi trăiesc în colţ de rai,
Fiecare cum apucă:
Unii pe-un picior de plai,
Alţii pe-un picior de ducă.
Premiul I – Ion Diviza (Chişinău):
Integrare europeană la Chişinău
Înregistrăm, cu noul parlament,
Succese mari pe arii mai extinse:
Moldova a ajuns în Occident…
La depărtarea unei mâini întinse.
În sânul mafiei politice
Cu mulţi rechini, luptând cu fermitate,
El n-a călcat principiile sfinte,
Şi dac-a fost cu mâinile curate,
Deja e cu picioarele-nainte.
Fata popii cea modernă
Pe-un părinte cu potcap,
Îl vezi mereu plângându-şi jalea
Că-şi face fata lui de cap
Şi, mai ales,… de alte alea.
Ca la ruşi
Economia ţării creşte-abrupt
Când votca îi adaugă valoare,
Iar dacă lumea s-ar lăsa de supt,
Regimul nu s-ar ţine pe picioare.
Apropo de gentlemeni
Puţini bărbaţi din satul Stâna
Ştiu să-i ofere damei mâna
Când iese din gârlici* pe coate
Cu sacul de cartofi în spate.*Gârlici – «Antreul» unui bordei.
Premiul II – Florin Rotaru (Buzău):
O relaţie extraconjugală seamănă cu bungee-jumping-ul
Când sângele la cap se-adună
Şi, neavând prea multă minte,
Te-arunci cu capul înainte,
Măcar să fie coarda bună.
Posibilă explicaţie
Îi urmăresc de-o săptămână,
Nu cred că-i pură întâmplare,
Îl are cu ceva la mână,
Că prea îl are la picioare.
O soţie înţelegătoare
Când beau în birt de-mi uit şi casa,
Ea nu o ia ca handicap:
M-aşteaptă surâzând cu masa…
Pe care mi-o trânteşte-n cap.
De leac
Cunosc o doctoriţă care,
Când sunt bolnav şi merg la ea,
Mă pune iute pe picioare.
De n-ar afla nevastă-mea…
Din două, una
Uite colo, naşul tău, Ilie!
Sare-ntr-un picior venind din piaţă;
Ori a câştigat la loterie,
Ori şi l-a scrântit călcând pe gheaţă.
Premiul III – Gheorghe Bâlici (Chişinău):
Comparaţie
Precum ţăranii care fac de toate
Cu mâini ca nişte negre arături,
Aşa mai marii zilei dau din coate,
Făcând ades la ele bătături.
Unei studente foarte frumoase
Văzând ce strâmbă e dreptatea,
La doar atât studenta speră:
Cu capul face facultatea,
Cu restul face carieră.
Nebunia beţivilor
Când se mai dau cu capul de pereţi,
Sunt tari şi chiar i-apucă bucuria,
Rezistă dârz, devin chiar îndrăzneţi,
Dovadă c-a intrat în cap… tăria.
Unui profesor de Filosofie marxist-leninistă
La ore când veneam să-ţi umplem sala,
Prostia tinerească ne curta;
Cum ne-o băgaşi în cap şi pe a ta,
Simţim şi-acum în el înghesuiala.
Menţiune – Gheorghe Şchiop (Porumbacu de Jos, Sibiu):
Unui emigrant
Aflând originea-ţi română,
Un neamţ creştin şi generos
Ţi-a-ntins o milostivă mână –
Spre ţară, c-un picior în dos.
Alianţa politică
Ca orişicare pact născut
Din calda mâinilor strânsoare,
E-un gest superb, cu cap făcut
Călcat să fie în picioare.
Ortopedie postbelică
Avem a jertfelor răsplată,
Trăind un adevăr funest,
În România amputată
De un picior de plai la est.
Optimism
Când e cert că viitorul
E-o prăpastie hapsână,
Fie lăudat piciorul
Ce mă va călca pe mână.
Menţiune – Petru Ioan Gârda (Cluj-Napoca):
Lui Petre Roman
Din câţi prim-miniştri-am avut –
Vre-o zece de stai ca să-i numeri –
Constat că-n prezent, ca-n trecut,
Doar el e… cu capul pe umeri.
Rezultatul “consumismului” la noi
Puteam să fim acum pe val,
Să fim o naţie distinsă,
Dar ne-am întins la caşcaval
Şi-am cam rămas cu mâna-ntinsă.
Unui fotbalist dedicat meseriei
Ocazii de-aventuri, prin bar,
Cu cât mărea mai tare scorul,
Cu-atât avea mai multe, dar
A dat în toate cu piciorul.
Mioritică postdecembristă
Ne ducem azi al nostru trai,
Păziţi de-aceleaşi vechi hotare,
Cu toţii pe-un picior de plai,
Dar unii… pe picior mai mare.
Pe spaţiul altor 42 de pagini din carte sunt publicate 132 de catrene scrise de 51 de autori – alţii decât cei premiaţi – şi anume 13 autori cu câte 1 singur catren, 12 autori cu câte 2 catrene fiecare, 9 autori cu câte 9 catrene fiecare, precum şi 17 alţi autori cu câte 4 catrene. Altor 11 participanţi la concurs nu le-au fost selectate, pentru publicare, texte trimise. Cei mai mulţi dintre aceştia din urmă sunt începători în epigramă şi le recomandăm a stărui în a pătrunde în tainele epigramei, începând chiar din a studia textele premiate sau doar publicate în volum, şi mai ales cele din ultimele 100 pagini şi anume:
* Selecţia din epigramele lui Mircea Trifu,
* Pledoaria pentru epigramă scrisă de Mircea Trifu,
* Câte ceva despre Prozodie,
* Despre duelul epigramatic,
* Dare de seamă,
* Epigrama-i un strănut?
* “Decade epigrama?”
Adăugăm că, la pagina 6 din acelaşi volum, veţi găsi tema pentru ediţia a VI-a a concursului, condiţiile ce se cer a fi întrunite precum şi adresa la care pot fi trimise până la 11 ianuarie 2011.
Închei urând cât mai multe succese la concursul mai sus menţionat, cât şi la multe altele, tuturor epigramisţilor şi – în special – celor de curând alăturaţi celor cu state vechi în epigramă.
Articol de Gheorghe Culicovschi
1 voturi
Încarc...