Arhitectul german Herman Sörgel (2 Aprilie 1885 – 25 Decembrie 1952), a rămas în istorie ca inițiator al celui mai mare proiect hidroenergetic din lume, denumit „Atlantropa”. Acest proiect a fost propus de către Herman Sörgel în 1928, dar nu a putut fi realizat niciodată. Concepția proiectului se întemeiază pe faptul că o parte însemnată din cuprinsul Mării Mediterane era, înainte de ultima epocă glaciară, un podiș care lega Africa cu Europa. De asemenea, Europa și Asia nu erau, la vremea respectivă, despărțite de Marea Egee și strâmtoarea Dardanele. Grecia și Asia Mică erau un tot unitar, iar Marea Adriatică nu exista.

Numai două lacuri uriașe se întindeau la estul și vestul Italiei actuale. Ca urmare a topirii ghețarilor de pe continent, apele Oceanului Atlantic și ale Mării Negre au trecut peste barierele naturale care existau la Gibraltar și Dardanele, revărsându-se în cele două lacuri amintite mai sus. Astfel s-a născut Marea Mediterană, iar din podișul inițial au mai rămas Grecia și Italia, lipite de continentul european și câteva insule (Sicilia, Sardinia, Corsica, Creta,…). Acest proces continuă și astăzi, din Oceanul Atlantic revărsându-se cantități imense de apă în Marea Mediterană, prin strâmtoarea Gibraltar. Dacă n-ar fi așa, Marea Mediterană ar dispărea, pentru că apa primită de la râurile și fluviile care se varsă în ea nu este în cantitatea necesară compensării apei pierdute prin evaporare. Faptul că Mediterana este o „mare de evaporare” se poate dovedi prin conținutul de sare al apelor sale, mult mai ridicat decât cel din apele Atlanticului care o alimentează.

Cunoscând cele relatate mai sus, Herman Sörgel a întrevăzut posibilitatea separării Mării Mediterane de Oceanul Atlantic și de Marea Neagră prin două baraje, construite în strâmtorile Gibraltar și Dardanele. Cantitatea de apă de peste 88 000 metrii cubi pe secundă ce trece din Atlantic în Mediterana ar putea genera putere hidroelectrică de cel puțin 50 000 Megawatts. Totodată ar putea fi redați circuitului terestru terenuri agricole de peste 250 000 Kilometri pătrați. Nivelul Mării Mediterane ar scădea anual cu câte 88 cm, estimându-se dispariția sa totală, odată cu refacerea podișului inițial, în decursul unei perioade de circa 2000 ani.

Bibliografie
Ziscka Anton, Pâine pentru două miliarde oameni. Ed. Scrisul Românesc, 1938

fără voturi

Încarc...

Publicat de Corneliu Neagu in Articole
Comenteaza! »