22 decembrie 2016
Fapte reale, cândva înainte de 1990…
Am început să urlu… Picioarele metalice ale scaunului mă loveau în cap… Namila gâfâia și zbiera:
– Trădătorule de ţară!
Cerusem de mâncare. Am fost duşi în unitatea de grăniceri din Satu Mare şi „cantonaţi” în camera de vizitatori. Sală tipic militară, comunistă, sovietică, rece, inexpresivă, cu scaune şi mese cenuşii şi cu o fereastră opacă. Am fost „invitaţi” să stăm pe câte un scaun cu cătuşele la spate. După ce timp de 4 ore am stat chinuiţi şi torturaţi pe bancheta îngustă a vagonului de la Oradea până la Satu Mare, am fost din nou supuşi torturii cu cătuşele la spate, pe scaunul unităţii, şi el o unealtă de tortură…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Memorii
17 noiembrie 2016
Zița, tânără și, cum sunt îndeobște româncele noastre, foarte vioaie, a evoluat energic. Stimulată de ambițiile intelectuale ale lui Rică, ea a pătruns, prin Alecsandri și Bolintineanu, până la câteva romane franceze. Copiii și mai ales copilele lor n-au mai cunoscut decât literatură străină. Fetele chiar au suferit probabil, în delicatețea lor, pe urma „luptei pentru limba românească”, dusă acum douăzeci de ani cu un neuitat brio patriotic, și s-au închis desigur cu atât mai îndărătnic în admirația lor gingașă, pentru Bernstein-Bataille și Prevost-Bourget. Iar nepoții participă adesea activ la producția literară română, chiar când sunt fii și fiice de oameni cu stare; sau cel puțin cunosc, urmăresc și încurajează cum pot literatura românească produsă de vreo două decenii încoace. Totuși, lecturile lor favorite și inspiratoare sunt Henri de Regnier, Samain, Verhaeren, Rachilde – în scurt: catalogul de la „Mercure de France”. La care se adaogă pentru cei cu gustul grav și puternice trebuințe de idei: Barbusse și Romain Rolland. Acum în urmă de tot suntem, se-nțelege, expresioniști.
Astfel mi se arată publicul nostru literar de azi, considerat în elementele lui cele mai energice și hotărâtoare. În așa situație, Caragiale s-a învechit grozav, disproporționat față de timpul în care a trăit și a scris. Dar de învechirea operei sale publicul nu-i singur vinovat.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Eseuri
11 februarie 2016
Ciocănitorile sau „doctorii pădurii” sunt printre primele păsări sălbatice cu care luăm contact încă din anii copilăriei, amuzându-ne cu obiceiurile lor de viaţă care aduc activitate şi un dram de veselie în pădure chiar şi în zilele de iarnă. Aceste păsări interesante și îndrăgite fac subiectul celui mai recent proiect marca Romfilatelia, intitulat sugestiv „Ciocănitori”, ce este disponibil spre vânzare începând din 9 februarie 2016.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Ştiri
6 aprilie 2015
Începând cu prima zi a săptămânii în care Domnul Iisus a intrat în Ierusalim, călare pe un măgăruș, și până la înviererea Sa din morți, în mod tradițional, această săptămână a fost numită Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare a Paștilor. În această perioadă, ne aflăm în cea mai măreață, binecuvântată și cea mai minunată perioadă a anului, indiferent de programarea ei calendaristică sau de acceptarea ei între Marile Religii ale Lumii.
Au trecut aproape două mii de ani și an de an, ne aducem aminte că Domnul Iisus, întrupat de la Tatăl prin Fecioara Maria, a venit și a locuit printre oameni, s-a făcut Om ca să înțeleagă nevoile și problemele noastre, ca apoi, să fie răstignit pe o cruce, un stâlp de tortură, ca să aducă oamenilor, celor care cred în jertfa și învierea Lui, mântuirea.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gabriela Janik in Eseuri
5 septembrie 2014
A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Bran, ce locuia în frumoasa Românie, undeva într-un sătuc din zona Moldovei, din judeţul Iaşi. Auzise zvonuri despre misterele ascunse de la castelul Bran, ceea ce la întărâtat şi mai puternic să ajungă acolo, destinat fiindu-i numele.
A mers într-o vizită specifică sutelor de turişti ce merg zilnic la Castelul Bran. Acolo a rămas impresionat de legendele cu vampiri, strigoi şi vârcolaci, acordând un interes deosebit istoricului acestora a pătruns cu imaginaţia şi mintea în negura timpului dealtădată, împrietenindu-se cu spiritele castelului. Când a ieşit de pe porţile castelului, se simţea un om diferit, şi parcă manipulat de vraja sunetelor se opreşte la o tarabă, unde o săteancă cânta la toate instrumentele ce le avea oferite spre vânzare. Într-un moment de pauză a femeii, el o întreabă de unde ştie să cânte la atâtea instrumente, iar ea îi răspunde că secretul constă în ele, deoarece acestea cântă singure, şi să păstreze acest mister doar pentru el, deoarece călătoria lui va fi anevoioasă şi va avea nevoie de acest secret doar pentru el.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Ionut-Cristian Harhata in Poveşti
15 august 2014
Desenatorul web de benzi animate Randall Munroe răspunde la întrebări simple din genul „ce-ar fi dacă?” (ce-ar fi dacă ai lovi o minge de baseball care zboară cu viteza luminii?) folosind matematica, fizica, logica şi un umor impasibil. În acest fermecător discurs, întrebarea unui cititor despre stocul de date al lui Google îl poartă pe Munroe pe căi întortocheate către un răspuns hilar foarte detaliat, în care ai putea afla câte ceva.
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Prelegeri, TED, Umor, Video