„Fahrenheit 451” a lui Ray Bradbury (n. 22 august 1920) mi s-a părut un protest la acel soi de „political correctness” care obligă la menajarea psihicul omului-cititor sau omului-privitor de filme, născută din dorinţa de a nu deranja. Efortul de a face oamenii „fericiţi” şi mulţumiţi degenerează treptat şi spectaculos într-o continuă goană după esenţializare grotescă a informaţiei, după rezumare excesivă ce duce la o economie de timp care naşte apoi plictiseală şi blazare, după finaluri fericite prin transformarea sfârşitului unei cărţi de dragul vânzărilor sau cursul unui film pentru succesul de box office. Un protest împotriva hedonismului, pe care l-am găsit amar, dar în care am zărit şi o umbră de speranţă şi de încredere că dincolo de gustul distorsionat al publicului care vrea totul frumos şi repede, valorile reale vor supravieţui… în cele mai puţin convenţionale şi previzibile feluri.
Cum ar fi dacă omenirea ar pleca de pe Pământ şi cineva ar uita să deconecteze ultimul robot? Aceasta este premiza de la care pleacă noua comedie extraordinară de animaţie realizată de Disney-Pixar şi derulată în spaţiu: “WALL•E”. Un film plin de umor, duioşie, fantezie şi emoţie, “WALL•E” îşi poartă publicul într-o remarcabilă călătorie prin toată galaxia, demonstrând încă o dată măiestria cu care Pixar creează lumi noi şi stabileşte noi standarde pentru a oferi poveşti fascinante, personaje care evoluează, muzică incredibilă şi animaţie generată pe computer, cu ajutorul celor mai performante tehnologii existente.
Prima avanpremieră a stagiunii 2008–2009 a intrat în ultima săptămână de repetiţii, primele reprezentaţii fiind programate vineri 22, sâmbătă 23 şi duminică 24 august 2008. „Femeia din trecut” de Roland Schimmelpfennig este o coproducţie Teatrul Metropolis şi ProiectReplica, în regia lui Theodor Cristian Popescu. Piesa a fost tradusă de Victor Scoradeţ, special pentru această montare, care îi are în distribuţie pe Lucian Pavel, Lelia Ciobotariu, Cristina Toma, Conrad Mericoffer, Andreea Boboc. Scenografia este semnată de Mihai Păcurar, iar mişcarea scenică poartă amprenta lui Florin Fieroiu.
Recent a apărut la Humanitas Fiction cartea „Bun venit printre maimuţe” de Kurt Vonnegut, despre care Graham Greene spunea că este „unul dintre cei mai mari scriitori americani”.
„Bun venit printre maimuţe” este o declaraţie de dragoste şi de război făcută de Kurt Vonnegut rasei umane. Cu ironia supremă şi fraza albă, muşcătoare, care l-au consacrat, scriitorul are în acest volum o energie creatoare de zile mari. Spectaculoasa colecţie reuneşte douăzeci şi cinci de povestiri scurte, publicate în reviste ca Playboy, Cosmopolitan, New York Times, Esquire, Saturday Evening Post, majoritatea ecranizate pentru televiziune şi prezentate în cadrul programului Showtime de la CNN. Fiecare este o microlume completă, fascinantă, îndreptând câte un deget acuzator sau jucăuş către lumea noastră.
Shusaku Endo este autorul romanelor „Samuraiul” şi „Un idiot minunat„, ambele traduse în colecţia Biblioteca Polirom. Considerat capodopera lui Endo, romanul „Tăcere” (1966) a apărut recent în limba română tot la Editura Polirom. Romanul, pentru care i s-a decernat Premiul Tanizaki şi care va fi ecranizat în regia lui Martin Scorsese, s-a bucurat de un succes răsunător şi de aprecierile elogioase ale criticii. O carte despre credinţă şi îndoială, „Tăcere” descrie persecuţiile la care erau supuşi creştinii în Japonia secolului al XVII-lea, în timpul shogunatului Tokugawa. Trimis să verifice zvonurile despre apostazia mentorului său, Cristovao Ferreira, unul dintre cei mai de seamă membri ai misiunii iezuite din Japonia, preotul Sebastiao Rodrigues descoperă în această ţară mai multe comunităţi clandestine de creştini. Asistând neputincios la martiriul acestora, Rodrigues îşi vede propria credinţă pusă la încercare şi începe să se îndoiască de un Dumnezeu care răspunde la suferinţele credincioşilor săi doar printr-o tăcere indiferentă. Vândut la rândul lui autorităţilor, supus la torturi cumplite şi silit să se dezică de credinţa sa, Rodrigues are conştiinţa dureroasă a eşecului, dar şi revelaţia faptului că Dumnezeu este prezent întotdeauna, chiar şi în tăcere.
Prin amabilitatea autorului, care ne-a dat acordul pentru includerea în Biblioteca Citatepedia, vă prezentăm romanul science-fiction „Partidul de export”, scris de Victor Martin.
Prima parte a acestei epopei politic-science-fiction a apărut în anul 2004, sub titlul „Elogiul muncii de partid”, iar partea a doua în 2007, sub titlul „Noaptea oraşului ilustrat”. Multe fragmente, luate separat, au note orwelliene, iar, în ansamblu, scrierea e o epopee de natură tolkieniană. Originalitatea constă în tratarea diferită a politicului şi în crearea unei mitologii fără precedent, totul tratat cu mijloacele science-fiction-ului.
„Partidul de export” nu este nici un roman greoi, nici uşurel. Este un roman greu, care se citeşte uşor, autorul reuşind să te ţină în priză pe sute de pagini. Este o „construcţie romanescă multidimensională, dinamică”.
„Fahrenheit 451” a lui Ray Bradbury (n. 22 august 1920) mi s-a părut un protest la acel soi de „political correctness” care obligă la menajarea psihicul omului-cititor sau omului-privitor de filme, născută din dorinţa de a nu deranja. Efortul de a face oamenii „fericiţi” şi mulţumiţi degenerează treptat şi spectaculos într-o continuă goană după esenţializare grotescă a informaţiei, după rezumare excesivă ce duce la o economie de timp care naşte apoi plictiseală şi blazare, după finaluri fericite prin transformarea sfârşitului unei cărţi de dragul vânzărilor sau cursul unui film pentru succesul de box office. Un protest împotriva hedonismului, pe care l-am găsit amar, dar în care am zărit şi o umbră de speranţă şi de încredere că dincolo de gustul distorsionat al publicului care vrea totul frumos şi repede, valorile reale vor supravieţui… în cele mai puţin convenţionale şi previzibile feluri.
Încarc...
