24 martie 2017
Având peste un million de locuitori, Kazan – capitala Republicii Tatarstan este o metropolă importantă a Federaţiei Ruse. Situat într-un loc pitoresc, pe Volga, la poalele Uralilor, Tatarstanul are o populaţie de cca. 3,8 milioane de locuitori, în marea lor majoritate, tătari.
Având o vechime de peste o mie de ani, Kazan a dat de-a lungul timpului personalităţi importante ale istoriei şi civilizaţiei. Un nume de referinţă la nivel mondial este matematicianul Nikolai Lobacevski (1792-1856), părintele geometriei neeuclidiene, care a trăit, a creat şi a murit la Kazan.
Poeta Lilya Gazizova, conform arborelui genealogic, descinde dint-o familie princiară tătară. Ea este organizatorul Festivalului Internaţional de Poezie „N. Lobacevski“ (Kazan), singurul festival de poezie din lume care poartă numele unui matematician. Componenta de bază a festivalului o constituie conferinţa ştiinţifică „Influenţa geometriei neeuclidiene asupra conştiinţei artistice“.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Corneliu Bran in Aforisme, Interviuri, Poezii
2 februarie 2017
Ich errinnere hier meine Leser, dass diese Blätter nichts weniger als ein System enthalten sollen. Ich bin also nicht verpflichtet alle die Schwierigkeiten aufzulösen, die ich mache. Meine Gedanken mögen sich weniger zu verbinden, ja wohl gar sich zu wiedersprechen scheinen; wenn es denn nur Gedanken sind, bei welchen sie Stoff finden, selbst zu denken. Hier will ich nichts als fermenta cognitionis ausstreuen. – LESSING (Hamburgische Dramaturgie, 296)
Aici trebuie să aduc aminte cititorilor mei că aceste pagini nu conțin nicidecum un sistem. Deci eu nu sunt obligat să lămuresc toate greutățile ce arăt. Gândurile mele pot să nu se lege, ba pot chiar părea contrazicătoare; numai să fie gânduri care vă vor da prilej să gândiți și d-voastră. Aici voi numai să răspândesc fermenta cognitionis. – LESSING (Dramaturgia Hamburgică, 296)
Una din cele mai întrebuințate forme ale scrierii e desigur forma polemicii. Polemica e și foarte necesară și foarte folositoare. Că din ciocnirea ideilor iese scânteia adevărului, nu e un cuvânt deșert, ci un mare adevăr. Forma polemicii e una din cele mai nimerite forme literare și științifice pentru limpezirea unor principii, unor vederi și pentru propagarea în masa publicului a unor adevăruri literare și științifice. Alte forme pot să aibă și chiar au avantajele lor. Așa, spre exemplu, o expunere largă și sistematică, o expunere completă a unei chestituni într-un op voluminos e desigur preferabilă în multe privințe unor articole polemice, unde necesarmente va lipsi și sistematizarea și putința de a fi completat. Dar o astfel de expunere sistematică și completă poate să fie bună numai în țările foarte culturale și acolo chiar, pentru un cerc mic de oameni învățați. Pentru grosul publicului însă, chiar și în țările cele mai culte, dar mai ales în țările mai puțin culte, forma polemică e mai nimerită și, de multe ori, chiar unica posibilă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Eseuri
24 ianuarie 2017
Popoarele, care nu-şi preţuiesc valorile, nu-şi pot păstra nici teritoriile. – Vasile Ghica
Ioana d’Arc a României
Bunul Dumnezeu trimite, în vremuri de cumpănă, semne milostive tuturor naţiilor prin nişte fiinţe înzestrate cu mult har şi cu o incomensurabilă dragoste faţă de semeni. Dar asupra acestora se năpustesc, de regulă, sumedenie de minţi înguste şi smintite dornice să zădărnicească împlinirea celor mai raţionale şi mai nobile năzuinţe ale condiţiei umane.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Vasile Ghica in Articole
5 ianuarie 2017
Cu puține ceasuri înainte de a muri, regretatul Panait Cerna, poetul, îmi repeta amărât vorba aceasta a lui Titu Maiorescu: „in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding…”
Familiară și sentențioasă, fraza nemțească o auzise el odinioară sunând indulgent și rece, ca o sentință ce-i era cu totul neașteptată; și în luciditatea exagerată a frigurilor celor din urmă Cerna și-o amintea, chinuit încă de neastâmpărul surprinderii amare care-l lovise cu ani în urmă – o impresie ce părea că niciodată nu încetase de a-i fi actuală.
A fost o întâmplare lamentabilă și ciudată.
Cerna ieșise în lume, cu versurile lui entuziaste și oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni și grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi și celui mai simplu naționalism literar român. Trebuiau glorii literare nouă și mari, cu orice preț. Atunci manifestări de talente cât de puțin convenabile erau înălțate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici și școli se sfădeau de la descoperirea lor, sau își făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulații onorabile dar pătimașe.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
23 noiembrie 2016
Un vechi proverb asiatic spunea că „ești ceea ce mănânci”. Mai mult, Biblia ne oferă, în repetate rânduri, informații despre alimente și reguli sănătoase de nutriție. O parte din acestea fac subiectul unei emisiuni de mărci poștale inedite: „Trăiește sănătos! Alimentele Bibliei (I)”. Proiectul filatelic este alcătuit din patru valori, pe care sunt ilustrate plante, cereale și fructe care se regăsesc în Cartea Sfântă, fiind disponibil începând de joi, 24 noiembrie 2016, în magazinele Romfilatelia.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
4 octombrie 2016
După o preumblare de o lună și jumătate, mă întorsesem în București, loc obișnuit al rezidenței mele. N-apucasem încă să mă scutur bine de praf, când îmi aruncai ochii pe o scrisoare sosită de la Iași, în lipsă-mi. Amicul ce mi-o adresa, informat de mai-nainte de voiajul nostru, își arăta părerea de rău că n-a putut să ne însoțească și sfârșea zicând că se mângâie cu ideea că literatura noastră se va îmbogăți cu vreo producție vrednică de…
Neînțelegând tocmai bine spiritul celor din urmă fraze, convocai îndată consiliul meu obișnuit, care se compunea de mine și de Ioan Ghica, tovarășul călător și statornic părtaș al întâmplărilor bune sau rele. Aici citii menționata scrisoare și cerui opinia Adunării; toți, afară de mine, îmi răspunseră astfel: „Înțelesul scrisorii este că tu trebuie să descrii tot ce ai văzut pe la locurile pe unde ai umblat.” O asemenea opinie din partea consilierilor în judecata cărora am multă încredere făcu să-mi cază hârtia din mână. Ideea de a face o carte sau o broșură mă umplu de fiori, necunoscute oamenilor fericiți care n-au căzut niciodată în ispită de a se numi autori, ca să ia un rang pe polițele librarilor; căci fiecare autor ce se tipărește, o dată sau de două ori, și face a se vorbi de dânsul, parcă ar lua o îndatorire către public, și fiecine se crede în drept a-i cere socoteală de întrebuințarea timpului, când el, ce ar putea să facă la mulți aceeași întrebare, n-are curajul nici a deschide gura, fiind sigur că ar auzi drept răspuns că scrisul nu este treaba lor. Dar ca să mă întorc de unde plecasem, ideea de a face o carte mă umplu de fiori: sperând însă că judecătorii se vor fi înșelat, ca niște muritori ce sunt, mă aruncai într-un fiacar și ieșii pe uliță.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Locuri, Memorii
2 voturi