15 octombrie 2014
La începutul lunii octombrie 1944 murea în lagărul de la Auschwitz un mare poet, critic literar, eseist, filosof evreu francez originar din România, B. Fundoianu (Benjamin Fondane, Benjamin Wexler). Născut la 14 noiembrie 1898, la Iași, a fost fiul comerciantului Isaac Wechsler din Ținutul Herța. A început să colaboreze încă de la 14 ani la diverse reviste românești și evreiești. Dar adevăratul debut poate fi considerat doi ani mai târziu în revista de orientare simbolistă și modernistă Viața nouă, editată de Ovid Densușianu.
În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români și publică constant în revistele de avangardă din România. Astfel publică în revistele avangardei Integral, Unu, Contimporanul. De altfel, unicul volum de poezii publicat în timpul vieții și dedicat „virtual” lui Ion Minulescu, „primul clopotar al revoltei lirice românești”, intitulat „Priveliști”, îi apare în 1930, după plecarea din țară.
Continuare »
Încarc...
Publicat de boris marian in Articole
22 aprilie 2014
Când realizezi ceva complex, este foarte dificil să-ţi imaginezi de la început fiecare detaliu. Aşa că faci cât mai bine îţi dai seama şi apoi te întrebi ce ai putea îmbunătăţi. Însă nici asta nu este suficient, deoarece mintea are tendinţa să aleagă ceea ce ştie că funcţionează, evitând problemele chiar fără să-ţi dai seama. De aceea, o mare parte a testării trebuie făcută de alţii, care văd lucrurile diferit. Feedback-ul acestora este deosebit de util. Totuşi, oricât de pertinente ar fi observaţiile, acestea rămân superficiale dacă realizatorul nu simte creaţia. Iar pentru aceasta trebuie să devină un adevărat utilizator al acesteia.
Aşa este cazul şi cu cel mai recent site pe care l-am realizat: www.omnipedia.ro – locul „unde întrebările se întâlnesc cu răspunsurile”. Pentru a putea înţelege foarte bine cum poate fi îmbunătăţit, am devenit un utilizator zilnic al acestuia. Şi cea mai mare provocare este acea de a pune întrebări. La cât de multe lucruri nu ştie un om, ar trebui să fie floare la ureche. Dar se vede treaba că întrebările au propria lor existenţă. Multe apar, însă dacă nu le hrăneşti cu atenţie, dispar prin cotloanele minţii, adesea pentru totdeauna. Iar în unele cazuri chiar este păcat. Studiind întrebările, am ajuns la concluzia că unele sunt grozave în sine, chiar fără vreun răspuns. Şi nu doar marile întrebări care frământă omenirea de secole, ci chiar şi unele desprinse din situaţii concrete, personale.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Articole
8 martie 2013
Controversele legate de identitatea lui William Shakespeare nu mai sunt de mult o noutate. Considerat de mulţi un negustor cu puţină carte şi un actor din Stratford-Upon-Avon, acesta nu ar fi putut crea personal faimoasele capodopere care îi sunt atribuite. Experţii situaţi în tabăra anti-shakesperiană, printre care Sigmund Freud, Charles Dickens şi Mark Twain, au adus argumente legate de analiza pieselor de teatru care îi fac să creadă că autorul este o persoană cu educaţie, care a călătorit mult prin lume şi deţine informaţii laborioase despre viaţa complicată de la curte, lucru greu de crezut în cazul unui provincial obscur.
Unul dintre susţinătorul identităţii feminine a autorului creaţiilor shakespeariene este John Hudson, un cărturar englez, specializat în Shakespeare, care a declarat în „The Oxfordian” că dacă Amelia Bassano Lanier, fiica legitimă a unui muzician italian de la curtea reginei Elizabeta, nu a scris toate piesele, cu siguranţă a fost o colaboratoare foarte importantă. Se presupune că aceasta a fost amanta lui William Shakespeare, iar participarea sa ar explica referinţele muzicale şi italieneşti conţinute în piese şi sonete.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Articole
8 ianuarie 2013
În calitatea mea de administrator al proiectului Citatepedia, mi se spune uneori: „Mă întreb dacă scrierile mele sunt suficient de bune. Să mai scriu?” Nu sunt critic literar şi nu mă lansez în sfaturi literare (chiar dacă am o anumită experienţă), însă răspunsul la această întrebare îmi este cât se poate de clar: Absolut, da!
Numai că întrebarea este pusă greşit. Întrebarea cu adevărat importantă este: „Să public ce am scris?”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Articole
19 octombrie 2012
Câteva zile mai sunt până când se va deschide prima ediţie a Târgului Internaţional de Carte de la Milano. De mult se ştie, aproape de la începutul anului, că printre cei trei scriitori din Europa, invitaţi de onoare ai manifestării aflată sub patronajul Consiliului Europei, alături de un nord irlandez şi un francez, se numără şi un român, subsemnatul Adrian Munteanu, autorul a şapte volume de sonete, membru al Uniunii Scriitorilor din România. De aproximativ o lună, organizatorii Târgului milanez m-au anunţat că am fost ales să mi se decerneze, într-o conferinţă de presă care va avea loc în 28 octombrie, ora 10, marele premiul al acestei ediţii inaugurale a Târgului Internaţional de Carte, premiul european NUX. Un sonetist român premiat chiar în patria lui Petrarca!
Pe parcursul lunilor din urmă, organizatorii au trimis adrese tuturor instituţiilor româneşti care îşi asumă sarcini culturale, adrese prin care anunţau că un scriitor român urmează să deschidă seria premiilor acestui eveniment, îşi exprimau „onoarea de a celebra cultura română în Europa”, şi îi invitau să devină, în mod gratuit, parteneri ai manifestării. Singura lor obligaţie, mai mult morală, era aceea de a populariza evenimentul, de a se lăuda cu truda şi izbânda scriitorului care îi reprezintă. Pentru aceasta, sigla instituţiei respective ar fi tronat pe site-ul Târgului milanez de carte. Singura instituţie care a răspuns acestei invitaţii a fost Primăria Braşov, oraşul meu natal, a cărei siglă se poate vedea pe site-ul www.saloneinternazionaledellibro.it.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Adrian Munteanu in Articole
16 ianuarie 2012
Acum la mijloc de ianuarie se petrec 162 de ierni de când Mihai Eminescu a căzut ca o lacrima a lui Dumnezeu pe solul nostru românesc. De atunci până astăzi s-au scris biblioteci întregi despre el. Se pare că orice cuvânt în plus este de prisos.
Şi totuşi…
În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Ion Ionescu-Bucovu in Articole
2 voturi