5 august 2009
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 – articolul despre Guy de Maupassant (5 august 1850 – 6 iulie 1893) este semnat de Ion Brăescu:
„Maupassant reprezintă un caz destul de rar de scriitor care a învăţat meşteşugul literar cu un profesor, şi cum acesta se numea Gustave Flaubert, nu este de mirare că elevul avea să atingă culmile perfecţiunii artistice. În vremea în care Maupassant era funcţionar, Flaubert i-a corectat încercările literare, cu migală şi exigenţă, timp de şapte ani, interzicându-i să publice înainte de a fi ajuns la un nivel superior. Când mama lui Maupassant îl întreabă pe Flaubert dacă fiul ei nu s-ar putea consacra exclusiv literaturii, acesta răspunde: ‚Încă nu; să nu facem din el un ratat’.”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
16 iulie 2009
Fragmente despre Dimitrie Anghel (16 iulie 1872 — 13 noiembrie 1914) selectate din volumele II şi III ale lucrării „Istoria literaturii române contemporane” aparţinând lui Eugen Lovinescu (ediţia apărută la Editura Minerva, Bucureşti, 1981):
„Filonul poeziei lui D. Anghel s-a prelins între două strate literare impermeabile. Dedesubt, stratul literaturii sămănătoriste, valorificată prin ideologie naţională şi socială, i-a împiedicat penetraţia şi actualizarea:
În acest timp de liberă camaraderie artistică, scria, de pildă, d. Iorga despre Anghel, poetul s-a gândit mult asupra sa, asupra altora. S-a crezut nedreptăţit şi a simţit o plăcere amară în aceasta. Când s-a ivit iarăşi, poet, căuta în lumea florilor eroii săi într-o vreme când ne dădeam cu toţi silinţa să aflăm literaturii româneşti alte izvoare şi altă interpretare. Imnurile către florile scumpe de oraş erau aşadar o sfidare.
Prin neconformism cu ideologia sămănătoristă, poezia lui Anghel era, prin urmare, privită ca inactuală de critica sămănătoristă şi trecută printre preocupările inutile.”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
13 mai 2009
La Editura Leda a apărut „Oamenii cărţii” de Geraldine Brooks, povestea unui manuscris misterios care a traversat secole întregi de exil şi războaie. Traducerea din limba engleză a fost realizată de Sorana Munteanu.
În 1996, Hanna Heath, o expertă australiană în conservarea şi restaurarea manuscriselor vechi, singuratică, uşor cinică, dar o excelentă profesionistă, primeşte misiunea la care visa dintotdeauna: analiza şi conservarea Hagadei din Sarajevo, celebrul manuscris evreiesc miniat creat în secolul al XV-lea în Spania şi salvat din bombardamentele recentului război din Bosnia. Cu ajutorul micilor descoperiri pe care le face printre paginile cărţii – o aripă de insectă, câteva pete de vin, cristale de sare, un fir de păr alb –, ea încearcă să desluşească misterele cărţii, istoria ei tumultuoasă şi poveştile dramatice ale celor care şi-au legat destinul de cel al preţiosului document. Este o istorie de o bogată intensitate emoţională, care îi poartă pe cititori într-o aventură intelectuală, din Convivencia spaniolă la ruinele din Sarajevo, din Veneţia Inchiziţiei la piatra pârjolită de soare din nordul Australiei.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
19 februarie 2009
Într-un ritm accelerat, Citatepedia a ajuns cu contorul la 42000. Această creştere conduce la idei noi, care încep să se cristalizeze. Sunt în plan noi secţiuni, pentru a permite şi alte tipuri de conţinut, pentru a separa mai bine conţinutul existent, dar şi pentru a oferi noi perspective asupra acestuia. Detalii despre toate acestea vor fi prezentate pe parcurs.
De remarcat este creşterea secţiunii Epigrame, în special prin participarea domnului Gheorghe Culicovschi, care promovează mulţi epigramişti de valoare. Până acum s-au acumulat aproximativ 2000 de epigrame, scrise de 150 de epigramişti. O mulţime de zâmbete!
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Noutăţi despre site
22 ianuarie 2009
Extras din „Candidaţii la fericire” de Ileana Vulpescu:
Nu ţi-am scris niciodată, aşa că-nţelegi cât de greu îmi vine tocmai acum – când îţi relatez o-nmormântare la care suntem participanţi şi „sărbătoriţi” în acelaşi timp. Nici nu ţi-aş fi spus ceea ce-ai să vezi aici dacă nu mi-ai fi cerut explicaţii. Mă-ntrebi, din când în când, de ce m-am schimbat, cu-aceeaşi încăpăţânare cu care se discută la-nmormântări de ce-a murit răposatul, ca şi când n-ar fi acelaşi lucru că a murit de cancer, de pneumonie sau călcat de-o maşină. Nu suntem obişnuiţi să acceptăm fenomenele în sine, vrem totdeauna să ştim şi „de ce”. Dacă cel care-a murit merită să-l plângi, atunci plânge-l ori de ce-ar fi murit.
Cred că te miră că în vocabularul meu, redus ani în şir la „te iubesc”, există şi alte cuvinte. De fapt, şi eu redescopăr acum în mine femeia inteligentă, omul cu judecată. Mi se pare că sunt o veche cunoştinţă pe care-am scăpat-o din vedere multă vreme. Ani de zile mă uitam în oglindă şi nu-mi vedeam decât picioarele, fiindcă ele-ţi plăceau, „frumoase, lungi, cu pulpe rotunde”. Azi, descopăr că meritam din partea mea o privire mai atentă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Genovica Manta in Cărţi, Dragoste, Fragmente literare
20 ianuarie 2009
Am dospit din palme o speranță, albă ca un fulg de nea, ultimul căzut din mantie de ninsoare pe cerul meu unde se mai odihnește doar o stea. Am rupt cerul în bucăți și am bandajat, albastru visele pentru că le-au ros nesomnul haina albastră a firii. Când pantoful Cenușăresei se va fi spart atunci e semn că povestea s-a scurs dincolo de punctul unde arde orizontul.
Odată, o vecină măcina la moara gândurilor galbene corole de floare de soare, doar-doar s-o gândi răsăritul să aducă-n dar, mai devreme c-o dimineață, versurile țesute-n bob de rouă pe buza petalei de flori albastre de nu-mă-uita pentru că, spunea tot ea, vecina, rănile cerului prin care curge asfințitul nu se cos decât cu firul de ață al zorilor descurcat din părul alb al norilor.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Mirela Nicoleta Toniţă in Eseuri
17 voturi