Pe 27 februarie 2009 are loc premiera în România a filmului „El Greco”, în regia lui Iannis Smaragdis, după un scenariu bazat pe adaptarea liberă a lucrării „Greco – Pictorul lui Dumnezeu” – o biografie fictivă semnată de Dimitris Siatopoulos. Din distribuţie fac parte: Nick Ashdon, în rolul lui Greco; Juan Diego Botto – Guevara; Laia Marull – Jeronyma şi Lakis Lazopoulos – Nicolos. La scenariu au lucrat Jackie Pavlenko şi Iannis Smaragdis.
Continuare »
1 voturi
Încarc...
Shusaku Endo este autorul romanelor „Samuraiul” şi „Un idiot minunat„, ambele traduse în colecţia Biblioteca Polirom. Considerat capodopera lui Endo, romanul „Tăcere” (1966) a apărut recent în limba română tot la Editura Polirom. Romanul, pentru care i s-a decernat Premiul Tanizaki şi care va fi ecranizat în regia lui Martin Scorsese, s-a bucurat de un succes răsunător şi de aprecierile elogioase ale criticii. O carte despre credinţă şi îndoială, „Tăcere” descrie persecuţiile la care erau supuşi creştinii în Japonia secolului al XVII-lea, în timpul shogunatului Tokugawa. Trimis să verifice zvonurile despre apostazia mentorului său, Cristovao Ferreira, unul dintre cei mai de seamă membri ai misiunii iezuite din Japonia, preotul Sebastiao Rodrigues descoperă în această ţară mai multe comunităţi clandestine de creştini. Asistând neputincios la martiriul acestora, Rodrigues îşi vede propria credinţă pusă la încercare şi începe să se îndoiască de un Dumnezeu care răspunde la suferinţele credincioşilor săi doar printr-o tăcere indiferentă. Vândut la rândul lui autorităţilor, supus la torturi cumplite şi silit să se dezică de credinţa sa, Rodrigues are conştiinţa dureroasă a eşecului, dar şi revelaţia faptului că Dumnezeu este prezent întotdeauna, chiar şi în tăcere.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
La Editura Humanitas a apărut în seria de autor cartea „Olimpia în exil„, cu subtitlul „O carte despre nobleţe şi dezonoare în sport”, de Traian Ungureanu.
Cartea ne invită să cunoaştem o altfel de istorie a Jocurilor Olimpice, începând cu Grecia antică şi până la ediţiile cele mai recente, reabilitează mizele adevărate ale sportului şi-i zugrăveşte pe cei care încearcă să-l falsifice: antrenori rău-intenţionaţi, conducători corupţi, brute cu drept de decizie. Sportul este una dintre temele preferate ale lui Traian Ungureanu, abordat şi în alte volume.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Fragmente din lucrarea lui Oswald Spengler, „Omul şi filozofia vieţii”, traducere de Gheorghe Pascu, Editura AION Oradea – 1996:
„În paginile ce urmează prezint un număr mic de idei, preluate dintr-o operă mai mare la care lucrez de ani de zile. Intenţia mea a fost de a proba modul de abordare aplicat în Declinul Occidentului exclusiv asupra grupului culturilor evoluate acum, asupra premiselor istorice ale acestora şi ale istoriei omului începând cu originile sale. Cu ocazia acelei opere, am observat că majoritatea cititorilor sunt incapabili să păstreze o privire de ansamblu asupra întregii bogăţii de gânduri, pierzându-se de aceea în domenii separate mai familiare lor, văzând restul strâmb sau deloc şi dobândind în consecinţă o imagine falsă atât despre ceea ce spuneam, cât şi în privinţa celor despre care se vorbea. Convingerea mea a fost şi este că soarta omului va fi înţeleasă numai dacă toate domeniile activităţilor sale sunt privite simultan şi comparativ, fără a se face greşeala de a elucida pagini separate ale existenţei sale pornind doar de la politică, religie sau artă, cu credinţa că astfel totul a fost descoperit. Cu toate acestea, îndrăznesc să fac aici încercarea de a pune câteva întrebări care sunt strâns legate între ele, fiind de-aceea indicate să ofere o impresie preliminară asupra marelui mister al soartei omeneşti.”
Continuare »
fără voturiÎncarc...Copila deschise ochii. Mâna ei mai ţinea încă strâns şi dreaptă lumânarea. Irisul de culoarea mării cerea lumina flăcării pentru adȃnc de suflet.
Dimineaţa, când soarele încă nu răsărise, pornise tristă în căutarea sensului pierdut al cuvintelor. Se trezise cu pumnii strânşi a durere, cu obrajii scăldaţi în şiroaie de lacrimi, inima durând-o ca un bulgăre de foc înroşit. Încă o dimineaţă din săptămâna patimilor, zi în care nu înţelegea de ce…
De ce cuvintele au puterea să fie pentru inimă ghimpi? De ce întunericul ucide brutal un zâmbet, într-o secundă?
Continuare »
1 voturiÎncarc...
Anatole France a trăit la Paris, între 18 aprilie 1844 şi 12 octombrie 1924. Numele real al acestui mare scriitor este François-Anatole Thibault, cel sub care este cunoscut fiind o prescurtare a acestuia („France” este un diminutiv al lui „François”, aşa cum însuşi scriitorul recunoştea, nu un omonim al ţării, aşa cum s-ar crede). Admirator fervent al ideologiei comuniste şi militant activ în susţinerea acesteia, rămâne însă în literatura franceză drept un scriitor de o reală valoare, de o eleganţă indiscutabilă a stilului, merite ce i-au adus recunoaşterea internaţională, odată cu acordarea Premiului Nobel pentru Literatură, „ca o recunoaştere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin nobleţea stilului, o adâncă simpatie faţă de oameni, graţie şi un autentic temperament galic”.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies