HBO România difuzează duminică, 27 februarie 2011, maratonul „În derivă” dedicat cuplului Ruxandra şi Tudor. Acesta este alcătuit din episoadele care urmăresc cazul celor doi soţi, pacienţii doctorului Poenaru.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Nicolas Cage revine pe marile ecrane cu cel mai recent proiect al său, thrillerul supranatural „Anotimpul vrăjitoarei” („Season of the Witch”). Filmul poate fi vizionat în premieră în România din 21 ianuarie 2011, în cinematografele: Hollywood Multiplex (Bucureşti), CinemaPRO, Movieplex, Odeon Cineplex (Cluj), Cityplex (Bucureşti) şi în reţeaua Cinema City (Sun Plaza, Cotroceni, Cluj, Bacău, Arad, Piteşti).
Continuare »
1 voturiÎncarc...Editura pentru Literatură Contemporană, sub auspiciile Universităţii din Bucureşti, Director Lidia Vianu (Catedra de Engleză), în colaborare cu Consiliul Britanic şi Institutul Cultural Român, a publicat volumul „Oglinda mării / The Mirror of the Sea” de Joseph Conrad, ediţie bilingvă, trandusă de Lidia Vianu, cu o Introducere de George Sandulescu.
Volumul poate fi consultat şi descărcat la adresa de internet http://editura.mttlc.ro/conrad-vianu.html.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Dacă Dumnezeu ar face ca toate lucrurile să le înţelegem pe deplin şi ni le-ar da pe înţelesul nostru, dacă ar îngădui să ne pună la dispoziţie toate cele pe care dorim să le cunoaştem şi, mai ales, să ne şi placă descoperirea făcută despre ele, dacă acestea s-ar încadra armonic stilului nostru de viaţă şi s-ar include categoriilor la care am aderat (conştient sau nu): principii, încredinţări, religii, definiţii, etichete, şabloane, dogme etc… atunci, unde ar mai fi harul lui Dumnezeu? Toate acestea sunt bazate pe lege şi nu pe credinţă, toate acestea ar fi date exacte şi studii, nu credinţă şi nu har. Totul ar fi logic şi firesc… acceptarea şi iubirea n-ar mai curge din har şi gloria Domnului… ci ar decurge din fapte cercetate şi studii amănunţite şi îndelungi, ar fi automat şi firesc valabil să iubeşti ce îţi place şi să faci ce iubeşti… ori legea lui Cristos este străină de cunoaşterea prin lege. Harul lui Dumnezeu stă tocmai în a iubi şi a accepta ceea ce nu înţelegi şi ceea ce nu cunoşti în întregime, ceea ce nu se aplică tiparului tău de viaţă şi de viziune, deoarece tocmai prin aceasta tu recunoşti Infinitatea lui Dumnezeu în creaţia Sa, puterea şi suveranitatea Sa absolută. Unde ar mai fi harul divin dacă iubeşti pe cine te iubeşte şi placi numai ce îţi face bine, dacă accepţi doar ce îţi serveşte şi aprobi numai ce ţi se potriveşte ţie?… Harul lui Dumnezeu este peste tine numai când împlineşti acestea şi când le împlineşti în mod natural, fără să ai vreo ţintă, fără să fii încorsetat şi obligat, fără să studiezi pentru a te încredinţa mai bine, convingându-te… pentru că harul lui Dumnezeu este Credinţa şi credinţa adevărată răstoarnă toate aceste condiţii lumeşti şi fireşti care limitează şi împiedică ridicarea omului mai aproape de Tatăl Creator. Ai fi la fel de comun ca şi păgânii din timpurile străvechi dacă accepţi şi iubeşti numai ce îţi convine… la fel făceau şi ei. Şi ei îşi iubeau copiii lor şi lor le plăcea ce le servea interesului… la fel eşti şi tu acum… doar epoca diferă şi îmbrăcămintea…
Continuare »
30 voturiÎncarc...În vara anului 1970, la recomandarea profesorilor Alexandru Piru şi Ion Rotaru, am luat lucrarea de licenţă despre „Moromeţii” lui Marin Preda. Aveam avantajul că stăteam aproape de Siliştea-Gumeşti, cunoşteam satul si locuitorii lui şi puteam să–l consult şi pe Marin Preda. Lucrarea mea se numea „Realitate şi fictiune în romanul Moromeţii”. Am stat câteva zile în satul Siliştea–Gumeşti şi am luat legătura cu aproape toate personajele din roman, de la Preda Oprescu, fostul secretar al primăriei, care pe atunci era un bătrânel simpatic, până la la Catrina Moromete (Joiţa Călăraşu, mama scriitorului), o bătrânică ţărancă, care pe atunci stătea la fata ei, Ilinca.
Poate voi vorbi odată despre acest lucru, acum însă vreau să vă spun altceva ce m-a frapat la scriitor. După ce am alcătuit un album cu toate fotografiile eroilor din „Moromeţii”, m-am prezentat cu el la Marin Preda să văd ce impresie are el despre personaje. Venise pe acasă să-şi viziteze rudele şi mai ales pe maică-sa care era bătrână şi bolnavă. „Domnule Preda”, i-am zis eu, „poate o să vă mire, am luat o lucrare…” „Aaaa, da, ştiu, mi-a povestit Piru despre tine… Şi ce vreai să scrii tu în acestă lucrare? Tu eşti din Râca, de la fostul învăţător al meu Crivăţ? Ce mai face? Mai bea, mă? La Râca veneam eu după cărţi pe la neamurile mele. Stancu lu’ Diţă ce mai face?”
Continuare »
7 voturiÎncarc...
La Editura Leda a apărut romanul „Un cuib de nobili” de Turgheniev, o operă a literaturii clasice ruseşti, care nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă.
„Un cuib de nobili” a văzut lumina tiparului în anul 1859. „Cel mai occidental dintre scriitorii ruşi”, cum îl numea G. Ibrăileanu, oferă un bogat tablou al societăţii ruseşti din secolul al XIX-lea. Scriitor plin de sensibilitate şi romantism, Turgheniev ştie să îmbine aspectele acute ale vremii sale cu inegalabile poveşti de dragoste. Veritabil roman psihologic – gen care de altfel i-a adus şi celebritatea – „Un cuib de nobili” urmăreşte o idilă fără de speranţă, în care protagonistul, nobilul Lavreţki, se vede prins alături de tânăra fiică a unor rude îndepărtate, idilă care nu are cum să-şi găsească un deznodământ fericit.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
