Poezia
Bulă stătea necăjit în faţa caietului, cu capul în palme. Mama lui îl vede şi-l întreabă:
– Ce-ai păţit, Bulă, de eşti aşa trist?
– Păi, profesoara de română ne-a dat să compunem o poezie despre o floare, la alegere. Dar eu n-am talent la poezii…
Mama, simţindu-şi sensibilitatea provocată, îi compune ea poezia. A doua zi, după ce Bulă se întoarce de la şcoală, mama îl întreabă:
– Ei, Bulă, cum a apreciat doamna profesoară poezia pe care ţi-am făcut-o?
– Îţi spun mămico, dar să nu mă baţi…