Cesaria Evora susţine un concert extraordinar la Bucureşti, la Sala Palatului, pe data de 1 octombrie 2009, de la ora 20:00. Supranumită „Diva desculţă” (datorită apariţiilor pe scenă în picioarele goale), Cesaria Evora este cea mai cunoscută cântăreaţă de morna, un melanj între fado portughez şi blues. Vocea ei nostalgică poartă amprenta parfumului uluitor al Insulelelor Capului Verde, multă vreme un pilon al comerţului cu sclavi şi sărăciei: durere, pasiune, arşiţă, exotism.
Walt Disney Pictures şi Pixar Animation Studios îi poartă pe cinefili deasupra tuturor, într-una dintre cele mai amuzante aventuri ale tuturor timpurilor, în cea mai recentă comedie fantastică, “Deasupra tuturor” (“Up”), semnată de regizorul Pete Docter (“Monsters, Inc.”). Prezentată în Disney Digital 3D, filmul urmăreşte povestea extraordinară a lui Carl Fredricksen, un vânzător de baloane în vârstă de 78 de ani, care ajunge în sfârşit să îşi îndeplinească visul de-o viaţă şi pleacă într-o aventură minunată, legând mii de baloane de casa lui şi zburând astfel până în sălbăticia Americii de Sud. El descoperă însă prea târziu că în această aventură s-a furişat şi cel mai cumplit coşmar al său: un Explorator Junior excesiv de optimist, în vârstă de 8 ani, pe nume Russell. Călătoria celor doi într-o lume pierdută, în care întâlnesc personaje bizare, exotice şi surprinzătoare, este plină de aventuri hilare, emoţie şi o imaginaţie debordantă.
După pilda prietenului nostru comun Rică Venturiano, fost-am şi eu, prin anii 1952-1957, „Studinte-n Drept şi Publicist” la Universitatea din Bucureşti.
Printre colegii de redacţie îi aveam pe viitorii jurnalişti Ion Arcaş, Ion Bucheru şi Cornel Tabacu, cei care s-au folosit de prilejul sărbătoririi revelionului pentru a pune la cale şi realiza apariţia, la 27 decembrie 1956, a unei pagini cu epigrame care – ca să nu se poată spune că ar fi fost adresate cine ştie cărui conducător de partid sau de stat – au fost dedicate colegilor şi colaboratorilor truditori în redacţia noastră. Aşa s-a întâmplat că am fost şi eu băgat în seamă cu absolut realele şi recunoscutele două slăbiciuni: fizică şi epigramistică. Dintre cele 2, reproduc aici catrenul scris de Ion Bucheru, (semnat „un fost colaborator” întrucât – de câteva luni – devenise redactor la „Viaţa Studenţească”):
Lui Culicovschi (jurist) care a comis o epigramă:
Ţi-am fotografiat catrenul,
Chiar ţi l-am pus parol! în ramă
Dar trebuie o pledoarie
Să mă convingi că-i epigramă!
Fascinaţi an de an de ofertele mereu surprinzătoare ale amfitrionilor buzoieni – Casa de cultură „Ion Caraion” (director Viorel Pietrăreanu) şi Cenaclul său de umor (preşedinte Mihai Sălcuţan), iată-ne ajunşi pe nesimţite la ediţia a X-a, jubiliară, a prestigiosului festival.
Întâlnirea din 2009 a debutat în forţă, în după-amiaza zilei de 8 mai, la Primăria Municipiului Buzău, unde au fost rostite cuvinte de bun venit şi adresate urări de succes festivalului, de către Mihai Sălcuţan, Viorel Pietrăreanu, viceprimarul Marcel Ciolacu şi preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, George Corbu, iar invitaţilor la festival şi gazdelor (organizatori, sponsori) li s-au acordat deopotrivă diplome în rang de „Distincţie aniversară”, „ca semn de preţuire şi de recunoaştere a sprijinului acordat de-a lungul anilor festivalului, mişcării epigramatice buzoiene şi afirmării sale în spaţiul cultural naţional”.
De la stânga: Mihai Sălcuţan, George Corbu, Viorel Pietrăreanu, Mihai Cimpoi, viceprimar mun. Buzău, viceprimar mun. Buzău, Ştefan Cazimir, Nicolae-Paul Mihail
Vineri, 22 iunie 2009, are loc la Hollywood Multiplex – Bucureşti Mall şi Movieplex – Plaza Romania premiera filmului francez „În mintea mamei” („La tête de maman”), scenariul şi regia fiind semnate de Carine Tardieu. Din distribuţie fac parte Karin Viard, Kad Merad, Chloe Coulloud şi Jane Birkin.
Fragmente din volumul „Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc” semnat de Nicolae Manolescu, apărut la Editura Gramar, Bucureşti, 2006; capitolul este intitulat „Arghezi şi Urmuz”
„Una din acele întâmplări, care, evocate după trecerea timpului, lasă să se vadă un semn al destinului, i-a pus în legătură, la începutul anului 1922 (sau, mai probabil, cu câteva luni înainte) pe Tudor Arghezi şi pe Urmuz. Există un element straniu în această întâlnire, cel puţin în partea ei epistolară. S-au păstrat două scrisori, câte una de la fiecare (Pagini bizare, ediţia Saşa Pană, 1970). Proaspăt redactor al Cugetului românesc, Arghezi îi scrie lui Urmuz, care se mai numea D. Demetrescu-Buzău, era ajutor de grefier la Curtea de Casaţie şi nu tipărise încă nimic: ‘Vreau să-mi rezerv plăcerea de a te fi publicat eu întâi…’ Suntem în registrul serios. Arghezi continuă însă în cel ironic: ‘… şi îţi prezic în noua şi neaşteptata d-tale carieră succese care vor contribui să-ţi sporească foloasele funcţiei de magistrat.’ Din scrisoare, înţelegem că magistratul ezita să devină scriitor. Ca să-i nimicească ‘ereziile’ şi să-i spulbere ‘temerile’, redactorul îi înfăţişează programul revistei, care ‘iese cu colaborarea tuturor profesorilor universitari, ceea ce nu înseamnă că şi cu colaborarea tuturor scriitorilor’. Argumentul are evident în vedere scrupulele magistratului, nu pe ale scriitorului; deşi nouă, astăzi, bizareria prozelor ce urmau a se tipări într-o revistă atât de academică ne reţine cu mult mai mult atenţia decât frica funcţionarului superior de la casaţie de a-şi da în vileag preocupări socotite îndeobşte nepotrivite cu rangul său; mai ales că el şi redactorul conveniseră să recurgă la un pseudonim.”
Încarc...
