Chiar depăşind graniţele literaturii engleze, Charles Dickens (7 februarie 1812 – 9 iunie 1870) rămâne, fără îndoială, campionul literaturii ca tablou al copilăriei. Fără să-i minimalizăm prin asta valoarea, recunoaştem cu preponderenţă între lucrările sale pe cele care aduc în prim-plan universul infantil, care se construieşte oarecum metodic pe baza unei legi ce nu poate fi ignorată: vitregia sorţii poate fi învinsă dacă-ţi păstrezi calea dreaptă şi cugetul curat. Teza pare simplistă, dar asociată cu un real talent narativ, Dickens a obţinut o formulă de succes care, deşi nu l-a inclus în rândul monştrilor sacri, l-a făcut cunoscut şi citit cu plăcere la nivel universal.
Volumul asupra căruia ne-am oprit se deschide cu o discuţie care – mi se pare mie – stârneşte şi azi vii pasiuni. Este vorba despre felul în care exactitatea faptului are câştig de cauză asupra pasiunii imaginaţiei. Tocmai pentru că mă situez în mod fundamental şi categoric pe poziţie adversă, am ales fragmentele care argumentează acestă teorie, pentru ca fiecare dintre cititori să aleagă pentru sine, conform propriilor credinţe.
Cumpăra bilete la spectacolele Teatrului Metropolis în perioada 1-29 februarie 2008 şi intri automat în cea mai curajoasă campanie dedicată îndrăgostiţilor: ”Metropolis îţi premiază sărutul!”
Începând cu piesa de teatru „Oile Domnului (Satul electronic)”, vom prezenta, într-un ritm lunar, integrala creaţiei dramaturgice semnată Valeriu Butulescu. Îi mulţumim autorului pentru faptul că ne-a acordat dreptul de a include cărţile sale în Biblioteca Citatepedia (în ediţii digitale, desigur).
„Oile Domnului (Satul electronic)” este a cincea piesă de teatru scrisă de Valeriu Butulescu şi una dintre cele mai de succes. Prima dată a fost publicată în 2001 sub forma unui volum cu acelaşi titlu, la Editura Polidava.
Piesa este una caracteristică pentru stilul lui Valeriu Butulescu, atât de cunoscut din aforismele sale: gânduri profunde, camuflate cu umor, aşteptând să fie descoperite prin implicarea personală a fiecăruia. Piesa conţine multe idei şi replici memorabile, uneori chiar aforistice.
Nu întotdeauna lectura unui scenariu e o plăcere, însă „Oile Domnului (Satul electronic)” este un deliciu chiar şi din acest punct de vedere. Umorul face parcurgerea textului vioaie, însă de multe ori simţi nevoia să te opreşti măcar o clipă pentru a medita (şi aici apare avantajul lecturii faţă de vizionarea spectacolului).
Ce ar trebui să facă o femeie când e asaltată de doi nebuni? Primul, îi salvează trupul, cel de-a doilea îi deschide sufletul. Primul e generos, bogat, mărinimos, cel de-al doilea e spiritual şi plin de farmec. Primul e isteric, în schimb cel de-al doilea e coleric. Primul ameninţă că se va sinucide, cel de-al doilea că se va lăsa ucis de nazişti. Ce poate face o femeie care ţine în egală măsura la amândoi?
Aceasta este dilema la care invită spre meditaţie piesa „Jocul Regilor”, ce va avea premiera miercuri, 6 februarie 2008, ora 19:00, la Teatrul Evreiesc de Stat. Textul, montat în premieră pe ţară, este scris de Pavel Kohout şi regizat de Felix Alexa. Scenografia aparţine Dianei Ruxandra Ion, iar personajele principale sunt interpretate de Maia Morgenstern, Mircea Rusu şi Andrei Finti.