9 iunie 2009

Deasupra tuturor

Walt Disney Pictures şi Pixar Animation Studios îi poartă pe cinefili deasupra tuturor, într-una dintre cele mai amuzante aventuri ale tuturor timpurilor, în cea mai recentă comedie fantastică, “Deasupra tuturor” (“Up”), semnată de regizorul Pete Docter (“Monsters, Inc.”). Prezentată în Disney Digital 3D, filmul urmăreşte povestea extraordinară a lui Carl Fredricksen, un vânzător de baloane în vârstă de 78 de ani, care ajunge în sfârşit să îşi îndeplinească visul de-o viaţă şi pleacă într-o aventură minunată, legând mii de baloane de casa lui şi zburând astfel până în sălbăticia Americii de Sud. El descoperă însă prea târziu că în această aventură s-a furişat şi cel mai cumplit coşmar al său: un Explorator Junior excesiv de optimist, în vârstă de 8 ani, pe nume Russell. Călătoria celor doi într-o lume pierdută, în care întâlnesc personaje bizare, exotice şi surprinzătoare, este plină de aventuri hilare, emoţie şi o imaginaţie debordantă.



“Sunt foarte mândru că “Deasupra tuturor” este al zecelea film realizat de Pixar,” spune John Lasseter, producător executiv şi director de creaţie pentru Studiourile Walt Disney şi Pixar Animation. “Cred că este cel mai amuzant film pe care l-am făcut vreodată, dar şi unul dintre cele mai frumoase. Avem un personaj principal care e un erou extraordinar. Carl Fredricksen are 78 de ani şi străbate lumea într-o maşină zburătoare concepută chiar de el, dar continuă să ia prânzul în fiecare zi, fix la ora 3:30 după-amiaza. Este cel mai puţin probabil erou pe care vi l-aţi putea imagina într-un film de acţiune. E un personaj care învaţă că marile aventuri în viaţă sunt, de fapt, micile lucruri care se întâmplă zi de zi. Russell este unul dintre cele mai atrăgătoare şi mai fermecătoare personaje pe care le-am creat vreodată. El şi Carl sunt două personaje care pur şi simplu luminează ecranul.”

Filmul este regizat de veteranul Pixar Pete Docter, care lucrează cu acest studio încă din 1990 — fiind al treilea animator care a intrat în echipa Pixar. Alături de Lasseter şi Andrew Stanton, Docter a creat povestea şi personajele pentru “Toy Story,” primul film Pixar de lung metraj, pentru care a lucrat şi ca supervizor de animaţie. Docter şi-a făcut debutul regizoral cu “Monsters, Inc.,” care a fost nominalizat la premiul Oscar pentru “Cel mai bun film de animaţie”. Fiind unul dintre cele mai importante spirite creatoare ale Studiourilor Pixar Animation Studios, Docter a fost încă o dată nominalizat la Oscar pentru contribuţia sa originală la filmul Disney-Pixar premiat cu Oscar “WALL•E.”

“În afară de umor, trebuie să existe şi suflet,” comentează Lasseter. “Walt Disney spunea întotdeauna: ’Pentru fiecare hohot de râs trebuie să existe şi o lacrimă.’ Eu cred în asta.” Realizatorii filmului au găsit mult suflet în această nouă aventură a lor, explorând iubirea pe care au trăit-o Carl şi răposata lui soţie, dar şi prietenia care se înfiripă între Carl şi Russell. De fapt, Carl descoperă că adevărata aventură a vieţii nu poate fi găsită în călătorii sau în cine ştie ce mari realizări, ci în relaţiile de zi cu zi pe care le avem cu prietenii şi familia.”

Producătorii executivi ai filmului “Deasupra tuturor” sunt pionierii Pixar premiaţi cu Oscar, Lasseter (regizorul filmelor “Toy Story,” “A Bug’s Life,” “Toy Story 2,” şi “Cars”) şi Stanton (regizorul filmelor “Finding Nemo,” “WALL•E”). Veteranul Pixar Jonas Rivera este producător. Co-regizor este Bob Peterson, iar scenariul este scris de Peterson şi Pete Docter, după o idee de Docter, Peterson şi Tom McCarthy (“The Station Agent,” “The Visitor”). Compozitorul nominalizat la Oscar Michael Giacchino (“Ratatouille,” “The Incredibles”) creează o partitură extraordinară, care accentuează emoţia, umorul şi spiritul acestor aventuri.

Distribuţia filmului “Deasupra tuturor” include nume precum legendarul actor Ed Asner, deţinător al mai multor Premii Emmy, care îi împrumută vocea sa fostului vânzător de baloane devenit aventurier, Carl Fredricksen. În vârstă de nouă ani, Jordan Nagai îşi face debutul actoricesc împrumutându-i vocea sa lui Russel, un Explorator Junior tenace şi extrem de săritor. Actorul premiat cu Emmy Christopher Plummer devine vocea bogată şi cu o textură aparte a lui Charles Muntz, un erou ofilit, obsedat să îşi reabiliteze numele. John Ratzenberger, “mascota norocoasă” a Studiourilor Pixar — singurul actor a cărui voce apare în toate filmele de lung metraj ale Studiourilor – este de această dată un maistru constructor pe nume Tom, care încearcă să îl încurajeze pe Carl să îşi vândă casa.

“Deasupra tuturor” este al zecea film al echipei Disney•Pixar, care se mândreşte deja cu un şir întreg de filme de uriaş succes, fără precedent: “WALL•E”, “Ratatouille”, “Cars”, “The Incredibles”, “Finding Nemo”,0 “Monsters, Inc.”, “Toy Story 2”, “A Bug’s Life” şi “Toy Story”. Pixar deţine acum nouă din primele 25 de titluri de pe lista filmelor de animaţie cu cele mai mari încasări din toate timpurile în SUA. “WALL•E,” “Ratatouille,” “The Incredibles” şi “Finding Nemo” au câştigat Oscarul pentru “Cel mai bun film de animaţie” – un premiu care a fost introdus abia în 2001.

Cum s-a dat startul pentru “Deasupra tuturor”

După debutul său regizoral din 2001, cu filmul blockbuster “Monsters, Inc.,” Pete Docter a început să îşi caute idei pentru următorul proiect. Ideea primului său film de lung metraj pornise de la curiozităţile şi spaimele proprii din copilărie, legate de monştrii de sub patul lui. După ce a petrecut mai mult timp ocupându-se de povestea pentru “WALL•E” şi alte câteva proiecte, Docter a încercat încă o dată să transpună în film lecţii din viaţa sa, astfel încât a venit cu ideea pentru “Deasupra tuturor”. Împreună cu co-regizorul/scenaristul Bob Peterson, a început să se joace cu câteva idei noi, fantastice.

“Uneori, după o zi grea la birou, când oricine e copleşit de oameni şi de treburi, de haosul din jur, începeam să îmi imaginez cum ar fi să naufragiez pe o insulă pustie, în Pacific,” spune Pete Docter. “Eu şi Bob am început să ne gândim la ideea nostimă a unui personaj, un bătrân precum cei pe care îi îndrăgim din caricaturile lui George Booth din The New Yorker sau genul acela atât de amuzant, cum sunt Spencer Tracy şi Walter Matthau – nişte morocănoşi care ne sunt totuşi atât de simpatici. Ne-a venit ideea unei case plutitoare, pe care mai multe baloane o menţin în aer. Această imagine părea să redea tot ce ne doream noi, ca idee de a evada din această lume. Ne-am dat foarte repede seama că, de fapt, totul se reduce la relaţiile dintre oameni – şi exact asta ajunge să descopere şi Carl.”

Peterson explică: “Pete a fost primul care a aşternut pe hârtie ideea unui bătrân morocănos, care ţine în mână un snop de baloane nostime, vesele, viu colorate. Am făcut un brainstorming pe tema asta, fiindcă amândurora ne-a plăcut ideea de a avea ca personaj un bătrân. Aşa ceva nu vezi prea des, iar noi ne-am gândit că oamenii în vârstă au de spus poveşti minunate.”
Docter spune că, în mare parte, a fost influenţat în sens creator de câţiva dintre “bătrânii” pe care i-a avut în jur, în viaţa reală: animatorii care au lucrat la filmele clasice Disney. Deşi nu a fost unul dintre “cei nouă bătrâni legendari”, Joe Grant a făcut parte din echipa care în 1937 a creat “Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici”. El a fost o excelentă sursă de inspiraţie pentru Docter, care îl menţionează pe Grant în dedicaţia filmului către “adevăratul Carl şi adevărata Ellie Fredricksens care ne-au inspirat să creăm aceste aventuri.”

“L-am cunoscut pe Joe când împlinise deja 90 de ani. Mi-a fost prieten. E un domn în vârstă, extrem de înţelept,” spune Docter. “De fiecare dată când îi arătam la ce lucram, el mă întreba: “Cu ce laşi publicul, când pleacă acasă după film ?” Era felul lui de a-mi spune că oamenii îşi vor aminti emoţia – emoţiile inspirate de fiecare personaj în parte.”

Distribuţia şi personajele

CARL Fredricksen (vocea lui Ed Asner) nu este un erou tipic. E puţin morocănos, dar în marea tradiţie a unor personaje precum Walter Matthau şi Spencer Tracy: un morocănos adorabil. E un pensionar, fost vânzător de baloane care e obligat să plece din casa pe care a construit-o împreună cu regretata lui soţie, Ellie. Dar în loc să se mute într-un azil pentru bătrâni, Carl trece la fapte. Da, acum e pensionar, dar nu are de gând să renunţe la tot. Vrea să îşi trăiască restul zilelor aşa cum decide el. Leagă mii de baloane de acoperişul casei, o ridică în aer şi astfel porneşte spre America de Sud, îndeplinind promisiunea pe care i-o făcuse soţiei sale cu mulţi, mulţi ani în urmă,. Măreţul plan al lui Carl este însă pus la grea încercare când acesta descoperă că în casă s-a furişat şi Russel, un puşti foarte optimist şi extrem de nerăbdător. Călătoria lui Carl îi va pune răbdarea la grea încercare, pentru că cei doi trebuie să înfrunte condiţii meteo extreme, zone cu teren dificil şi tot soiul de locuitori stranii ai unei lumi pierdute – ca să nu mai spunem că fiecare trebuie să îl suporte pe celălalt !

Rusell (vocea lui Jordan Nagai) este un Explorator Junior de opt ani, plin de entuziasm şi perserverenţă, din Tribul 54, Cabana 12. Înarmat cu un rucsac în care şi-a îndesat tot echipamentul oficial de camping al Exploratorilor Juniori, Russell este gata să se avânte în sălbăticie ! Există o singură mică problemă: în realitate, el n-a ieşit în viaţa lui din oraş. Tot ce ştie despre viaţa în aer liber a învăţat din cărţi şi a trăit singura sa experienţă în materie de camping în sufrageria casei unde locuieşte. Russell îşi etalează cu mândrie insignele de Explorator Junior, obţinute pentru Acordarea Primului Ajutor, Acordarea Celui De-al Doilea Ajutor, Zoologie şi Maestru al Deghizării. Mai are o singură insignă de obţinut – cea pentru Ajutor Acordat Persoanelor în Vârstă – şi îşi va îndeplini visul de-o viaţă, devenind Explorator Senior, un titlu atât de mult râvnit. El decide că persoana în vârstă pe care o va ajuta este Carl Fredricksen şi astfel, fără să ştie, ajunge pe veranda casei acestuia exact când casa decolează, deci se trezeşte plecând fără voie în aventura în aer liber la care a visat de atâtea ori.

Dug (vocea lui Bob Peterson) este o potaie aurie adorabilă, care trăieşte în sălbăticia din jurul Cascadei Paradisului, ca membru al unei haite de câini care caută o pasăre rară, ce nu poate să zboare. Ca şi restul haitei, Dug este echipat cu o zgardă high-tech remarcabilă, care îi traduce gândurile în limbaj articulat. Dar toţi ceilalţi membri ai haitei râd de Dug şi îl consideră fraierul grupului. Trimis în junglă într-o misiune ”specială”, Dug se bucură pe neaşteptate de succes când găseşte pasărea, în timp ce îi urmărea pe Carl şi Russell. În timp ce străbat cu toţii jungla, urmăriţi de haita lui Dug, acesta – un suflet dulce, dar nu foarte isteţ – trebuie să decidă în care dintre cele două haite îşi va găsi cu adevărat locul.

Kevin este o pasăre extrem de rară. Are 4 metri înălţime şi nu poate să zboare. Trăieşte ascuns de restul lumii, în habitatul său retras de la Cascada Paradisului. Are pene viu colorate, în culori irizate, gâtul lung şi flexibil, şi este extrem de rapid şi de agil. De fapt, această pasăre masivă se aşază adesea în tot soiul de poziţii curioase, aparent imposibile. Puţini ştiu că această făptură nepreţuită pentru ştiinţă există cu adevărat, dar Carl şi Russell o găsesc din întâmplare şi Russell îi dă numele de “Kevin” după ce descoperă că amândoi se dau în vânt după dulciuri. Kevin şi Russell se împrietenesc imediat şi, deşi pasărea încearcă mereu să înghită bastonul lui Carl, în final va deveni şi ea un membru al celei mai noi şi mai neverosimile “haite” formate în junglă, alături de Carl, Russell şi Dug.

Haita este formată din câinii lui Muntz, trimişi în misiune să captureze o pasăre rară, care îl obsedează pe stăpânul lor. Amuzanţi, cu multe faţete, membrii haitei sunt nişte câini în cel mai adevărat sens al cuvântului, dar, la fel ca şi camaradul pe care îl resping, Dug, fiecare poartă o zgardă high-tech care îi permite să facă lucruri neobişnuite. Aceste dispozitive au fost special concepute pentru diverse expediţii sinistre de vânătoare şi au dispozitive de urmărire GPS, precum şi capacitatea de a traduce gândurile câinilor în cuvinte. Alpha (vocea lui Bob Peterson), conducătorul haitei, este un Doberman Pinscher negru ca noaptea, cu aspect ameninţător, instalat în această poziţie de autoritate de către stăpânul lor, căruia nimeni nu ar îndrăzni să i se împotrivească. Beta (vocea lui Delroy Lindo), un Rottweiler dur, este adjunctul şi acolitul lui Alpha. Gamma (vocea lui Jerome Ranft), este un Bulldog la fel de dur, care ţine bine la tăvăleală. Nimic nu va putea deturna această haită de la misiunea pe care o are de îndeplinit…. Poate doar o veveriţă…

Cu ani în urmă, chipeşul şi inteligentul Charles F. Muntz (vocea lui Christopher Plummer) a fost o adevărată torţă a speranţei pentru publicul american blazat. El i-a inspirat pe cei mai tineri fani ai săi, Carl şi Ellie, să îi urmeze celebra mantra “Aventura ne aşteaptă !” Străbătând de multe ori lumea în aeronava lui masivă, de concepţie proprie, el a scos la iveală numeroase comori: nepreţuite relicve istorice, uluitoare descoperiri ştiinţifice, specii de plante şi animale exotice pe care nimeni nu le mai văzuse până atunci. Dar când Muntz a adus acasă scheletul unei păsări fantastice, de 4 metri înălţime, dintr-o zonă muntoasă izolată a Americii de Sud, a fost discreditat de comunitatea ştiinţifică. Dornic să demonstreze că oamenii de ştiinţă l-au judecat greşit, Muntz s-a întors în America de Sud, jurând că va aduce cu el un exemplar viu din specia respectivă. Şi nu se va întoarce până când nu îl va găsi !

Ellie (vocea lui Elie Docter) a fost prietena din copilărie a lui Carl şi sufletul lui pereche, care ulterior i-a devenit şi soţie. De când era mică, visa să călătorească şi să ajungă la Cascada Paradisului, iar Carl i-a promis că o va duce acolo. Aceasta este principala motivaţie pentru splendida călătorie pe care o va face Carl.

Maistrul constructor Tom (vocea lui John Ratzenberger) încearcă să îl convingă pe Carl să îi vândă casa şefului lui, proprietarul unei mari firme de construcţii. Ratzenberger este singurul actor a cărui voce apare în toate cele 10 filme Disney-Pixar.

Echipa de “Deasupra tuturor” descoperă o întreagă lume pierdută

Ca să se pregătească pentru misiunea lor din “Deasupra tuturor”, filmul care urma să călătorească spre una dintre cele mai frumoase şi mai misterioase zone ale lumii, Docter şi câţiva membri ai echipei sale de creaţie au plecat la rândul lor într-o adevărată aventură. La sugestia lui Ralph Eggleston, veteran Pixar al design-ului de producţie, care a colaborat la filme precum “Finding Nemo” şi “WALL•E,” echipa s-a îndreptat către junglele Americii de Sud (la graniţa dintre Venezuela, Brazilia şi Guyana), pentru a-şi descoperi propria “Lume Pierdută”.
“Ralph ne-a dat un documentar despre munţii tepui din America de Sud. Cum am băgat DVD-ul în aparat, am simţit că mi se face părul măciucă, fiindcă mi-am dat seama că exact acolo ar trebui să se deruleze filmul nostru,” îşi aminteşte Docter. “Era o lume fantastică şi bizară, de care nici măcar nu mai auzisem vreodată. Acolo se derulează romanul din 1912 al lui Conan Doyle despre animale preistorice, “O lume pierdută”. Una dintre cele mai mai provocări pentru filmul nostru era să imaginăm un loc care să arate ca din altă lume, dar să fie suficient de plauzibil pentru ca publicul să simtă că personajele noastre sunt acolo, cu adevărat. Ştiam că va trebui să mergem personal până acolo, fiindcă e cu totul altceva să trăieşti tu însuţi experienţa unui loc, nu să vezi doar nişte fotografii sau un film despre acel loc.”

Echipa a călătorit timp de trei zile pentru a ajunge la destinaţie, mergând cu avionul, jeep-ul şi elicopterul. Apoi a început distracţia…

Primul tepui pe care l-a explorat grupul a fost Muntele Roraima din Guyana, cel mai înalt şi cel mai celebru dintre cele 115 înălţimi plate ca nişte mese. “Este singurul tepui pe care poţi efectiv să urci,” spune Ronnie Del Carmen, supervizor al ideii filmului. “Există în lateral nişte formaţiuni naturale, pe care le poţi traversa. Urci cam 1,5 km. Păşeşti pe pietre care alunecă, nefiind fixate, vegetaţia nu e nici ea stabilă, ci se rupe foarte uşor dacă te ţii de ea. Noi ne câştigăm existenţa făcând desene animate, deci singurul lucru pe care ştiam să îl străbatem era clădirea noastră de birouri… Aşa nu aveam cum să ne pregătim pentru o asemenea aventură.”
“A fost un adevărat coşmar,” spune Peterson. “Ascensiunea către vârf a durat cam şase sau şapte ore, iar eu aveam un rucsac mult prea greu. După ce am ajuns în vârf, a mai durat o oră şi jumătate să traversăm o porţiune cu teren accidentat. Se întunecase deja când am ajuns în tabără. Şi, brusc, din beznă, am văzut o peşteră luminată de lumânări; ne aşteptau cu supă caldă. Când ne-am văzut corturile, mulţi dintre noi s-au aşezat pe jos şi au început să lăcrimeze. Eram atât de fericiţi să fim acolo ! Apoi în zori, când ne-am trezit, am văzut că efectiv la 15 metri de locul unde erau corturile noastre se căsca o prăpastie abruptă, de 1,5 km adâncime. La început am fost mai reticent, dar mă bucur mult că am făcut această călătorie, fiindcă am intrat practic într-o altă lume. Nu există alt loc pe glob care să aibă asemenea forme de piatră sculpturale.”

Cascada Îngerilor din Venezuela, cea mai înaltă cascadă din lume, care cade 1060 metri de pe piscul Auyantepui, s-a dovedit a fi o excelentă sursă de inspiraţie pentru Cascada Paradisului, locul mitic din film (care este de trei ori mai înaltă decât cascada adevărată, ajungând deci la aproximativ 3200 m înălţime). Echipa s-a căţărat până la baza Cascadei Îngerilor, unde a fost nevoită să înfrunte pietre umede, alunecoase, şi un duş constant, creat de jeturile de apă.
Echipa filmului “Deasupra tuturor” a făcut mii de fotografii, filmuleţe şi schiţe cu acele locuri, care au oferit excelente surse de inspiraţie. Imaginile şi formele de vegetaţie pe care le-au studiat au influenţat imens felul cum avea să arate filmul. Arborii Bonnetia, plantele de Stegolepis şi stâncile negre, din care răsar minunate flori roz, aveau să fie toate folosite în film.

Alura şi stilul filmului

Pe parcursul a nouă filme de lung metraj extrem de apreciate, Pixar a experimentat o largă diversitate de aspecte şi stiluri. Pentru “Deasupra tuturor”, echipa avea să opteze pentru o abordare simplificată, minimalistă, care a crescut organic din însăşi povestea filmului.

După cum spune Pete Docter: “În acest film, avem o poveste despre un bărbat care pleacă spre America de Sud, cu casa lui care pluteşte, agăţată de mii de baloane. Ştiam că ne trebuie o doză bună de capriciu şi caricatură – dar oricum, cam ăsta e stilul meu estetic preferat. Am încercat să ne întoarcem şi să stabilim o legătură cu alte filme Disney minunate, producţii cu care am crescut, de pildă ‘Peter Pan’ şi ‘Cinderella’, revenind la stilul extraordinar şi caricatura folosite acolo. Am făcut un efort serios pentru a schiţa personaje caricaturale, în mediul lor. În majoritatea filmelor, personajele au înălţimea obişnuită a unui om, dar Carl, eroul nostru, este doar pe jumătate atât de înalt!”

“Am vrut ca “Deasupra tuturor” să aibă o alură distinctivă, proprie, să se îndepărteze de alte filme Pixar,” adaugă producătorul Jonas Rivera. “A fost inspirat de artişti precum Mary Blair, George Booth şi ilustraţiile din cărţile de poveşti ale lui Martin Provensen. Pete a vrut ca întregul film să aibă o alură caricaturală. De exemplu, nu am studiat persoane sau piese de îmbrăcăminte reale, ca termeni de referinţă. În schimb, ne-am concentrat pe desenele lui Hank Ketcham pentru ‘Dennis the Menace,’ şi modul simplu în care el poate să arate, de exemplu, o cută de pe şorţul mamei, trasând doar două linii. Designer-ul nostru de producţie, Ricky Nierva, a conceput chiar un nou termen pentru a descrie acest mod de abordare unic al filmului.”
“‘Simplexitate’ a fost termenul pe care l-am inventat pentru a explica esenţa acestui stil,” spune Nierva. “Am vrut să eliminăm din detalii, fără a face însă filmul să arate ieftin. Când lucrezi pe computer, poţi să adaugi detalii uluitoare, care să contribuie la schiţarea unui mediu verosimil. Dar noi nu am încercat să facem un film realist, ci unul cu elemente tangibile. Am vrut să desenăm caricatural oamenii din film, dar nu excesiv de caricatural, pentru ca totuşi publicul să poată stabili o relaţie cu ei.”

Design-ul celor două personaje principale ale filmului – Carl şi Russell – s-a redus practic la două motive de bază: un cerc şi un pătrat. “Face parte din conceptul de “simplexitate”,” spune Nierva. “Reduci lucrurile la esenţă pură. Pătratul simbolizează trecutul; cercul reprezintă viitorul. Pătratele sunt statice, ca un zid de cărămidă. Nu se mişcă, iar Carl e o persoană care devine prizoniera stilului propriu, după moartea lui Ellie. În cazul lui Carl, avem un personaj care evoluează, de la stadiul de copil până la cel de bătrân. La început, e mai circular, mai rotund, ca un copil care are mai multe curburi. Şi Ellie are un motiv circular. Pe măsură ce îmbătrâneşte însă, Carl devine tot mai rigid. Russell are formă de ou, e plin de curbe şi are deci întregul simbolism dinamic generat de aceste forme.”

Culoarea a devenit un alt element de design important pentru realizarea filmului. După cum spune Nierva: “Filmul începe cu un buletin de ştiri în alb-negru, care ne-a făcut să ne gândim cum ar putea culoarea să ne ajute să spunem mai bine această poveste. Când Ellie trăieşte şi Carl e la rândul său plin de viaţă, paleta cromatică e saturată. După ce Ellie nu mai este, totul îşi pierde culoarea şi aproape revine la alb-negru. De asemenea, am găsit o culoare care să o simbolizeze pe Ellie – mov-roz aprins. Pe tot parcursul filmului, regăsim această nuanţă în flori sau pe cer, pentru a ne aduce aminte de ea. Când Carl se izolează de restul lumii, paleta cromatică păleşte şi nu mai ajungem să vedem culori până când nu apare Russell, care pune capăt acestui stil de viaţă. El readuce culoarea în viaţa lui Carl. De fiecare dată când vedem un nou personaj care se adaugă în viaţa lui, ca de exemplu Dug, introducem şi mai multă culoare.”

Animaţia şi stilul actoricesc

Design-ul caricatural al personajelor a ridicat nenumărate provocări pentru echipa de experţi animatori, designeri şi tehnicieni de la Pixar. Pentru Carl, au învăţat cum să adauge nuanţe, emoţii şi o serie întreagă de mişcări unui personaj extrem de scund, care are practic o formă pătrată. Russell, un personaj în formă de ou, care nu are bărbie, însă poartă mai multe straturi de haine decât oricare alt personaj de până acum, a ridicat şi el anumite dificultăţi.

“În cazul lui Carl, Pete şi-a dorit un om bătrân, care efectiv a intrat la apă în costumul lui,” spune Clark. “Problema era că acest personaj nu părea să aibă genunchi sau coate, astfel încât am fost nevoiţi să găsim diverse metode inovatoare doar pentru a arăta unde i se îndoaie hainele, în mişcare. În final, i-am lungit braţele şi picioarele, ca să se poată vedea mai bine. Probabil că este cel mai caricatural personaj pe care l-am conceput vreodată şi demonstrează măiestria echipei noastre de animaţie, care a reuşit efectiv să etaleze emoţii complexe, altele decât bucuria sau simpatia pe care le degajă Carl şi Russell. Au realizat mai multe scene destul de dificile – şi totul a ieşit minunat.”

“În ceea ce priveşte personajele umane, Carl este categoric cel mai complicat pe care l-a creat vreodată Pixar,” spune Jordan. “Faţa lui este cea mai sofisticată pe care am desenat-o vreodată şi ne-a făcut să ne confruntăm cu nenumărate provocări în plan tehnic. La fiecare film, avem de rezolvat o problemă veche de când lumea: relaţia ”formă contra funcţie”. Când designerii şi departamentul artistic finalizează design-ul personajului, nu înţeleg întotdeauna pe deplin sau nu sunt întru totul conştienţi de limitele pe care respectivul design le-ar putea impune în procesul de animaţie. Ca atare, e foarte imporant ca animatorii să fie implicaţi încă de la început în procesul de creaţie.”

“Pete şi echipa lui au vrut ca animaţia să pară şi ea simplificată, ca şi celelalte aspecte ale filmului,” adaugă Jordan. “De exemplu, Carl nu are nări şi nimic nu arată că pielea lui ar avea pori. Nu are găuri pentru urechi. A fost dificil să găsim un echilibru corect între simplitate şi realism. Am făcut destul de multe experimente, pentru a crea lucruri plauzibile, dar nu neapărat realiste.”

Dar şi Carl avea nevoie de o voce. Docter comentează: “Când lucram la personajul lui Carl, am făcut o listă de însuşiri pe care ne doream să le aibă: morocănos, dar cu o latură blajină, astfel încât să ştii că ţine la oameni cu adevărat. Şi trebuia neapărat să fie amuzant. Aveam nevoie de asta. Pentru toate acestea, ne tot gândeam la un singur nume: Ed Asner. Părea că a fost născut pentru a juca acest rol.”

“Când Ed Asner a acceptat să devină vocea lui Carl, am ştiut că acest personaj este gata” adaugă Clark. “Era suficient să îl auzi ca să ai personajul. Vocea lui ne-a ajutat foarte mult în procesul de animaţie, ca punct de reper.”

“Ed Asner este cel mai simpatic morocănos pe care ţi l-ai putea dori,” adaugă Lasseter. “Idealul nostru, pentru toate personajele Pixar, este să le facem cât mai atrăgătoare cu putinţă, iar Ed face acest lucru pentru personajul lui Carl. Este cu adevărat remarcabil.”

“Îmi place acest personaj fiindcă are vise frumoase şi e dispus să se lupte cu câinii acestei societăţi,” spune Asner. “Respect foarte mult acest lucru. Cred că e o poveste extraordinară, pentru că un om bătrân reuşeşte să transforme iubirea plină de adoraţie faţă de regretata lui soţie într-o acceptare finală – chiar dacă plină de bombănituri – a iubirii pentru un băieţel care are nevoie de acest sentiment.”

După cum spune Steve May, supervizorul filmului în probleme tehnice, personajul lui Russell a ridicat mai multe probleme. “Russell a fost un personaj dificil fiindcă e pur şi simplu acoperit cu tot soiul de chestii. E un Explorator pornit în sălbăticie, are o eşarfă la gât, ochelari, mici totemuri în faţa insignelor sale şi un întreg rucsac plin cu echipament. Parcă a dat iama într-un magazin de specialitate şi acum e complet dotat, are în spate tot ce îi trebuie.”

“Russell nu are gât,” adaugă Jordan. “Dar trebuia să găsim o cale de a-l anima astfel încât să arate bine. Am făcut nişte schimbări subtile în poziţia ochilor, nasului şi gurii, pe faţa lui, astfel încât să nu pară nici prea bătrân, nici prea tânăr. A fost foarte important să găsim un echilibru corect între simplitate şi complexitatea detaliilor. Trebuia să îi accentuăm bărbia, ca să semene şi mai mult cu caricatura unui ou. I-am accentuat linia bărbiei şi mişcările legate de ea – şi brusc am constatat că astfel i-am definit faţa şi i-am separat-o de restul corpului.”

Pentru vocea lui Russell, echipa a testat 450 copii din SUA. Au găsit exact ceea ce căutau într-un băiat de 7 ani, debutantul Jordan Nagai. Producătorul Jonas Rivera spune că fratele lui Nagai, un actor talentat, având o oarecare experienţă în domeniul reclamelor, venise să dea o probă pentru acest rol, iar Jordan era acolo doar ca să îl însoţească. “Deşi Jordan nu venise pentru probă, ne-a plăcut vocea lui şi felul cum suna,” spune Rivera. “A început să ne povestească despre cursurile lui de judo, iar eu şi Bob Peterson ne-am uitat unul la altul şi am zis: “Gata, l-am găsit pe Russell!’”.

“Una dintre chestiile care ne-au atras la Jordan,” spune Docter, “a fost felul cum vorbea despre nimic în mod special – lecţii de judo, de pian sau orice altceva. Vorbea foarte nostim, avea un stil de a coti şi ocoli printre tot soiul de alte subiecte. Asta a influenţat hotărât personajul lui Russell. Vocea lui Jordan are ceva foarte real, foarte atrăgător, cu o anumită naivitate. Încă nu a fost învăţat să joace un rol, astfel încât face toate greşelile potrivite. Când copiii vor vedea acest film, îşi vor da seama că e un copil adevărat.”

După cum explică actorul începător, regizorul Docter s-a folosit de câteva trucuri pentru a-i asigura un plus de autenticitate. “Când trebuia să fiu entuziasmat sau furios şi să vorbesc tare, Pete îmi amenaja diverse trasee cu obstacole în jurul mesei, iar eu trebuia să le parcurg în fugă. Abia pe urmă mă duceam la microfon şi îmi spuneam rolul, pentru că astfel îmi creştea nivelul de energie şi îmi puteam spune replicile mult mai bine.”

Muntz a fost un personaj dificil, pentru că, după cum spune Docter, “El este liantul care ţine laolaltă întreaga poveste. El e sursa de inspiraţie a acestei călătorii, el le insuflă iniţial lui Ellie şi Carl dorinţa de a ajunge în America de Sud, dar în final ajunge să fie exact opusul lui Carl.”

“Am avut mare noroc când Christopher Plummer a acceptat acest rol,” adaugă Docter. “E un actor uimitor. Cu majoritatea actorilor, ne place să realizăm mai multe duble, dar Christopher citea replicile o dată sau de două ori şi aveam exact ce ne doream. De fapt, singura problemă era ce dublă să alegem dintre cele două, fiindcă ambele erau idei excelente.”

Plummer spune: “Toată viaţa am lucrat la filme de animaţie şi îmi plac la nebunie. E grozav să interpretezi tot soiul de personaje trăsnite – şi de fiecare dată îmi amintesc de începuturile carierei mele, în radio. Sunt un mare admirator al filmelor Pixar şi, bineînţeles, acesta a fost unul dintre principalele motive pentru care mi-am dorit să lucrez la “Deasupra tuturor”. Muntz nu e un personaj cu totul şi cu totul rău. Are o personalitate extraordinară.”

Personajul Kevin nu a fost inspirat de o anumită specie de pasăre. “Kevin e o combinaţie între mai multe specii de păsări adevărate,” spune Docter, care consideră că personajul este superb şi prostovan în acelaşi timp. “Chiar şi vulturii, dacă îi priveşti cu atenţie, sunt păsări impunătoare, cu o ţinută regească – dar ajung să facă anumite lucruri complet caraghioase, din când în când.”

Însă design-ul păsării nu a fost deloc simplu. “Design-ul acestui personaj a evoluat mai mult decât al oricărui alt personaj din film, deoarece rolul lui Kevin în povestea noastră a evoluat în permanenţă,” spune Jordan. “Problema acestui personaj nu a fost legată atât de siluetă şi mişcare, cât de pene. Am vrut ca publicul să vadă această pasăre şi să îşi dea imediat seama de ce Muntz a tot vânat-o timp de 50 de ani. Pete şi Ricky au vrut să aibă pentru Kevin pene splendide, în nuanţe irizate, care să nu semene cu nimic din realitate, dar să fie totuşi credibile. Am studiat mai multe specii de păsări cu caracteristici similare, inclusiv fazanul Monal din Himalaya, şi am inventat o nouă tehnologie pentru a reda penele. Până acum am mai redat fire de păr în multe filme, dar niciodată pene. O pană e formată din mai multe fire care cresc pe o tulpină – şi fiecare dintre aceste tulpini trebuie să reacţioneze ca un fir de păr. E ca şi cum ai avea fire de păr care cresc pe alte fire de păr. Am fost nevoiţi să ne modificăm întregul sistem şi toate instrumentele de lucru, doar pentru a putea crea aceste pene.”

Echipa care a realizat filmul a găsit vocea acestui personaj dulce şi simplu chiar între membrii săi. Co-regizorul şi scenaristul Bob Peterson spune că a ştiut că va fi vocea acestei potăi aurii încă de când a scris prima replică a personajului. “Primul lucru pe care îl spune Dug e “Abia te-am cunoscut, dar deja te iubesc.” Această replică datează din perioada când făceam consiliere în taberele pentru copii, la începutul anilor 1980, în Ohio. În prima săptămână de tabără, un puşti a alergat spre mine, m-a îmbrăţişat năvalnic şi a zis: “Tu eşti profesorul meu în tabăra asta ! Te iubesc.” Aceasta a fost replica-cheie pentru Dug, care reprezintă fluxul conştiinţei, gândurile necenzurate pe care le-ar putea avea un câine. Este plin de emoţie, foarte iubitor şi uneori – din fericire pentru el – complet opac la tot ce se întâmplă în jurul lui.”

Design-ul personajului reflectă această lipsă de atenţie faţă de ceea ce are în jur. După cum spune Jordan, “pentru Dug, ideea era să fie foarte blajin, atrăgător şi uşor supraponderal. E un câine supraponderal, dar nu îşi dă seama de asta. Crede că este la fel sănătos ca toţi ceilalţi câini.”

Dar, ca şi restul haitei, Dug e un câine adevărat, nu un câine vorbitor, spune Jordan. “Am vrut să ne asigurăm că aceşti câini se pot comporta chiar ca nişte câini adevăraţi,” spune el. “Era foarte important pentru Pete ca aceşti câini să nu se comporte ca nişte oameni, deci nu era nevoie să vorbească. Purtau însă fiecare la gât câte o zgardă care vorbea în locul lor.”

3D – o premieră pentru Pixar

“Deasupra tuturor” adaugă o nouă dimensiune experienţei de spectator al unui film Pixar, fiind primul lung-metraj al studioului lansat în Disney Digital 3D™. Acest film deschide o întreagă nouă epocă de posibilităţi extraordinare pentru studioul de animaţie care a prezentat cinefililor primul lung-metraj animat pe computer, în urmă cu 14 ani, iar acum este recunoscut în această branşă pentru extraordinarul său stil de a spune poveşti, ca şi pentru măiestria tehnică şi atenţia faţă de detalii.

După spusele regizorului Pete Docter, John Lasseter a fost cel care a sugerat ca “Deasupra tuturor” să fie făcut în 3D. “Ca urmare, am înfiinţat un nou departament,” spune Docter, “care a preluat o mare parte din aceeaşi poveste, relatând elementele cu care eram obişnuiţi, dar încercând să folosească adâncimea ca pe o nouă modalitate de a spune povestea.”
“De exemplu, la începutul filmului, Carl este înţepenit într-un anumit stil de viaţă, trăieşte într-o casă mică,” explică Docter. “Am vrut să transmitem un sentiment de claustrofobie, aşa încât am aplatizat totul – în mod special am desenat totul cu adâncime mult mai mică. Prin contrast, totul se schimbă mai târziu, când personajul ajunge în America de Sud. Am vrut ca această expansiune să devină palpabilă: într-un fel, să simţi cum îţi bate vântul pe obraji, astfel încât am forţat cu adevărat limitele adâncimii în acele secvenţe. Am considerat că 3D ar fi doar un alt creion colorat din cutia noastră cu creioane,” spune Docter.

Cel în sarcina căruia a căzut realizarea filmului “Deasupra tuturor” ca primul lung-metraj Pixar prezentat în Disney Digital 3D™ a fost Bob Whitehill, un artist veteran în domeniu, care s-a alăturat echipei studioului în urmă cu cinci ani. “Cred că “Deasupra tuturor” ar putea fi unul dintre cele mai grozave filme 3D realizate vreodată, pur şi simplu pentru că întreaga compoziţie şi stratificarea elementelor sunt realizate atât de bine, atât de solid,” spune Whitehill. “Lentilele pe care le-am folosit profită la maximum de ideea de adâncime faţă de cameră. Avem nişte secvenţe extraordinare în junglele Americii de Sud, în care apar în fundal frunze, tufişuri şi liane nefocalizate clar. Astfel se creează o minunată fereastră prin care poţi să priveşti acea lume şi să urmăreşti personajele în desfăşurare.”

Actorii care asigură vocile personajelor

Versatil, dedicat, elocvent şi talentat – iată câteva adjective care îl descriu foarte bine pe actorul Ed Asner (Carl Fredricksen). Bine cunoscut pentru rolul cu accente comice şi dramatice al jurnalistului Lou Grant, un morocănos cu inimă de aur din comedia TV de referinţă “The Mary Tyler Moore Show”, el a reluat acest rol în drama “Lou Grant,” care i-a adus cinci Premii Emmy şi trei Globuri de Aur. Asner a primit alte două Premii Emmy şi Globuri de Aur pentru miniseriile “Rich Man, Poor Man” şi “Roots”. Cariera sa actoricească, prolifică şi extrem de apreciată, demonstrează capacitatea sa de a trece cu uşurinţă graniţa dintre comedie şi dramă.
Unul dintre cei mai apreciaţi actori din istoria televiziunii, Asner a primit în total şapte Premii Emmy şi 16 nominalizări, dar şi cinci Globuri de Aur®. A fost preşedinte naţional al Screen Actors Guild timp de două mandate. A intrat în TV Academy Hall of Fame în 1996.

Christopher Plummer (Charles Muntz) are la activ aproape 60 de ani ca unul dintre cei mai respectaţi actori de teatru, fiind însă şi veteranul a peste 100 filme de cinema. După ce Sidney Lumet l-a adus pe marele ecran în “Stage Struck” (1958), palmaresul său de filme remarcabile a acumulat numeroase titluri, printre care: “The Man Who Would Be King,” “Battle of Britain,” “Waterloo,” “Fall of the Roman Empire,” “Star Trek VI,” “Twelve Monkeys” şi filmul premiat cu Oscar în 1965, “The Sound of Music.” De curând, a apărut în filmul nominalizat la Oscar “The Insider” (în rolul lui Mike Wallace, Plummer a câştigat Premiul Naţional al Criticilor de Film); în filmul premiat cu Oscar “A Beautiful Mind,” dar şi în “Man in the Chair,” “Must Love Dogs,” “National Treasure,” “Syriana,” şi “Inside Man.” Printre cele aproape 100 de apariţii TV ale sale, se numără producţia BBC premiată cu Emmy “Hamlet at Elsinore”, în care a jucat rolul titular; producţiile premiate cu Emmy “The Thornbirds,” “Nuremberg,” şi “Little Moon of Alban”, dar şi multe altele. Plummer însuşi a primit două Premii Emmy şi a fost nominalizat la această prestigioasă distincţie de şase ori.

John Ratzenberger (Maistrul constructor Tom) este apreciat ca regizor, producător şi actor nominalizat în repetate rânduri la Premiile Emmy, având în plus un impresional palmares ca antreprenor şi spirit caritabil. Cunoscut cel mai bine publicului internaţional pentru rolul poştaşului Cliff Clavin din serialul “Cheers,” pentru care a fost de două ori nominalizat la Premiile Emmy, Ratzenberger este singurul actor a cărui voce apare în toate filmele Disney-Pixar, dând viaţă unor personaje memorabile: fermecătorul şi spiritualul Hamm, purceluşul-puşculiţă din “Toy Story” (rol reluat în “Toy Story 2” şi “Toy Story 3”); P.T. Flea din “A Bug’s Life”; Yeti, monstrul zăpezilor din “Monsters, Inc.”; un banc de peşti-lună în “Finding Nemo”; un personaj filosofic numit Underminer în “Incredibles”; camionul Mac din “Cars”; Mustafa, chelnerul-şef din “Ratatouille”; şi John, bărbatul care trăieşte la bordul navei spaţiale Axioma în “Wall•E.”

Jordan Nagai (Russell) s-a născut pe 5 februarie 2000, în Los Angeles. La doi ani şi jumătate şi-a început cariera actoricească jucând primul său rol într-un anunţ public. Doi ani mai târziu, Nagai apărea în reclamele din presa scrisă pentru JC Penney şi Pacific Care. Într-o sâmbătă, în timp ce tânărul era la şcoala japoneză, directorul a trimis un e-mail către toţi elevii, anunţându-i că Pixar dădea probe pentru băieţi cu vârste între 9 şi 10 ani, pentru filmul “Deasupra tuturor”. Nagai, care pe atunci avea abia 7 ani, a mers la probă împreună cu fratele lui mai mare şi în final chiar a câştigat acest rol.

Echipa care a realizat filmul

Pete Docter (regizor/scenarist/ideea originală) şi-a clădit o carieră extraordinară, fiind unul dintre cele mai prolifice talente ale Studiourilor de Animaţie Pixar. Intrat în această echipă în 1990, a început prin a anima şi regiza mai multe reclame produse de Pixar pentru sucurile Tropicana, reciclarea cutiilor de băuturi Tetra-Pak, şi Lifesavers.

Alături de John Lasseter şi Andrew Stanton, Docter a creat povestea şi personajele pentru “Toy Story”, primul lung-metraj de animaţie de la Pixar, pentru care a fost şi animator supervizor. A lucrat ca artist de storyboard la “A Bug’s Life” şi a scris ideea originală pentru “Toy Story 2.”

Docter şi-a făcut debutul regizoral cu “Monsters, Inc.”, film care a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru “Cel mai bun film de animaţie”. Fiind unul dintre membrii echipei Pixar cu cea mai importantă contribuţie creatoare, Docter a fost din nou nominalizat la Premiul Oscar pentru povestea originală a filmului Disney-Pixar “WALL•E”, premiat cu Oscar.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook