Noţiunea de ermetism este una asociată firesc lucrurilor pe care nu le putem pătrunde, pentru simplul motiv că nu reuşim să trecem, cu mintea, dincolo de barierele, intenţionat sau nu aşezate la marginea dinspre noi a Semnificaţiei. În literatură însă, acest atribut al nepătrunderii devine deziderat, pentru că vorbele par scrise pentru oricine, dar sunt destinate, firesc, celui care e dispus a face efortul desluşirii lor. După afirmaţia unui fost profesor al meu, Stéphane Mallarmé este, din acest punct de vedere, cel mai dificil de citit scriitor francez (şi nu numai francez), asociat prin excelenţă cu ermetismul literar aşa cum este el astăzi cunoscut. Pe de altă parte, există şi în literatura română un astfel de „greu de citit” – Ion Barbu, matematicianul care a ţinut să demonstreze că poezia şi geometria se întâlnesc, undeva, în sferele pure şi înalte ale gândirii. Nu voi face trimiteri de la unul la altul, şi nici nu voi discuta influenţele, asemănările şi deosebirile. Ce mi-a atras atenţia, însă, a fost data lor de naştere: 18 martie – aceeaşi pentru amândoi. Aşa că – iată-i.
Ce e dragostea adevărată?
…e momentul când viaţa are sens şi îţi zice DA şi sufleţelul îţi zâmbeşte şi totul e bine şi în sfârşit eşti înţeles şi îţi găseşti liniştea în altcineva şi banalul lucrurilor dispare. Ştii, tot praful ăla de zi cu zi… dispare.
Sub această idee se desfăşoară spectacolul „[o staţie…]”, găzduit în prezent de Teatrul Nottara. Scenariul este semnat de Ştefan Peca, iar regia de Carmen Lidia Vidu.
Michelangelo Buonarroti (6 martie 1475 – 18 februarie 1564) este unul dintre cei mai mari artişti ai umanităţii, desăvârşită întruchipare a idealului Renaşterii – Uomo Universale. Recunoscut drept strălucit sculptor, pictor şi arhitect, celebrul umanist este în egală măsură şi poet, deşi opera sa literară nu este nici pe departe la fel de cunoscută.
Volumul de versuri asupra căruia m-am oprit a apărut în colecţia „Biblioteca pentru toţi”, în 1986, în traducerea lui C.D. Zeletin, căruia îi aparţin şi rândurile pe care le voi folosi, ca să aduc mai aproape cititorului destinul unui om care a lăsat urmaşilor moştenire de piatră şi de verb.
Festivalul Primăvara Poeţilor/Le Printemps des Poètes, aflat la ediţia a IV-a în România, se va desfăşura anul acesta între 10 şi 25 martie. Peste 60 de ţări vor participa în luna martie la această amplă sărbătoare a poeziei. Timp de şaisprezece zile, vor avea loc în întreaga ţară zeci de lecturi, mese rotunde şi dezbateri, lansări de carte şi de reviste, spectacole de muzică şi poezie.
Joi, 6 martie 2008, de la ora 18, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, Bucureşti) va avea loc întâlnirea „Doi scriitori şi o traducătoare”, cu participarea scriitorilor germani Jan Koneffke şi Joachim Wittstock şi a scriitoarei şi traducătoarei Nora Iuga. Evenimentul face parte din programul „Întâlniri şi (re)întâlniri la ICR”. Accesul publicului este liber.
Fragmente din volumul „Drum printre stele. Amintiri europene şi hollywoodiene”, semnat Jean Negulescu (29 februarie 1900 – 18 iulie 1993), publicat în 1989 de Editura Meridiane din Bucureşti. Titlul original este „Things I Did… and Things I Think I Did”, iar lucrarea a apărut la New York în 1984.
Dedicaţia făcută românilor în deschiderea lucrării traduse de Manuela Cernat m-a determinat să aleg, dintre toate notiţele extrem de interesante despre tot felul de celebrităţi întâlnite de Negulescu, cu precădere pasaje referitoare la lumea românească de dincolo de graniţele noastre, sau la percepţia românească pe care fiecare dintre noi, fie şi de tot plecat în lume, le poartă după sine şi cu sine, la sine în suflet. Celălalt criteriu de selecţie a fost ineditul informaţiilor, aşa că am insistat pe evenimente aparent minore şi neaflate în cărţile despre consacraţii artişti, sau pe viziunea personală a autorului asupra evenimentelor (poate cunoscute) la care a fost părtaş. M-am oprit la perioada pariziană, la prima alegere: pictura.
Încarc...
