La Humanitas Multimedia a apărut recent o variantă audio pentru „Doamna cu camelii” a lui Alexandre Dumas fiul, în lectura actriţei Rodica Mandache.
Rodica Mandache spune despre participarea sa:
Audiobook-urile sunt o încercare înţeleaptă de a readuce comunicarea pierdută cu cititul. Lectura este pentru mine ceva vulnerabil, dulce, cuminte, senzual, tulburător. Cu siguranţă Dumnezeu a fost bun când ne-a dăruit cărţile. Când am fost chemată pentru a citi Doamna cu camelii am fost adânc tulburată. Două zile am alunecat prin lume. Eram imaterială de bucurie. Sper să fi dat acestei lecturări iubirea pe care această poveste o cere. Nu ştiu dacă am fost cea mai bună alegere, dar sufletul meu pulsează în fiecare cuvânt citit. În timp ce oficiam lectura poveştii Margueritei Gautier şi a lui Armand Duval fiecare vorbă avea un parfum intens. Amprenta olfactivă, care este cea mai intensă formă a amintirii, mi-a înnobilat lectura acestei cărţi care luptă pentru dragoste şi puterea ei. Şi astăzi, în lumea noastră în care afirmarea nimicului este atât de violentă, Marguerite Gauthier te motivează să-nţelegi că natura bună şi minunată a omului nu moare.
La Humanitas Multimedia, Răzvan Vasilescu dă grai pentru „Mantaua” lui Nikolai Vasilievici Gogol, după traducerea lui Eusebiu Camilar.
Faceţi cunoştinţă cu Akaki Akakievici, cel mai mărunt funcţionar din lume, fără ambiţii, fără dorinţe, căruia o întâmplare extraordinară îi dă viaţa peste cap: mantaua sa veche nu poate fi reparată; trebuie, chiar trebuie să-şi facă una nouă. Nu pare un fapt neobişnuit, dar pentru Akaki Akakievici este. Şi câte alte întâmplări neaşteptate pornesc de aici, tocmai când credeam că nu ne mai miră nimic!
Martori oculari ai ridicării Coloanei au rămas puţini, astăzi, la peste şaptezeci de ani de la consumarea evenimentului. Amintirile lor sunt cu atât mai preţioase. Unul dintre aceştia este mama mea, Ana Butulescu, femeie simplă din Preajba, care a intrat neinhibată în al nouăzecilea an al vieţii. E cel mai vârstnic locuitor nativ al satului Preajba, devenit între timp localitate componentă a municipiului Târgu Jiu.
Mama, ca orice om foarte bătrân, are unele probleme de memorie, când e vorba de întâmplările recente. Dacă o rugaţi să vă enumere toţi miniştrii din guvernul Tăriceanu, pe unii cu siguranţă nu-i mai ţine minte. Dar evenimentele, mari sau mici, înregistrate în copilăria, adolescenţa şi tinereţea ei par săpate cu dalta, adânc, în memorie. Poate să vă spună data naşterii, a căsătoriei şi a morţii pentru un număr impresionant de prejbeni, poate reconstitui arborii genealogici stufoşi ai unor neamuri de ciobani locali, precum Năgăra, Lăguţ, Ciocăzanu, Şerban, Sâiu, Luculescu, Moianu etc, fiind una din sursele cele mai prolifice ale lui Al. Doru Şerban, istoric neobosit al meleagurilor prejbene.
Capitolul întâi al romanului „Exmatriculat din viaţă!” de Georgeta Nedelcu:
– Prima parte –
Seara era liniştită, dar înorată. Aerul era cât se poate de apăsător. Freamătul îndepărtat al străzii abia se auzea.Viaţa e frumoasă! Trăind! Trăind pur şi simplu!
Când eram domnişoară, căutam cu înfrigurare formele de viaţă miraculoase care să mă împace cu mine, cu lumea şi cu Tatăl Ceresc! Dar nu găseam nimic din toate astea, deoarece îmi doream prea multe deodată. Vroiam să fac atât de multe lucruri care să sfideze timpul şi… moartea!
Şi nici cu lumea nu mă prea împăcam, căci mi se părea că aşteaptă de la mine numai ceea ce eu nu îi puteam oferi. Nici cu Dumnezeu nu eram împăcată, pentru că, de multe ori, îşi întorsese faţa de la mine. Fără o familie a mea, întemeiată după nişte reguli sănătoase, nu puteam să am un sens în viaţă. Mă întrebam de multe ori: ”Oare, sunt eu destul de puternică, încât să pot spera atât de mult?” Fiecare zi înseamnă pasul făcut pe încă o treaptă a cunoaşterii, o nouă etapă de muncă pentru noul asalt.
Când mă apuc de scris, alunec fără să vreau într-o anumită manieră stilistică şi chiar dacă sunt convinsă că scriu numai pentru mine, tot adopt o anumită poză, iar gândurile mele refuză să se scurgă pe hârtie aşa cum sunt prin braţul, degete şi peniţa stiloului cu care scriu şi s-ar putea spune că nu capul dirijează stiloul, ci invers.
Câteodată mă las dusă de viaţă şi, deşi ştiu cât valorează ea, mă abandonez pe de-a întregul şi atunci nu mai are pentru mine nici o însemnătate întrebarea: ”To be or not to be?”
Două gânduri să nu te părăsească niciodată: acela de aţi îmbogăţii mintea şi sufletul şi, gândul că suntem trecători în lume. ”Memento mori”, nu este un adagio al tristeţii, nici al resemnării, ci un semnal de alarmă care vrea să te ţină într-o permanentă stare de veghe – zicând: ”Bagă de seamă ce faci cu viaţa ta, că nu e veşnică!” Ne facem iluzii că suntem stăpâni pe el, însă el şi viaţa ne stăpânesc.
La Humanitas Multimedia a apărut recent o variantă audio pentru „Doamna cu camelii” a lui Alexandre Dumas fiul, în lectura actriţei Rodica Mandache.
Încarc...
8 voturi