4 mai 2012

Visul lui Adalbert

„Visul lui Adalbert”, primul lung metraj al lui Gabriel Achim, intră în cinematografe din 4 mai 2012. Premiera de gală din București, onorată cu prezenţa regizorului Gabriel Achim și a echipei filmului, are loc vineri, 4 mai, de la ora 20:30, la Cinema Pro. Premiera de gală din Cluj are loc sâmbătă, 5 mai, la Cinema Odeon (Polus Center), de la ora 19:00, în prezența regizorului și a unei părți din echipă. De asemenea, și la Iași are loc o premieră de gală, la care vor fi prezenți regizorul și o parte din echipă, duminică, 6 mai, de la ora 19:00, la Cinema Victoria.

„Visul lui Adalbert” este o comedie neagră, bazată pe o întâmplare petrecută într-o uzină comunistă în 1986. După accidentul nuclear de la Cernobîl, după 1 Mai, după sărbătorile de Paști, după câștigarea Cupei Campionilor Europeni, vine și Ziua PCR. O concentrare de evenimente care face ca orice să fie posibil. În tot acest carusel mai intră un aparat video, niște cuțite artizanale, o amantă nehotărâtă, un strung, un securist, o reconstituire și o vulpe. Când totul începe bine, nimeni nu garantează happy-end-ul.

Ceea ce se știe mai puțin este faptul că realizarea filmului nu a fost nici ea ocolită de accidente. Cu puțin timp înainte de începerea filmărilor, uzina din Ploiești, unde urma să se turneze cea mai mare parte a acțiunii, întrerupe brusc legătura cu echipa filmului. Motivul? Patronul uzinei se declara nemulțumit de portretul pe care i-l făcuse Alexandru Solomon în “Kapitalism – rețeta noastră secretă”.

În cele din urmă, filmările s-au desfășurat în Mizil și într-o altă fabrică din Ploiești, unde a apărut o nouă problemă: figurația. Fiind două orașe din care figurația specializată lipsește cu desăvârșire, din cei 600 de oameni confirmați pentru filmare, s-au prezentat pe platou 30. Așa că, la cea mai grea secvență din punctul de vedere al figurației, echipa de filmare a fost nevoită să apeleze la câteva autocare pline cu sindicaliști din Ploiești, aflați în drum spre protestele anti-Boc din București. A fost dovada vie că un sandviș în plus e o promisiune mai interesantă decât indicațiile regizorale. După doar câteva ore de filmare, în jurul orei 16:00, sindicaliștii au început s-o ia la goană spre gară, ca să nu pierdă trenul către casă. Mulți au plecat cu recuzita filmului, spre disperarea fetelor de la Costume, care alergau după sindicaliștii grăbiți spre personalul de Valea Călugărească.

După prima săptămână de filmare, o mare parte a echipei a fost schimbată în urma unei greve spontane a tehnicienilor filmului. De vină se pare că au fost sandvișurile care aveau feliile de pâine prea groase. Explicația constă în faptul că Primăria din Mizil, care a ajutat cu cateringul, nu avea experiența necesară, iar patronul fabricii de mezeluri, care promisese că va contribui, plecase în Spania, în vacanță, fără să își anunțe angajații că trebuie să furnizeze materia primă pentru sandvișuri.

Remarcat de presa internațională de specialitate, „Visul lui Adalbert” este o abordare proaspătă și comic-nostalgică a unor momente importante petrecute în România anilor ’80, a cărei distribuție îi aduce laolaltă pe Gabriel Spahiu, Doru Ana, Ozana Oancea, Anca Androne, Paul Ipate, Alina Berzunțeanu, Mimi Brănescu, Adrian Văncică, Coca Bloos, Mircea Rusu, Viorel Comănici, Adrian Ciglenean, Violeta Haret-Popa, Ana Maria Moldovan, Cristi Balint, Dan Ivanesei, Vitalie Bichir și Bogdan Marhodin. Figurația a fost impresionantă și a adunat sute de oameni din Mizil și Ploiești care au apărut pentru prima oară într-un film de lung metraj. Filmările au durat 5 săptămâni în perioada 2010-2011 și s-au desfășurat în Mizil, Ploiești, București și Bran.

Scenariul filmului este semnat de Gabriel Achim și Cosmin Manolache, director de imagine este George Chiper-Lillemark, scenografia îi aparține lui Vali Ighigheanu, costumele Luminiței Mihai, montajul lui Cristian Nicolescu și Ioan Ștefan Tatu și sunetul lui Dan-Ștefan Rucăreanu, Filip Mureșan și Vlad Voinescu.

Distribuţia

Gabriel Spahiu s-a născut în 1968 la București. În 1996 a absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa profesor Olga Tudorache și conferențiar Adrian Pintea. În prezent este actor independent și colaborează cu diferite teatre independente sau de stat din România.

În “Visul lui Adalbert” interpretează primul lui rol principal, cel al lui Iulică Ploscaru, un sub-inginer responsabil cu protecția muncii, care, în cele din urmă, rămâne fără o mână. În realitate, Gabriel Spahiu a avut parte de cel puțin un accident la locul de muncă: “Era să iau foc. Mă aflam la niște filmări, în Maroc, și am luat-o la fugă, arzând, din cauza marocanilor, care nu știu engleză. Trebuia să arunce cu niște cocktail-uri Molotov în mine când se spunea „Two”. S-a aruncat la „One”.”

Doru Ana a absolvit I.A.T.C. în 1980 la Clasa Prof.univ. Olga Tudorache, Florin Zamfirescu. Ca actor de teatru a interpretat peste 50 de roluri, de la Bufonul Tocila din comedia “Cum vă place” de W. Shakespeare până la Stalin din drama “Stalin și Bufonul”, de G. Aleende. Activitatea teatrală s-a desfășurat pe scenele teatrelor Bulandra, Comedie, Național, Creangă, sau în teatrele din țară: Brașov, Sibiu, Ploiești. Este Conf. univ.dr. U.N.A.T.C- I.L.Caragiale. Pe marile ecrane s-a remarcat în „Moartea domnului Lăzărescu” (regia Cristi Puiu), „4,3,2” (regia Cristian Mungiu) sau „Nunta mută” (regia Horațiu Mălăele).

În lungmetrajul lui Gabriel Achim îl interpretează pe tovarășul Lefărdău, personaj despre care spune: „Faptul că este plasat în acea epocă, nu-l face nici mai bun, nici mai rău. Ca el am mai întâlnit sute de personaje. Își face datoria, este uman, dar încearcă și să se impună”.

Ozana Oancea a debutat în cinematografie la 40 de ani, în rolul Feliciei din filmul lui Răzvan Rădulescu, „Felicia, înainte de toate”. Timp de zece ani a jucat, la Teatrul din Craiova, în piesele lui Silviu Purcărete, după care a intrat în echipa Festivalului Transilvania ca manager relații internaționale.

În „Visul lui Adalbert” o interpretează pe Lidia Spătaru, o femeie cu un ochi de sticlă. Cum s-a pregătit Ozana pentru rolul ăsta? S-o lăsăm pe ea să ne povestească: „Asta e foarte simplu… Cu certitudine e o tristețe pe care o porți în tine. Tehnic, în situația asta -ochi lipsă- închizi un ochi și încerci să îți continui activitățile diurne. Cu siguranță sunt afectate mișcările de cap, chiar toată jumătatea superioară a corpului. Poți să studiezi puțin cum privește o pasăre (o gaină).”

Anca Androne şi-a început studiile de actorie la București, în cadrul UNATC, și le-a completat ulterior printr-un curs de mișcare și arta actorului la Academia de Teatru din Berlin. A jucat în numeroase spectacole, de la teatru de tip experimental, până la Becket și Shakespeare. În prezent este actriță la teatrul Bulandra.

Anca Androne o interpretează pe Tatiana Ispir în „Visul lui Adalbert”, despre care mărturiseşte: „Tatiana e o aspirantă la Școala Populară de Artă, secția Canto, și avea o promisiune, că o să fie văzută de Marius Țeicu. Era curtată asiduu de un marinar, care venea la ea din șase în șase luni din Constanța cu un Ford Taunus, cu porbagajul plin de Burda, Nekerman, Kent și jeanși italienești Fiorelli. Visa să meargă la un concert cu CC Catch și Sandra”.

Adrian Văncică s-a născut la două săptămâni după cutremurul din ’77, iar cei şapte ani de acasă i-a făcut la ţară, pe lângă Târgovişte. Face parte din generaţia clasică, cu cheia de gât. De la şapte ani a devenit băiat de asfalt, când s-a mutat la Târgovişte, la părinți, ca să meargă la şcoală. Facultatea a făcut-o în Bucureşti.

În “Visul lui Adalbert” este Fildeș Croitoru, meșter al secției, care face niște cuțite cu mâner din plexiglass, cu femei dezbrăcate. „Fildeșică face biznis, clar. El a făcut cuțite la toți vecinii, la toți doctorii, la profesori. Șefilor le făcea din obligație, dar cu restul era biznis, clar. E posibil ca Fildeșică să fi fugit din țară chiar și așa, cu mâna aia tăiată”, spune Adrian Văncică despre personajul său, care este și eroul cărții „Unde îți vei petrece veșnicia” de Cosmin Manolache și Călin Torsan, în curs de apariție la editura Art.