Fragmente din lucrarea „Principiile filosofiei dreptului” de Georg Wilhelm Friedrich Hegel, apărută la Editura Paideia, 1998, în traducerea Ioanei Ungureanu şi a Mădălinei Lazăr:
„Ştiinţa filosofică a dreptului are ca piatră de temelie ideea de drept, conceptul de drept şi realizarea acestuia.
Filosofia are de-a face cu idei, şi tocmai de aceea nu cu ceea ce se obişnuieşte a se numi simple concepte; ea prezintă, mai mult, parţialitatea şi inexactitatea acestora, aşa cum conceptul (nu ceea ce auzim adesea numit astfel şi este de fapt numai o determinare abstractă a înţelesului) este singurul care are realitate şi chiar îşi atribuie această realitate el însuşi. Tot ce nu este realitate desemnată de concept este existenţă efemeră, hazard aparent, impresie, apariţie lipsită de viaţă, neadevăr, iluzie etc. Reprezentarea pe care conceptul o oferă în realizarea sa este pentru cunoşterea conceptului însuşi, celălalt moment esenţial al ideii, cu totul alta faţă de forma care există numai la nivel de concept.”
La Editura Humanitas a apărut în seria de autor cartea „Olimpia în exil„, cu subtitlul „O carte despre nobleţe şi dezonoare în sport”, de Traian Ungureanu.
Cartea ne invită să cunoaştem o altfel de istorie a Jocurilor Olimpice, începând cu Grecia antică şi până la ediţiile cele mai recente, reabilitează mizele adevărate ale sportului şi-i zugrăveşte pe cei care încearcă să-l falsifice: antrenori rău-intenţionaţi, conducători corupţi, brute cu drept de decizie. Sportul este una dintre temele preferate ale lui Traian Ungureanu, abordat şi în alte volume.
Pentru al doilea an consecutiv, KILIPIRIM se întoarce pe faleza Cazino din Constanţa, unde timp de 30 zile, în perioada 9 iulie – 7 august 2008, va oferi pasionaţilor de carte, muzică şi film cele mai calde apariţii editoriale şi muzică bună.
KILIPIRIM debarcă cu ocazia acestei ediţii estivale o încărcătură substanţială de peste 30.000 de cărţi, muzică şi film, propunând – după conceptul binecunoscut – discounturi la toate produsele culturale şi oferte speciale.
Fragmente din capitolul “Shakespeare – centrul canonului” al cărţii “Canonul occidental. Cărţile şi Şcoala Epocilor” de Harold Bloom, apărută la Grupul Editorial Art, Bucureşti, 2007, în traducerea Deliei Ungureanu:
„Shakespeare şi Dante se află în centrul canonului pentru că ei îi depăşesc pe toţi ceilalţi scriitori prin acuitatea cognitivă, forţa lingvistică şi puterea de invenţie. S-ar putea ca aceste trei înzestrări să se contopească într-o pasiune ontologică, adică o capacitate de a se bucura sau, cum spunea Blake în Proverbs of Hell (Proverbele iadului): ‘Exuberanţa înseamnă frumuseţe’. Energiile sociale există în fiecare epocă, dar ele nu pot compune piese, poeme sau naraţiuni. Forţa creatoare este un dar individual, prezent în orice epocă, dar încurajat în mare măsură de anumite contexte, mişcări naţionale, pe care le vom studia doar pe segmente, pentru că unitatea unei epoci mari este, de obicei, o iluzie. A fost Shakespeare un accident?”
„Privighetoarea şi trandafirul” este o poveste de iubire foarte dură, percepută visceral. Muzica, goliciunea decorului, goliciunea povestitorului, toate acestea concentrează atenţia pe text. Frumuseţea lui se ascunde sub poleială de fabulă, iar tragedia este că fiecare om l-a simţit măcar o dată răstălmacit în suflet.
Bazat pe povestea cu acelaşi titlu scrisă de Oscar Wilde, spectacolul „Privighetoarea şi trandafirul” este unul necovenţional. Jocul actoricesc şi dansul gestual se amestecă într-un poem multimedia cu muzica, videoproiecţiile şi decorul aparte, pentru a spune o impresionantă poveste despre iubire.
Fragmente din lucrarea „Principiile filosofiei dreptului” de Georg Wilhelm Friedrich Hegel, apărută la Editura Paideia, 1998, în traducerea Ioanei Ungureanu şi a Mădălinei Lazăr:
Încarc...
