24 august 2009
Capitolul întâi al romanului „Exmatriculat din viaţă!” de Georgeta Nedelcu:
– Prima parte –
Seara era liniştită, dar înorată. Aerul era cât se poate de apăsător. Freamătul îndepărtat al străzii abia se auzea.Viaţa e frumoasă! Trăind! Trăind pur şi simplu!
Când eram domnişoară, căutam cu înfrigurare formele de viaţă miraculoase care să mă împace cu mine, cu lumea şi cu Tatăl Ceresc! Dar nu găseam nimic din toate astea, deoarece îmi doream prea multe deodată. Vroiam să fac atât de multe lucruri care să sfideze timpul şi… moartea!
Şi nici cu lumea nu mă prea împăcam, căci mi se părea că aşteaptă de la mine numai ceea ce eu nu îi puteam oferi. Nici cu Dumnezeu nu eram împăcată, pentru că, de multe ori, îşi întorsese faţa de la mine. Fără o familie a mea, întemeiată după nişte reguli sănătoase, nu puteam să am un sens în viaţă. Mă întrebam de multe ori: ”Oare, sunt eu destul de puternică, încât să pot spera atât de mult?” Fiecare zi înseamnă pasul făcut pe încă o treaptă a cunoaşterii, o nouă etapă de muncă pentru noul asalt.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Georgeta Nedelcu in Cărţi, Fragmente literare
19 februarie 2008
Încropesc din secunde ruginite minutarul lipsă de pe ceasornicul celor douăsprezece ore trecute suspect de repede pe lângă viaţa mea. Mă afund în tăcerea chemată spre mine.
Tac… să-mi ascult ceasul inimii cum roteşte nenumăratele minutare în sensul de stânga spre dreapta, anapoda, răvăşind lumea din secundă în clipă şi din veşnicie către neputinţă…
Crestez pe o coajă de portocală, rămasă de la masa orizontului, un ceasornic de cuvinte, să nu-mi mai recunoască timpul zilele care mor în amintire.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Mirela Nicoleta Toniţă in Eseuri
28 septembrie 2007
Auzisem despre Vasile Pârvan când eram mică, aşa cum auzi din greşeală despre lucruri care rămân în tine pentru a le înţelege mult mai târziu; nu-mi amintesc exact cine şi ce-mi spusese despre Domnia Sa. Ceva legat de daci. Am aflat apoi, studentă fiind, despre „Getica” şi despre importanţa activităţii autorului acesteia pentru şcoala românească de istorie şi de arheologie, dar şi pentru cei care studiază istoria limbii române. De curând însă (profesor fiind eu acum), am descoperit un foarte interesant curs, ţinut la Universitatea din Cluj (în 1919!), pe care îl recomand călduros, intitulat „Datoria vieţii noastre”. Ideile sunt parcă ale timpurilor noastre şi am selectat câteva pasaje, cele care m-au surprins în felul acela plăcut în care găseşti, unde te aştepţi mai puţin, întrebări sau răspunsuri pe care le ştii adânc în tine şi pe care le auzi deodată rostindu-se.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Cărţi, Fragmente literare
23 iulie 2007
Multă vreme, Octavian Paler a fost omul de la care aflasem o idee care a avut un ecou puternic în fiinţa mea: „Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.” Idee care a devenit proverbială pentru mine, făcând ca numele lui să capete rezonanţe filozofice, precum Hesiod sau Schopenhauer.
Fără să-l iau neapărat ca pe un semn de superficialitate, uneori procedez întocmai ca şi rândunica indiană: îmi împodobesc cuibul cu licurici şi asta îmi este de ajuns. Măcar pentru o vreme, îmi place să duc dorul cărţilor pe care le voi citi. Până într-o zi când, în cadrul unei emisiuni televizate, am auzit-o pe Gina Patrichi recitând un fragment din „Scrisori imaginare„. Şi nu orice fragment (ulterior am citit cartea şi mi s-a confirmat acest lucru), ci pe acela menit să mă emoţioneze cel mai tare: vânătoarea cu bufniţa. De atunci, caut, găsesc şi citesc cărţile lui Octavian Paler cu aceeasi bucurie cu care personajul lui Baconski aştepta „Scrisorile prietenului”.
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi
