19 iunie 2020
Arhitectul german Herman Sörgel (2 Aprilie 1885 – 25 Decembrie 1952), a rămas în istorie ca inițiator al celui mai mare proiect hidroenergetic din lume, denumit „Atlantropa”. Acest proiect a fost propus de către Herman Sörgel în 1928, dar nu a putut fi realizat niciodată. Concepția proiectului se întemeiază pe faptul că o parte însemnată din cuprinsul Mării Mediterane era, înainte de ultima epocă glaciară, un podiș care lega Africa cu Europa. De asemenea, Europa și Asia nu erau, la vremea respectivă, despărțite de Marea Egee și strâmtoarea Dardanele. Grecia și Asia Mică erau un tot unitar, iar Marea Adriatică nu exista.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Corneliu Neagu in Articole
9 iunie 2020
Iertare, ilustrissime Alvaro Cunqueiro, că am împrumutat titlul celebrului tău roman, “Omul care semăna cu Oreste”! Dar se potrivea atât de bine cu eroul din acest mini-eseu încât am comis plagiatul. Sper a-mi fi iertată fapta, pentru că déjà am recunoscut-o!
Pe închipuitul Oreste din aceasă descriere l-am cunoscut cu mulți ani în urmă. Încerca marea cu degetul, alegând să facă un doctorat, sub coordonarea mea, în hăţişul încă nedesluşit până la capăt, care se cheamă «Managementul fluxurilor de materiale». A reuşit cu greu, întrucât, fiind torturat de boala mintală a nefericitului Oreste, era tot timpul bântuit de neîndurătoarele Erinii, deşi nu împlinise, în fapt, cerinţa codului grecesc al onoarei de a răzbuna presupusa asasinare a tatălui său. Dar, în mintea lui, planul misiunii era déjà conturat, căci scotocise prin toate hârtiile ce ar fi putut să-i dea dezlegarea.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Corneliu Neagu in Memorii
2 iunie 2020
La Rochelle, poarta atâtor amintiri de neuitat ale sufletului meu! Amintiri ce se desprind de pe turnurile medievale ce domină Vieux Port şi se tot duc până în Port de Plaisance des Minimes, zăbovind îndelung între cele două porturi pe holurile Şcolii Superioare de Ingineria Sistemelor Industriale-EIGSI, continuatoarea celebrei Şcoli Violet din Paris, care şi-a închis porţile în anul 1983.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Corneliu Neagu in Memorii
25 mai 2020
Sau scris atâtea lucrări despre risc, încât enumerarea lor exhaustivă pare cu neputință. În ultima vreme auzim, aproape în tot locul, despre dezastrele ce pot fi provocate de risc. Nimic mai fals! Riscul este ceva potențial, poate deveni periculos, în anumite condiții, numai dacă se asociază cu o vulnerabilitate. De altfel, specialiștii cunosc și descriu următoarea ecuație simplă:
RISC+VULNERABILITATE=DEZASTRU
Evitarea dezastrului nu poate fi făcută decât prin înlăturarea vulnerabilității. Aceasta este, în general, de natură materială și se poate acționa asupra ei. Riscul e de natură virtuală, există independent de voința noastră, ca atare nu poate fi înlăturat. De exemplu, în țara noastră există risc de inundații. Sunt vulnerabili cei săraci, care locuiesc în case de chirpici si în apropierea râurilor. Pe ei îi pândește dezastrul. Cei înstăriți, care locuiesc în case cu structuri rezistente și mai departe de cursurile râurilor, nu sunt vulnerabili. Ca atare, pe ei nu îi pândește dezastrul.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Corneliu Neagu in Eseuri, Poezii
19 mai 2020
Nu-mi aduc aminte ca pe vremea copilăriei mele să fi auzit pe cineva vorbind despre proiect, în sensul în care percepem astăzi acestă noțiune.
Ceva mai târziu, când urmam Școala de Arte și Meserii (1958-1961), am întâlnit acest cuvânt, utilizat în sensul său restrâns de plan sau desen la scară al unui dispozitiv sau echipament industrial. De altfel, la absolvirea acestei şcoli am realizat un proiect de diplomă, care avea ca temă «Reparația capitală a unei mori de ciment». Proiect foarte complex, ce cuprindea tratarea temei atât din punct de vedere tehnic, cât şi din punct de vedere organizatoric.
Pe parcursul studiilor universitare (1966-1971), la Politehnica din Bucureşti, am elaborat mai multe proiecte de această natură, ce ţineau de discipline precum Organe de Maşini, Tehnologii de Presare la Rece, Tehnologia Construcţiilor de Maşini etc.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Corneliu Neagu in Eseuri
11 mai 2020
Dromomania este o boală psihică manifestată prin îndelungi și repetate deplasări fără scop, din cauza unui impuls imperios de a merge, de a schimba decorul și lumea pe care o cunoști. Mai este cunoscută și sub denumirea de manie ambulatorie. Nu se cunosc cauzele bolii și nici tratamentul. De cele mai multe ori, nu este catalogată drept boală mintală, mai ales dacă subiectul nu comite fapte reprobabile sau antisociale. Se manifestă, cu preponderență, la vârsta adolescenței, dar poate continua de-a lungul întregi vieți. Este mai răspândită printre subiecții de sex feminin, care pot beneficia mai ușor de adăpost și hrană pe durata perioadelor în care pierd legătura cu familia, rudele sau prietenii.
Îmi amintesc că în timpul studenției (anii 1960), prin căminele studențești se perindau fete fugite de acasă, multe dintre ele fiind minore. Pe vremea aceea, căminele nu erau mixte, ca astăzi, iar adăpostirea unor astfel de fete în căminele se pedepsea cu exmatricularea din facultate. Cu toate acestea, cazurile nu erau rare. Băieții studenți manifestau un soi de solidaritate tacită în astfel de împrejurări. Mai mult decât atât, le aduceau fetelor mâncare de la cantină, chiar dacă nu erau în grija lor directă. Totuși, câteodată, secretul nu putea fi păstrat în siguranță (mai erau și „cârcotași cu spirit civic”, așa cum se zicea la epoca respectivă). În afară de faptul că fiecare cămin era vegheat de „Asociația Studenților Comuniști”, facultățile desemnau și câte un cadru didactic de rang înalt (profesor sau conferențiar) în funcția de director educativ. Acesta avea drept sarcină principală să asigure legalitatea și respectarea bunelor moravuri în cămine.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Corneliu Neagu in Memorii
