2 iunie 2020

La Rochelle, ecouri peste timp

La Rochelle, poarta atâtor amintiri de neuitat ale sufletului meu! Amintiri ce se desprind de pe turnurile medievale ce domină Vieux Port şi se tot duc până în Port de Plaisance des Minimes, zăbovind îndelung între cele două porturi pe holurile Şcolii Superioare de Ingineria Sistemelor Industriale-EIGSI, continuatoarea celebrei Şcoli Violet din Paris, care şi-a închis porţile în anul 1983.



Prima dată am ajuns la EIGSI în august 1990, nebănuind că peste doi ani mă voi reîntoarce acolo ca iniţiator al primului proiect TEMPUS (IGM 92-RO-1024) realizat în departamentul nostru (catedra TCM din acea vreme). În 1990, am discutat îndelung cu directorul general al EIGSI, domnul Max Laulom, cu deosebire despre evenimentele din „Piața Universității”, încercare disperată, dar nereușită, a bucureștenilor de a împiedica instaurarea unui regim neo-comunist în România. Revolta pașnică din „Piața Universității” a fost înăbușită, cu brutalitate, prin aducerea la București a unor forțe paramilitare, formate din mineri recrutați în Valea Jiului de către Miron Cosma și coordonați de forțe oculte despre care oamenii de rând n-au aflat aproape nimic, deși au trecut trei decenii de atunci. În cadrul întâlnirii cu domnul Max Laulom, un loc aparte l-au avut temele academice. După consultarea CV-ului meu și a listei de lucrări publicate până atunci, directorul EIGSI mi-a propus să preiau conducerea departamentului de „Genie Mecanique”. Mai păstrez încă și acum atestarea ca profesor la EIGSI, semnată de directorul general, Max Laulom. De altfel, majoritatea colegilor din departamentul TCM-București, activi la vremea respectivă, cunosc faptele pe care le relatez aici.

Multe zile în șir, cu nopți nedormite, m-am frământat în vederea luării unei decizii. Ceea ce am decis, finalmente, este ușor de înțeles, devreme ce sunt încă în România, Prof. Univ. Emerit Dr. Inginer al Universității POLITEHNICA din București. Am ajuns la București pe data de 10 octombrie 1990, cu 10 zile mai târziu de începerea noului an universitar 1990-1991. Nu am regretat niciodată decizia luată atunci, păstrând însă legături trainice cu EIGSI, care mai durează și astăzi.

Voi fi revenit la EIGSI în anul 1995 într-un alt proiect TEMPUS mai amplu, coordonat de colegul meu Prof. Andrei Szuder, și mai târziu, în anul 2009, ca invitat de onoare, la împlinirea vârstei de 65 ani. Atât în 1995 cât și în 2009 am locuit într-o cameră de protocol aflată la ultimul etaj al universității. Camera se deschidea spre o terasă superbă cu vedere spre oceanul Atlantic, având în prim plan priveliștea magnifică a Fort Boyard.

Fortul este localizat în Oceanul Atlantic, între Île-d’Aix şi Île d’Oléron, în strâmtoarea Pertuis d’Antioche, pe coasta vestică a Franţei. Construcţia fortului a fost în plan încă din timpul lui Ludovic al XIV-lea, între 1661 – 1667. Acesta urma să formeze o line de fortificaţie împreună cu Fortul Enet şi Fortul de la Rade din Île-d’Aix. Inginerul francez Descombs a început planificarea construcţiei, dar costul extrem de mare a determinat ca proiectul să fie abandonat. După un raid britanic în 1757 pe Île-d’Aix, francezii au reluat planurile pentru construcţia acestui fort, dar şi în acest caz, ideea a fost abandonată, de data aceasta din cauza problemelor logistice. În 1800, Napoleon Bonaparte a reluat efortul şi, pentru a facilita construcţia, a fost realizat un port pe île d’Oléron. Prima fază a construcţiei Fort Boyard a fost stabilirea unei platforme care avea rolul de fundaţie, cu o lungime de 100 metri şi o lăţime de 50 metri. Proiectul a fost suspendat în 1809 dar a fost reluat în 1837, sub Louis Philippe, în urma tensiunilor cu Marea Britanie. Începând cu 1871, construcţia a devenit închisoare militară. După o scurtă perioadă a fost abandonată, iar mai târziu a devenit locul de desfăşurare a show-ului “Fort Boyard”, lansat în anul 1990. Emisiunea de tip concurs a fost difuzată pentru prima dată în Franţa şi a fost preluată în scurt timp de mai multe țări, printre care se numără și România. În prezent show-ul Fort Boyard poate fi văzut din România pe postul de televiziune TV5–France.

În amintirile mele văd şi acum, cu ochii minţii, magnificul Fort Boyard, scăldat în necuprinsul de ape ale oceanului Atlantic, iar de pe terasa EIGSI îl zăresc pe Papa Fouras, care îmi arată câte una dintre cheile magice pe care n-am reuşit să le găsesc niciodată.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook