Iată că am ajuns şi la 35000 – un număr frumos şi impresionant. În goana numerelor, tindem să le abstractizăm, uitând cât înseamnă de fapt. Citatepedia este o colecţie uriaşă şi creşte în continuare.
Este momentul numerelor rotunde. Aproape simultan, înregistrăm 5000 de autori (un număr foarte mare), 5000 de poezii şi 1000 de epigrame (probabil cea mai mare colecţie de epigrame în limba română, organizată ca atare).
Până acum au participat aproape 2000 de editori, cărora le mulţumim. Desigur, participarea rămâne deschisă. Chiar mai mult, cei care doresc să participe, dar nu ştiu cum, pot trimite un mesaj prin formularul de contact şi vor fi îndrumaţi. Material există din belşug, iar până la 100.000 de citate mai este!
Site-ul Citatepedia a fost invitat de Institutul Cultural Român din Viena să participe, printr-un reprezentant, la sesiunea de comunicare „Info via Infosphere”, din cadrul Anului European al Dialogului Intercultural, ceea ce ne onorează. L-am desemnat pe aforistul şi dramaturgul Valeriu Butulescu, cel mai bine reprezentat pe Citatepedia şi un promotor al proiectului. Întâlnirea a avut loc pe 26 septembrie 2008 la Literaturhaus, în Viena.
Odată revenit în România, Valeriu Butulescu ne-a acordat un interviu despre această participare, pe care îl prezentăm în continuare.
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 – articolul semnat de Al. Dimitriu-Păuşeşti analizează opera lui Louis Aragon, pe numele său adevărat Louis-Marie Andrieux (3 octombrie 1897 – 24 decembrie 1982).
Niciunul dintre marii poeţi ai Franţei contemporane nu a trăit mai intens evenimentele, nu a participat mai activ la istorie decât Aragon. Ca şi Victor Hugo – de la care s-a reclamat şi al cărui exemplu de cetăţean şi de poet l-a urmat – Aragon este din plin „ecoul sonor al epocii sale”. Datorită lui, poezia evenimentului este reintrodusă în poezia franceză, după multe tentative febrile de a o statornici pe drumul ermetismului.
La Humanitas Multimedia a apărut varianta audio a nuvelei „Moartea lui Ivan Ilici” de Lev Tolstoi, în excelenta lectură a lui Victor Rebengiuc.
Nu se poate, nu se poate şi totuşi aşa este. Într-o zi, Ivan Ilici înţelege că e muritor. A învăţat asta şi la şcoală: oamenii sunt muritori, Caius este om, deci Caius este muritor. Omul în general trebuie să moară. El însă nu e om în general, el nu este Caius, el e Ivan Ilici! El e un om care a avut întotdeauna un trai plăcut, cuviincios, conform cu regulile societăţii. De aici începe una dintre cele mai răscolitoare cărţi care s-au scris vreodată. Moartea lui Ivan Ilici este mai ales viaţa lui Ivan Ilici. Viaţa uitucului Ivan Ilici. Viaţa muritorului Ivan Ilici.
Sâmbătă, 4 octombrie 2008, de la ora 18:00, la Librăria Cărtureşti din cadrul Muzeului Ţăranului Român, Ivona Boitan lansează volumul „Cu sânge rece şi albastru„. Invitaţi la acest eveniment, alături de autoare, sunt Cătălin Măruţă, Cristina Mazilu (redactor Happy Hour) şi Alina Chinie (componentă Red Blonde – Happy Hour).
În centrul romanului se află un personaj feminim, a cărei boală medicii o denumesc boala „Ingridianism”, după numele ei. Nu poate simţi nimic, nu poate empatiza cu ceilalţi oameni, nu se bucură şi nu se întristează. Natura a compensat însă lipsa din planul emoţional cu cea din planul artistic. Şi singurele lucruri care au acces la ea sunt cele artistice, care o ajută de altfel să se comporte natural în situaţii ce presupun emoţie. Devenită avocată, întâlneşte un personaj cel puţin la fel de straniu – Baba. Dupa ce se naşte o legatură între cele două, rămâne de văzut dacă Baba îşi va redobândi lucrurile mult preţuite şi dacă va reuşi să-i trezească (sau mai bine spus, să-i nască) vreun sentiment avocatei de gheaţă.