24 aprilie 2008
Anul 2007 a marcat semicentenarul comemorării lui Constantin Brâncuşi. Printre manifestările care au omagiat memoria genialului sculptor, a fost şi premiera piesei „Infinitul Brâncuşi” de Valeriu Butulescu, la Teatrul Naţional Radiofonic. Ulterior, piesa a trezit interes şi peste hotare, fiind deja tradusă în portugheză, engleză şi franceză.
Recent, Valeriu Butulescu i-a acordat un amplu interviu despre piesă şi despre Constantin Brâncuşi poetului şi eseistului Vasile Ponea, redactorul şef al revistei gorjene de cultură „Caietele Columna”. Avem plăcerea să prezentăm integral acest interviu.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Interviuri, Teatru
14 aprilie 2008
Marţi, 15 aprilie 2008, de la ora 16:00, are loc la Librăria Mihail Sadoveanu din Bucureşti (B-dul General Magheru, nr. 6-8), în prezenţa autorului, lansarea celei de a doua ediţii, revăzută, a cărţii „Inventarul iernilor„, de Petru Maier Bianu, apărută la editura Cartea Românească.
Cartea va fi prezentată publicului de Iolanda Malamen, Cosmin Ciotloş, Albert Kovaks, Corina Sofica şi Alexandru Ecovoiu. Un fragment de roman, în lectura autorului, va fi susţinut muzical de ghitaristul Cosmin Soare.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
9 aprilie 2008
Editura Runa, imprint al Grupului Editorial Corint, prezintă „un eseu cu învăţ despre un dezvăţ ce nu va fi să fie prea curând, indiferent de numărul comisarilor europeni, năimiţi să facă reguli de lume nouă”. Este vorba despre „Hoţia la români„, îndrăzneţul volum scris de Marius Ghilezan, cu un Cuvânt-înainte de Cornel Nistorescu şi un Cuvânt-înapoi de Bedros Horasangian.
Viaţa românului e plină de truisme. Unele se văd, altele se simt. Despre multe nici nu se vorbeşte. Ele pur şi simplu există într-un tabiet naţional aşezat languros între slavă şi ocară. Cartea lui Marius Ghilezan încearcă prin joncţiuni eseistice şi glose jurnalistice să sape la temelia hoţiei, învârtoşată cu soclu şi sfinţi publicitari.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Fragmente din volumul “Scriitori francezi”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 – autorul articolului este Al. Dimitriu-Păuşeşti:
„Omul şi poetul s-au sustras cu îndărătnicie oricărei critici metodice sau exhaustive, oricărei încercări de clasificare sau de încadrare. Din numărul considerabil de lucrări asupra lui Baudelaire publicate în limba franceză – biografii, monografii, teze de doctorat, eseuri -, unele strălucite, altele meritorii, un cititor, oricât de obiectiv şi de imparţial, cu greu şi-ar putea face o idee definitivă despre viaţa şi opera sa.”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
1 aprilie 2008
Fără nicio legătură cu situaţia de teroare prin care trec la un moment dat copiii de azi, îmi aduc aminte ce îmi povestea străbunicu’ despre tezele de la şcoala de odinioară: acum vreo 20 de ani, nu ştia nimeni, decât profesoara şi elevii. Tezele erau comentate doar în clasă, iar părinţii aflau numai dacă notele erau prea mici, sau prea mari. În rest, nu ştia nimeni că s-a dat vreo teză. Fiindcă datoria de a învăţa era (greşit pe atunci, nu ca acum!) de la sine înţeleasă, din moment ce ai mers la şcoală. La fel era şi cu examenele şcolare. Poate vreun leneş, cu notă mică, mai lua câte o chelfăneală de care auzeau cel mult vecinii.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Eugen Dănescu in Povestiri, Umor
19 martie 2008
Epigrama e un fulger scurt, o scăpărare repede ţâşnită din cremene când o izbeşte amnarul. Aş compara-o, de asemenea, cu un mic lampion veneţian care, înconjurat de umbra nopţii, dă lumina-i capricioasă şi străluceşte ca o candelă ambulantă pe întunericul mişcător şi rece al lagunelor. Lampionul însă are nevoie pentru a lumina să fie înfăşurat de banda largă a întunericului. Epigrama, dimpotrivă. Scânteiază numai atunci când o învăluie un exces de lumină. Cu cât inteligenţa subtilă şi pătrunzătoare a cititorului sau a ascultătorilor este tăiată în feţe strălucitoare şi multiple, cu atât spiritul poetului e sorbit şi se răsfrânge în minţile luminoase, întocmai ca o imagine pe care o înfrumuseţează claritatea unei oglinzi de preţ.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Epigrame
