Bulă stătea necăjit în faţa caietului, cu capul în palme. Mama lui îl vede şi-l întreabă:
– Ce-ai păţit, Bulă, de eşti aşa trist?
– Păi, profesoara de română ne-a dat să compunem o poezie despre o floare, la alegere. Dar eu n-am talent la poezii…
Mama, simţindu-şi sensibilitatea provocată, îi compune ea poezia. A doua zi, după ce Bulă se întoarce de la şcoală, mama îl întreabă:
– Ei, Bulă, cum a apreciat doamna profesoară poezia pe care ţi-am făcut-o?
– Îţi spun mămico, dar să nu mă baţi…
Apărut la Humanitas Multimedia, audiobook-ul „Petre Ţuţea – Vorbe memorabile” pune în cuvinte rostite, prin vocea actorului Valentin Uritescu, o parte din cugetările cu iz atât de personal ale lui Petre Ţuţea.
Gabriel Liiceanu spune despre cugetările filozofului: „Cum singur spune, Ţuţea s-a revărsat în alţii. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urma, cristaline, şlefuite de patimă, suferinţă şi inteligenţă, câteva sute de vorbe memorabile.”
Teatrul Ariel a anunţat premiile Bursei de texte noi româneşti DRAMAFEST 2008. Juriul de premiere, format din Theodor Cristian Popescu (regizor, preşedintele juriului), Sorin Crişan (critic şi teoretician de teatru, profesor al UAT – Tg. Mureş), Alina Nelega (dramaturg) şi Diana Popdan (ziaristă radio), a decis să împartă premiul Dramafest-E-ON, în valoare de 10.000 RON, între patru dintre nominalizaţi. Aceşti sunt: Mihaela Iancu (pentru piesa „Pe mâine”), Dan Lungu (pentru piesa „La mulţi ani! Parcă aşa se spune!”), Mugur Grosu (pentru piesa „Black out”) şi Viorel Cojanu (pentru piesa „You tube – O fată nebună”).
Vineri, 31 octombrie 2008, de la ora 20:00, Ducesa îşi face apariţia la premiera sa de gală, de la CinemaPRO, unde va fi întâmpinată de o serie de vedete autohtone: Medeea Marinescu, Andreea Esca, Bebe Cotimanis, Monica Dascălu, Ioana Maria Moldovan, Ana Maria Gheorghe, Amalia Enache, Răzvan Fodor, Mircea Solcanu, Dragoş Stănescu, Tili Nicolae.
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 – articolul este semnat de Irina Eliade:
Se întâmplă adesea ca unii scriitori consideraţi „moderni” de contemporanii lor să devină demodaţi în ochii celor din generaţiile următoare, cu atât mai demodaţi am spune, cu cât au părut mai moderni în momentul când şi-au publicat opera, ştiut fiind că elementul insolit la apariţie devine curând banal, contribuind implicit la demodarea întregului ansamblu din care a făcut parte. Se întâmplă mai rar – şi în această situaţie se află Giraudoux – ca un scriitor considerat modern în perioada dintre cele două războaie mondiale, să fie socotit desuet în următoarele decenii şi să devină din nou actual […].
