Din adâncul arhivei TED (1994), Danny Hillis evidenţiază o teorie intrigantă despre cum şi de ce schimbările tehnologice par să se accelereze, legând teoria de îinsăşi evoluţia vieţii. Tehnicile de prezentare pot părea învechite, dar ideile sunt mai relevante ca niciodată.
„Dacă adevărul piere, atunci rămâne minciuna în existenţa noastră… Ave veritas!”
Hegel
Omul este măsura existenţei sale. Adevărul poate fi trepte pe care mulţi nu pot să le urce. Ele pot fi îndreptate spre cer sau poate spre adâncuri. În casele Domnului, când vrem să ne lepădăm de ce-am fost ieri, uităm că mâine vom fi aceiaşi. Sabia nu are tăiş pentru adevăr. Adevărul nu poate fi acoperit cu gunoi, nici în noi şi nici în alţii.
În regia lui Lasse Hallstrom şi având o distribuţie de excepţie formată din Ewan McGregor, Emily Blunt, Kristin Scott Thomas şi Amr Waked, comedia „La pescuit în deşert” („Salmon Fishing in the Yemen”) ppate fi vizionată pe marile ecrane din România începând de vineri, 6 aprilie 2012, în cinematografele bucureştene: Hollywood Multiplex Bucureşti Mall, CinemaPRO, Movieplex, Cinema City Cotroceni şi Sun Plaza, Grand Cinema Digiplex, The Light Cinema, Cityplex şi Glendale Studio, precum şi în ţară, la Hollywood Multiplex Lotus Oradea, Cortina Cinema Digiplex Oradea, la Cityplex Constanta şi Brasov, la Odeon Cineplex Cluj Napoca şi în reţeaua Cinema City din Arad, Bacău, Brăila, Cluj Napoca, Târgu Mureş şi Piteşti.
După ce în 27 martie, la avanpremiera românească, regizorul Radu Mihăileanu a fost aplaudat minute bune de o sală plină până la refuz, cu spectatori care au stat şi pe jos, şi a răspuns cu umor întrebărilor venite din public, filmul „Izvorul femeilor” („La source des femmes”) intră de vineri, 30 martie 2012, în cinematografe, distribuit de Independenţa Film, iar în prima săptămână va rula la Hollywood Multiplex, Grand Cinema Digiplex, Glendale Studio, Elvira Popescu, Cinema City Cotroceni, Cinema City Sun Plaza (în Bucureşti), Cinema City (Cluj) şi Cityplex (Constanţa). „Izvorul femeilor” a fost prezentat în premieră mondială anul acesta în competiţia de la Cannes.
E o zi posomorâtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare, mare repaus dominical… Ai observat şi dumneata, cititorule, câte progrese a făcut opinia noastră publică de când avem legea repausului dominical?… E zi de sărbătoare. Pe stradele principale este o mişcare febrilă neobicinuită. Mulţimea circulă cu mare greutate; grupuri se aglomerează la răspântii, unde discută fierbinte; toata lumea e cuprinsă de nervozitate… Miroase în aer, nu după expresia clasică, a iarbă de puşcă – din nenorocire, moravurile poporului nostru sunt mai blânde decât ale altor popoare, mai civilizate chiar. Miroase a… ghiontuială. Dar ce e? De ce fierbe lumea? Se face o manifestaţie populară monstră în contra guvernului, care vrea să treacă prin camere à la vapeur legea pentru înfiinţarea Monopolului băuturilor spirtoase! De când ne bucurăm de binefacerile regimului parlamentar, n-a trecut această ţară printr-o agitaţie mai grozavă.
Drept să spun să merg la manifestaţie, n-am curaj, fiindcă am aflat că guvernul este hotărât să reprime cu toată energia mişcarea populară, şi n-am poftă să-mi stric vreun os pentru o simplă curiozitate de gură-cască. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; şi afară de asta, te pomeneşti că mă încurc în vreo discuţie şi-mi capăt beleaua… Cine ştie dacă nemeresc să mă adresez în mulţime cuiva de aceeaşi părere cu mine; şi-n astfel de împrejurări, un om ca mine, care nu înţelege mândria eroismului civic, trebuie ori să discute cu oameni de aceeaşi părere, ori şi mai bine, să n-aibă nici o părere. Dar dacă n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, când mai toată lumea are o părere, eşti în primejdie să superi pe oricine are una. E mai bine aşadar să mă retrag discret într-un colţ. Şi să tac. Intru într-o berărie şi aştept să pice din moment în moment ediţia de seară a ziarelor politice… Sunt tare nerăbdător să aflu ce a fost la manifestaţie.