Articol despre piesa „Waxing West” de Saviana Stănescu, publicat de Lars Ring în ziarul suedez „Svenska Dagbladet”, în traducerea pusă la dispoziţie de Institutul Cultural Român de la Stockholm:

Dramalabbet lărgeşte perspectiva asupra teatrului. Trupa continuă să monteze exclusiv piese noi, acum însă şi texte provenite din alte ţări. În această toamnă au jucat cu succes piesa Vita glöden / White Embers, a româncei Saviana Stănescu.

De asemenea, în acest weekend teatrul a găzduit spectacolul cu piesa Waxing West de aceeaşi autoare: o producţie a legendarei trupe de avangardă La MaMa din New York, care, la 48 de ani de la prima îndrăzneaţă montare, continuă cu proiecte de înaltă clasă.

Publicat de Lucian Velea in Ştiri, Teatru
Comenteaza! »

Chimia românească, chiar dacă nu a vânat niciodată un Premiu Nobel, a avut, totuşi, unele realizări. Ar fi mare păcat să o reducem la chipul tâmp al Elenei Ceauşescu, exponentul ei emblematic. În schimb, alchimia noastră e pe nicăieri. Românul nu şi-a bătut niciodată capul să facă aur din resturi menajere. Ştia că e zadarnic. Chiar dacă ar fi reuşit, nu era chip să-l păstreze. Că veneau imediat după el turcii, ruşii, tătarii. Alchimia carpato-dunăreană s-a oprit la zeama de ţuică. Cazanul de fiert prune este cea mai sofisticată maşină cu abur zămislită de ingineria noastră populară. Dar astăzi e pe cale de dispariţie…

Uniunea Europeană ne ajută să scăpăm de unele obiceiuri proaste, denumite popular tradiţie. Gata cu guiţatul ritual din Ajunul Crăciunului, gata cu măcelul bestial al mieilor pascali, gata cu jelitul morţilor în sufragerie! Europa nu glumeşte. Are norme pentru orice şi dacă în mod premeditat calci o broască gestantă, te poţi alege cu dosar penal. Încearcă numai să spui nu Europei, că te loveşte în moalele capului cu prima clauză de salvgardare ce-i cade în mână. Dar cazanele…

Publicat de Valeriu Butulescu in Tablete, Umor
2 comentarii »