„Ultimii eretici ai Imperiului” de Vasile Ernu, publicat de Polirom în 2009, nominalizat la Premiul pentru eseu al revistei Observator cultural şi premiat de revista Tiuk!, a apărut la Editura Hacca din Italia, tradus de Anita Bernacchia.
Excepţional volumul de eseuri în miniatură „Umbra mării şi alte confesiuni”, publicat recent de discretul şi subtilul scriitor Dan Costinaş, la editura clujeană (cu nume parcă predestinat) „Argonaut”.
Aşa cum sublinia prefaţatorul, nimeni altul decât prozatorul şi politicianul Varujan Vosganian, cartea este binevenită, deoarece „literatura română i-a rămas datoare mării şi Dan Costinaş plăteşte cu rafinament, partea sa de datorie”.
Într-adevăr, deşi avem de milenii ieşire la mare, n-am reuşit să ne impunem ca un popor al mării. Şi e greu de găsit o explicaţie. Să fie de vină litoralul nostru, redus ca întindere, supralicitat, totuşi, cu superlativul „Marea cea Mare”? Primele porturi (Histria, Tomis, Callatis) ni le-au făcut grecii. Ai noştri aduceau mierea, ceara, vinul şi grâul până la ţărm. Străinii le încărcau şi le duceau mai departe.
Marți, 9 octombrie 2012, Curtea Veche Publishing invită publicul cititor la evenimentul de lansare a volumului „Memoria stigmatelor” de Lăcrămioara Stoenescu, ce are loc la librăria Mihail Sadoveanu (B-dul Magheru nr. 6-8), începând cu ora 17:00. La eveniment vor lua cuvântul, alături de autoare, istoricul Adrian Cioroianu și scriitoarea Doina Jela.
Lăcrămioara Stoenescu a adunat în volumul „Memoria stigmatelor” 22 de interviuri cu foști deținuți politici. Acești purtători de stigmate morale sunt reprezentanţi ai tuturor celor care au înfruntat cu mult curaj nedreptățile comuniste, pedepsiți de un regim obtuz cu ani întregi de închisoare politică. Cartea se adresează atât celor interesați de regimul comunist, cât și tinerilor care vor să cunoască istoria recentă, nemistificată, trăită de cei care au suferit pentru a o salva.
„Visul lui Adalbert”, primul lung metraj al lui Gabriel Achim, intră în cinematografe din 4 mai 2012. Premiera de gală din București, onorată cu prezenţa regizorului Gabriel Achim și a echipei filmului, are loc vineri, 4 mai, de la ora 20:30, la Cinema Pro. Premiera de gală din Cluj are loc sâmbătă, 5 mai, la Cinema Odeon (Polus Center), de la ora 19:00, în prezența regizorului și a unei părți din echipă. De asemenea, și la Iași are loc o premieră de gală, la care vor fi prezenți regizorul și o parte din echipă, duminică, 6 mai, de la ora 19:00, la Cinema Victoria.
La Humanitas Multimedia a aoărut în format audio nuvela „Eduard şi Dumnezeu” de Milan Kundera, din volumul „Iubiri caraghioase”, în lectura inconfundabilă a lui Victor Rebengiuc.
Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decât blândă visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic” aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni îi împing pe eroii nuvelelor sale unul către altul: în doi, nu e loc de subtile ocoluri şi de inavuabile complexe; totul se reduce la expresia cea mai brutală a esenţialului. Cu nespusă luciditate şi cu enormă ironie, Kundera dezvăluie resorturile cotidiene ale relaţiei de cuplu, care sfârşesc prin a provoca un imens hohot de râs.
Chiar şi un scurt fragment este suficient pentru a simţi calitatea acestei lucrări:
Îmi amintesc că odată fusesem singura persoană din bloc care ieşise afară ca să vadă o eclipsă de lună. Ceva liniştit şi măreţ se întâmpla între aceste două lumi şi nimănui nu părea să-i pese. Am privit intens acel glob ocular care-şi întorcea, parcă, cristalinul de la mine şi m-a năpădit tristeţea; acea tristeţe a lucrurilor frumoase care mi se întâmplă ca prin vis şi pe care cea mai adâncă înţelepciune a sufletului îmi spune să nu le cer, să nu le opresc, să nu le ating…
„A alege un mod de viaţă înseamnă, de fapt, a alege nostalgia cu care poţi trăi”, citeam undeva. Şi te gândeşti că alegerea în sine este un act de voinţă, conştient, dar nostalgiile apar mult mai târziu. Nu tu alegi între ele, cumva ele te aleg pe tine. Sunt asemeni unor amintiri dintr-o altă viaţă, a unor vise stranii, pe care le-ai pierdut fără să fi ştiut. Sunt asemeni unor îmbrăţişări scufundate într-un ocean albastru, în care fiecare mişcare înspre tine însuţi devine o fâlfâire fluidă de aripi.