Era în mijlocul iernii. Aerul era foarte rece, vântul era tare înțepător, înăuntrul ușilor închise era cald și bine, dar în afară caselor bine încălzite se află ghiocelul, sau cel puțin micuța lui rădăcina, îngropată sub pământul acoperit de zăpadă.
Într-o zi, a început să plouă. Stropii de apă au străpuns neaua așternută peste pământ, au atins rădăcina ghiocelului și au vorbit cu ea despre strălucirea lumii de afară. Curând, o rază de soare și-a făcut și ea loc printre zăpadă până la bulbul ghiocelului, iar înlăuntrul lui a început să freamăte o reînnoită viață.
Imaginează-ți un viitor îndepărtat când oamenii ajung în afara Pământului, clădesc orașe pe planete la mii de ani-lumină depărtare și mențin o comunitate galactică de comerț și transport. De ce avem nevoie pentru a face acest salt? Și de unde an lua destulă energie pentru a alimenta această civilizație? Fabio Pacucci explorează posibilitatea de a valorifica energia unei găuri negre pentru a alimenta o civilizație galactică.
Era în mijlocul iernii. Aerul era foarte rece, vântul era tare înțepător, înăuntrul ușilor închise era cald și bine, dar în afară caselor bine încălzite se află ghiocelul, sau cel puțin micuța lui rădăcina, îngropată sub pământul acoperit de zăpadă.
Încarc...