Fără nicio legătură cu situaţia de teroare prin care trec la un moment dat copiii de azi, îmi aduc aminte ce îmi povestea străbunicu’ despre tezele de la şcoala de odinioară: acum vreo 20 de ani, nu ştia nimeni, decât profesoara şi elevii. Tezele erau comentate doar în clasă, iar părinţii aflau numai dacă notele erau prea mici, sau prea mari. În rest, nu ştia nimeni că s-a dat vreo teză. Fiindcă datoria de a învăţa era (greşit pe atunci, nu ca acum!) de la sine înţeleasă, din moment ce ai mers la şcoală. La fel era şi cu examenele şcolare. Poate vreun leneş, cu notă mică, mai lua câte o chelfăneală de care auzeau cel mult vecinii.

Anul 2008 şi cei viitori – legile învăţământului românesc sunt perfecte.

Cu cât se apropia ziua Tragedie Naţională la Matematică, a maltratării copiiilor din ţară, tensiunea creştea. Toţi îşi aminteau, tot mai des, masacrul biblic asupra pruncilor, comandat de regele Irod în Israel.

Să intrăm într-una din nefericitele case, cu un copil care urmează să fie maltratat în ziua naţională fatidică. Ne aflăm în chiar preziua dramaticului eveniment. Presa şi televiziunea aproape că nu au alt subiect: acesta şi ţeava de apă care s-a spart si curge la o periferie din Sighetu Marmaţiei. Toată lumea e îngrozită de ambele evenimente.

Robert se trezeşte ţipând, pe la orele 12 dimineaţa, că azi nu merge la şcoală şi a visat că merge. Se pregăteşte de a fi torturat. Mâine, la teză.

Mama şi tata tocesc deja subiectele lui la matematică, aşa cum au făcut întreaga noapte. Subiectele sunt în număr de unu. Materia e foarte complexă.

Timpul de 6 luni, de când a început şcoala, a fost insuficient pentru aprofundarea, chiar şi superficială, a materiei. Ieri dimineaţă, până seara, Robert a fost la şedinţele de jocuri mecanice, iar discoteca, unde este angajat ca dansator voluntar, se închide în sezonul care ţine tot anul, la ora 5 dimineaţa. De unde timp, atunci, pentru copil?

Robert, îngrijorat, se întoarce pe partea cealaltă. Tata ia o jumătate de subiect (o problemă grea cu Harry Potter) şi trece să îl tocească la closet, unde hârtia s-a terminat. Mama începe să pregătească gustarea de dimineaţă, pentru Robert, iar când îi toarnă păhărelul de votcă, pătează jumătatea ei din problema cu Harry Potter, care, ca prin vrajă, ameţeşte imediat.

Să trecem acum în locuinţa doamnei profesoare de matematică, care a pregătit excelent copiii. Ea e profesoară de muzică. Îngrozită, în capotul sângeriu, interpretează la pian subiectul la matematică, pe care l-a pregătit cu elevii timp de 6 luni. Pe cei mai buni i-a şi meditat la matematică, la pian, pe (banc)note.

Soţul ei este tot profesor, şi tot de matematică, dar nu are post. El are specialitatea de desen cu creta. Desenează exerciţiul de matematică pe parchet. Desenul reprezintă un joc complicat: un şotron în miniatură, de apartament.

Simţind tensiunea din casă, o pisică miorlăie încontinuu, pe pian, până mâine, când se va produce Tragedia Naţională a Tezei la Matematică.

Ne deplasăm acum la Ministerul Educaţiei profesorilor, elevilor şi părinţilor. Aici se pregătesc instrumentele de tortură. Subiectul de matematică este pus într-un bol, din care se va extrage ordinea de execuţie a elevilor. Subiectul este secret şi a fost compus şi adus cu trotineta de băiatul de 3 ani al ministrului, ca fiind autorul acestui subiect de dificultate ridicată.

Ministrul, transpirat, dezbrăcat până mai jos de brâu, ajutat de portarul murdar pe mâini de untură, încearcă să găsească soluţia problemei. Se pare că nu reuşesc, fiindcă deja stau de 2 zile (49 de ore) şi nu mai au decât 25 de ore (o zi) la dispoziţie, până la masacrarea elevilor.

Toată ţara e în tensiune, de la est la vest şi de la nord la sud: ziua groaznică, atunci când elevii vor fi supuşi la tortură, se apropie.

Ministerul e înconjurat de jandarmi, nu mai pătrunde decât băiatul de 3 ani al ministrului, cu trotineta. Nici mama nu are voie şi aşteaptă singură, afară, în plină nenorocire naţională.

Ziua se scurge în teroarea subiectului, care nu poate fi rezolvat, deşi mai sunt mai puţin de 10 ore, fiindcă deja e o seară să îţi bagi degetele pe unde nimereşti.

Robert se întoarce îngrijorat de la jocurile mecanice, fiindcă a pierdut tot şi a rămas dator. Se pregăteşte, îngrijorat, să plece la discotecă. Acolo va trăi momente de groază de strip tiz, alături de alţi elevi dezbrăcaţi, care urmează să suporte tortura de a doua zi. Probabil vor decide să se ducă la tortură (teză) direct de la discotecă.

Neputând să soluţioneze subiectul, mama şi tata lui Robert au luat din biblioteca bine garnisită toate cele 500 de titluri (toate cu Harry Potter), doar&doar vor putea găsi într-unul din ele soluţia. Pe burtă, fiecare pe a celuilalt, îngropaţi până la gât în literatură de calitate, citesc cu înfrigurare, cu câte o lupă mare în mână. De afară, sau din carte, nimeni nu îşi mai dă seama, se aud tunete înfricoşătoare, care tensionează şi mai mult atmosfera din ţară. Fiindcă uciderea pruncilor, comandată de criminalul Irod, a avut numai 2000 de subiecţi, în timp ce tragedia de mâine, comandată de ministru, va afecta peste 400 de mii de nefericiţi.

Dimineaţa toate şcolile sunt în doliu. Condamnaţii intră în clase mestecând gumă. Televiziunile transmit extragerea subiectului din bol, de către portarul ministerului, ministrul fiind epuizat. Subiectul este transmis instantaneu, prin Internet, în toată ţara, într-o linişte mormântală infernală. Groaza pune stăpânire pe toată răsuflarea. Testele suflate în alcoolmetru, pe străzi, încep să iasă negre. În faţa şcolilor mamele, deznădăjduite, îşi smulg sutienele din piept. În clase, elevii, trec la nerezolvarea subiectului unic pe ţară, aruncând cu avioane de hârtie pe geam. Sunt, desigur, foi din Harry Potter. Mamele prind avioanele, le sărută şi le aruncă înapoi în clase, cu câte o lacrimă drept carburant ecologic. Parcă au mai prins puţin curaj.

Doamna profesoară, în clasă, la pian, suflă elevilor rezolvarea, fără să scoată o vorbă. Soţul ei, care e supraveghetor, desenează şotronul, care este soluţia grafică a problemei. Se zvoneşte, printre mame, că subiectul a fost de dificultate medie.

În sfârşit, spre seară, se aud acordurile finale, triumfale, ale problemei rezolvate, emise de pian. Elevii ies sărind şotronul. Mamele leapădă căţeii din braţe şi iau copiii care latră la ele, fericite. Taţii iau căţeii şi pleacă înjurând de mamă, fericiţi.

În timp ce mama îl duce în goană pe Robert la discotecă, unde a întârziat, se aude o explozie puternică. Privesc în spate: în locul şcolii e o groapă ca de bombă. Pe fundul ei clape albe şi negre de pian şi coperţile lui Harry Potter. Teza cu subiect unic s-a terminat în toată ţara.

Ministrul se trezeşte de la acordurile finale ale pianului şi întreabă portarul ce s-a întâmplat. Răspunsul nu surprinde pe nimeni: „Notele sunt mai slabe decât anul trecut, dar, lucru îmbucurător, mult mai bune ca anul viitor”. Portarul se şterge pe mâini, îşi reia postul la poarta ministerului şi termină sandvişul cu untură. Băiatul ministrului pleacă cu trotineta la grădiniţă.

În discotecă, doamna profesoară reia, cu elevii, pregătirea de strip tiz, exemplificând paşii largi, pe verticală, de şotron la bară.
Învăţământul nostru se află pe mâini bune şi pe un drum si(n)gur în Europa.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Eugen Dănescu in Povestiri, Umor
2 comentarii »