Ich errinnere hier meine Leser, dass diese Blätter nichts weniger als ein System enthalten sollen. Ich bin also nicht verpflichtet alle die Schwierigkeiten aufzulösen, die ich mache. Meine Gedanken mögen sich weniger zu verbinden, ja wohl gar sich zu wiedersprechen scheinen; wenn es denn nur Gedanken sind, bei welchen sie Stoff finden, selbst zu denken. Hier will ich nichts als fermenta cognitionis ausstreuen. – LESSING (Hamburgische Dramaturgie, 296)
Aici trebuie să aduc aminte cititorilor mei că aceste pagini nu conțin nicidecum un sistem. Deci eu nu sunt obligat să lămuresc toate greutățile ce arăt. Gândurile mele pot să nu se lege, ba pot chiar părea contrazicătoare; numai să fie gânduri care vă vor da prilej să gândiți și d-voastră. Aici voi numai să răspândesc fermenta cognitionis. – LESSING (Dramaturgia Hamburgică, 296)
Una din cele mai întrebuințate forme ale scrierii e desigur forma polemicii. Polemica e și foarte necesară și foarte folositoare. Că din ciocnirea ideilor iese scânteia adevărului, nu e un cuvânt deșert, ci un mare adevăr. Forma polemicii e una din cele mai nimerite forme literare și științifice pentru limpezirea unor principii, unor vederi și pentru propagarea în masa publicului a unor adevăruri literare și științifice. Alte forme pot să aibă și chiar au avantajele lor. Așa, spre exemplu, o expunere largă și sistematică, o expunere completă a unei chestituni într-un op voluminos e desigur preferabilă în multe privințe unor articole polemice, unde necesarmente va lipsi și sistematizarea și putința de a fi completat. Dar o astfel de expunere sistematică și completă poate să fie bună numai în țările foarte culturale și acolo chiar, pentru un cerc mic de oameni învățați. Pentru grosul publicului însă, chiar și în țările cele mai culte, dar mai ales în țările mai puțin culte, forma polemică e mai nimerită și, de multe ori, chiar unica posibilă.
Cu puține ceasuri înainte de a muri, regretatul Panait Cerna, poetul, îmi repeta amărât vorba aceasta a lui Titu Maiorescu: „in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding…”
Familiară și sentențioasă, fraza nemțească o auzise el odinioară sunând indulgent și rece, ca o sentință ce-i era cu totul neașteptată; și în luciditatea exagerată a frigurilor celor din urmă Cerna și-o amintea, chinuit încă de neastâmpărul surprinderii amare care-l lovise cu ani în urmă – o impresie ce părea că niciodată nu încetase de a-i fi actuală.
A fost o întâmplare lamentabilă și ciudată.
Cerna ieșise în lume, cu versurile lui entuziaste și oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni și grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi și celui mai simplu naționalism literar român. Trebuiau glorii literare nouă și mari, cu orice preț. Atunci manifestări de talente cât de puțin convenabile erau înălțate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici și școli se sfădeau de la descoperirea lor, sau își făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulații onorabile dar pătimașe.
Zița, tânără și, cum sunt îndeobște româncele noastre, foarte vioaie, a evoluat energic. Stimulată de ambițiile intelectuale ale lui Rică, ea a pătruns, prin Alecsandri și Bolintineanu, până la câteva romane franceze. Copiii și mai ales copilele lor n-au mai cunoscut decât literatură străină. Fetele chiar au suferit probabil, în delicatețea lor, pe urma „luptei pentru limba românească”, dusă acum douăzeci de ani cu un neuitat brio patriotic, și s-au închis desigur cu atât mai îndărătnic în admirația lor gingașă, pentru Bernstein-Bataille și Prevost-Bourget. Iar nepoții participă adesea activ la producția literară română, chiar când sunt fii și fiice de oameni cu stare; sau cel puțin cunosc, urmăresc și încurajează cum pot literatura românească produsă de vreo două decenii încoace. Totuși, lecturile lor favorite și inspiratoare sunt Henri de Regnier, Samain, Verhaeren, Rachilde – în scurt: catalogul de la „Mercure de France”. La care se adaogă pentru cei cu gustul grav și puternice trebuințe de idei: Barbusse și Romain Rolland. Acum în urmă de tot suntem, se-nțelege, expresioniști.
Astfel mi se arată publicul nostru literar de azi, considerat în elementele lui cele mai energice și hotărâtoare. În așa situație, Caragiale s-a învechit grozav, disproporționat față de timpul în care a trăit și a scris. Dar de învechirea operei sale publicul nu-i singur vinovat.
Aleksander Nawrocki este o personalitate marcantă a literaturii de azi a Poloniei, poet de largă recunoaştere internaţională, tradus în zeci de limbi. Organizator a două festivaluri internaţionale: Zilele Mondiale ale Poeziei – UNESCO şi Festivalul Poeziei Slave.
Subtilă şi extrem de elaborată s-a dovedit a fi proza scurtă a lui Aleksander Nawrocki. În „Caietele Columna” s-a publicat, în premieră în România, proza „Fata şi Eretele”, în traducerea lui Valeriu Butulescu. Aceasta, împreună cu nuvelele fantastice „Aureola”, „Paştele” şi cu microromanul „Umbra îngerului său” au fost publicate sub formă de carte la Editura „PERFORMANTICA” din Iaşi.
Următorul text poate fi admirat într-o biserică din Baltimore, S.U.A., autorul nefiind cunoscut; se pare că textul provine din Filipine şi că ar fi fost conceput de un călugăr misionar, undeva prin secolul al XVII-lea:
Păşeşte în linişte, împăcat, prin zgomotul şi graba zilei, şi ia aminte câtă pace poate fi în tăcere. Dacă este posibil fără să îngenunchezi, trăieşte în bună înţelegere cu toţi oamenii.
Rosteşte-ţi dreptatea limpede şi blând; ascultă pe ceilalţi, chiar pe cei ignoranţi sau împătimiţi. Ei au, de asemenea, povestea lor. Evită persoanele stridente şi agresive-sunt ofensa adusă spiritului.
Nu te compara cu alţi oameni, astfel nu vei deveni vanitos şi nici dezamăgit; pentru că întotdeauna vor exista fiinţe superioare sau inferioare ţie.
Bucură-te de împliniri şi stăruie în năzuinţele tale. Ai grijă de profesiunea ta, chiar umilă; ea este bunul tău adevărat în vremuri cu noroc schimbător. Fii prudent în afaceri pentru că lumea este împovărată de înşelătorii; dar nu te lăsa orbit încât să nu mai distingi virtutea. O mulţime de oameni luptă pentru idealuri înalte şi pretutindeni viaţa este plină de eroism. Fii tu însuţi şi, mai ales, nu simula dragostea.
Nici să fii cinic în iubire, pentru că în faţa tuturor lipsurilor şi urâciunilor ea este perenă că iarba. Cu smerenie, ascultă sfatul celor încărcaţi de ani. Acceptă cu graţie elanul tinerilor. Adună putere în spirit să fii apărat în faţa nenorocirilor întâmplătoare, dar nu înnopta în casa iluziei.
Teama este născută din singurătate şi din oboseală.
Dincolo de o sănătoasă disciplină, fii îndurător cu tine. Eşti un copil al Universului, nu mai puţin decât arborii şi stelele; ai dreptul să exişti aici şi acum şi, indiferent dacă îţi este clar sau nu, Universul evoluează cum trebuie.
De aceea, fii în pace cu Dumnezeu, oricum ţi-L imaginezi tu; şi oricare îţi sunt acţiunile şi dorinţele în zgomotul confuz al vieţii, fii împăcat cu sufletul tău.
Cu toată falsitatea, truda şi visele sfărâmate, lumea este încă minunată.
„Wałęsa” („Wałęsa. Człowiek z nadziei”), filmul biografic despre Lech Wałęsa, în regia lui Andrzej Wajda, are premiera în România vineri, 30 mai 2014. Lungmetrajul reface traseul celebrului activist polonez, ulterior laureat al premiului Nobel pentru pace şi preşedinte al Poloniei, începând cu postura de electrician pe şantierul naval din Gdańsk în anii protestelor împotriva regimului comunist, până la înfiinţarea primei mişcări sindicale independente din Europa de Est, “Solidaritatea” (“Solidarność”).
Încarc...
