Editura Humanitas organizează la Librăria Humanitas de la Cişmigiu miercuri, 9 noiembrie 2016, de la ora 19:00, o seară de lectură publică în premieră şi dezbatere. Vlad Zografi citeşte din romanul „Efectele secundare ale vieţii”, aflat în pregătire la Editura Humanitas. Lectura este urmată de un dialog despre carte cu Vlad Zografi şi Radu Paraschivescu.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Sâmbătă, 5 noiembrie 2016, ora 17:00, Editura Humanitas Fiction organizează la Librăria Humanitas de la Cişmigiu lansarea romanului „O paranteză în timp”, al celebrei scriitoare britanice Jeanette Winterson, publicat în colecţia „Raftul Denisei”, în cadrul Proiectului Hogarth Shakespeare. Alături de Jeanette Winterson, care participă la eveniment prin Skype, vorbesc Mihaela Anghelescu Irimia, profesor la Catedra de limba şi literatura engleză şi director de studii al Centrului de Studii Culturale Britanice patronat de Universitatea din Bucureşti şi Consiliul Britanic din România, regizorul Victor Ioan Frunză şi traducătoarea Vali Florescu. Moderatorul întâlnirii este criticul literar Andreea Răsuceanu. După dezbatere, talentaţii actori Corina Moise şi Costin Dogioiu interpretează pentru public un fragment din roman.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Aflat la a patra ediție, Festivalul de Literatură de la Stockholm (Stockholm Literature) s-a desfășurat în perioada 28-30 octombrie 2016. Festivalul, care are loc la Moderna Museet (Muzeul de Artă Modernă) din Stockholm aduce laolaltă scriitori, traducători, artiști și actori și crează un dialog între textele literare prezentate și expozițiile permanente și temporare ale muzeului. Festivalul este organizat de către asociaţia Stockholm Literature în parteneriat cu Muzeul de Artă Modernă al oraşului Stockholm şi alţi parteneri locali, precum Teatrul Dramatic Regal și editura Tranan.
Printre invitaţii ediţiei din acest an s-au numărat: Ngũgĩ wa Thiong’o (Kenia/SUA), Samanta Schweblin (Argentina/Germania), Saša Stanišić (Bosnia/Germania), Dorit Rabinyan (Israel), Almudena Grandes (Spania), Don DeLillo (SUA), Jamaica Kincaid (Antigua/SUA), Hiromi Itō (Japonia/SUA), Monika Fagerholm (Finlanda), Sjón (Islanda) și Hélène Cixous (Algeria/Franța).
Continuare »
1 voturiÎncarc...Editura Humanitas Fiction organizează la Librăria Humanitas de la Cişmigiu joi, 27 octombrie 2016, ora 19:00, o întâlnire eveniment cu Ludmila Uliţkaia, una din cele mai importante voci ale literaturii contemporane, prilejuită de lansarea romanului „Imago”, recent apărut în colecţia „Raftul Denisei” la Editura Humanitas Fiction, tradusă de Gabriela Russo. La lansare participă, alături de Ludmila Uliţkaia, scriitoarea şi criticul literar Ioana Pârvulescu, traducătoarea romanului Gabriela Russo şi Ioan Stanomir, scriitor, publicist şi politolog. Întâlnirea este moderată de Denisa Comănescu, director general al Editurii Humanitas Fiction.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Miercuri, 19 octombrie 2016, de la ora 19:00, Librăria Humanitas de la Cişmigiu găzduieşte o întâlnire cu istoricul şi eseistul Ian Buruma, autorul volumelor „Anul Zero. 1945, o istorie” şi „Occidentalismul. Războiul împotriva Occidentului” (coautor Avishai Margalit), apărute la Editura Humanitas. La eveniment vorbesc, alături de autor, Vlad Mixich, Ioan Stanomir şi Lidia Bodea, directorul general al Editurii Humanitas.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Dl Maiorescu a publicat în “Convorbiri” două critici literare, una în numărul din septembrie și alta în cel din aprilie. Cea dintâi asupra comediilor dlui Caragiale, un fel de răspuns criticilor făcute acestor comedii, și a doua “Poeți și critici”, un fel de răspuns celor ce critică pe Alecsandri. Amândouă articolele au fost primite cât se poate de bine de întreaga presă română și unele ziare chiar le-au reprodus, lăudând importanța și însemnătatea lor. Nu putem decât să ne bucurăm, și pentru că dl Maiorescu a scris aceste critici, și pentru că ele au fost atât de bine primite de publicul cititor, care știe să prețuiască cunoștințele literare și talentul de critică al autorului. Dar nici numele autorului, nici primirea cea bună din partea publicului nu poate să ne scutească de a analiza aceste scrieri; ba chiar tocmai numele și însemnătatea d-sale ne silesc să-i cercetăm părerile date la lumină. Și ni se cere asemenea analiză mai mult decât oricui, pentru că și noi am scris despre comediile dlui Caragiale, pentru că părerile autorului sunt în unele privințe protivnice părerilor noastre și pentru că autorul ia la vale unele idei ce ne sunt scumpe și pe care trebuie să le apărăm. Cititorii noștri nu ne vor bănui dacă ne vom opri cam mult la analiza unor fraze, argumentări, încheieri logice, așa de numeroase în micile articole ale dlui Maiorescu; căci citind scrierea noastră până la sfârșit, vor vedea că eminentul critic atinge chestii nespus de însemnate și prețioase.
Începem cu articolul asupra comediilor dlui Caragiale. Am zis că într-însul sunt multe păreri, pe care nu le primim deloc, dar trebuie să mai adăugăm că sunt altele, cu care ne unim în totul, ba sunt și unele rostite chiar de noi în articolul ce am scris asupra dlui Caragiale. Și noi zicem că „lucrarea dlui Caragiale este originală”, si noi credem despre comediile lui „că pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi” și că autorul a fost în dreptul său când și-a ales acel strat social, care, după noi, are însemnătate mult mai mare decât cred unii critici, și chiar decât pare a crede dl Maiorescu. Și noi zicem, de asemenea, că scrierile dlui Caragiale sunt mult mai pe sus decât melodramele franceze și dramele istorico-patriotico-naționale. Ne unim și cu ideea că „«trivial» este o impresie relativă din lumea de toate zilele, ca și «decent» și «indecent»” (se înțelege, nu trebuie exagerat sensul acestei fraze care ar putea îndreptăți orice pornografie). Și dacă criticul ar fi scris numai atâta, am putea să ne bucurăm că suntem de aceleași păreri, și cu atât mai mult, cu cât multe din ele le spusesem mai dinainte în Contemporanul. Dar criticul nu se mulțumește numai cu atâta, cu analiza scrierilor dlui Caragiale, ci, în scopul de a le apăra, se aruncă în teorii înalte asupra moralei în artă și tocmai aceste generalizări ni se par lipsite de temei. Dl Maiorescu vrea să apere lucrările dlui Caragiale împotriva învinuirii de nemoralitate. Spre acest sfârșit d-sa își pune întrebarea dacă arta, în general vorbind, are ori nu misiune moralizatoare, și răspunde: „Da, arta a avut totdeauna o înaltă misiune morală, și orice adevărată operă artistică o îndeplinește”. Rămâne deci să înțelegem în ce stă moralitatea artei. La această întrebare ni se dă următorul răspuns: „Orice emoțiune estetică, fie deșteptată prin sculptură, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul stăpânit de ea, pe câtă vreme este stăpânit, să se uite pe sine ca persoană și să se înalțe în lumea ficțiunii ideale”. În această uitare de sine, care este pricinuită de orice operă adevărat artistică, stă moralitatea artei. Pe lângă această teorie, adaugă d-sa o garnitură de argumentări, de deducții, de abstracții, încât suntem nevoiți să le reproducem aici în parte, pentru a se vedea cum și în ce chip își susține autorul teza.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
