24 august 2009
Capitolul întâi al romanului „Exmatriculat din viaţă!” de Georgeta Nedelcu:
– Prima parte –
Seara era liniştită, dar înorată. Aerul era cât se poate de apăsător. Freamătul îndepărtat al străzii abia se auzea.Viaţa e frumoasă! Trăind! Trăind pur şi simplu!
Când eram domnişoară, căutam cu înfrigurare formele de viaţă miraculoase care să mă împace cu mine, cu lumea şi cu Tatăl Ceresc! Dar nu găseam nimic din toate astea, deoarece îmi doream prea multe deodată. Vroiam să fac atât de multe lucruri care să sfideze timpul şi… moartea!
Şi nici cu lumea nu mă prea împăcam, căci mi se părea că aşteaptă de la mine numai ceea ce eu nu îi puteam oferi. Nici cu Dumnezeu nu eram împăcată, pentru că, de multe ori, îşi întorsese faţa de la mine. Fără o familie a mea, întemeiată după nişte reguli sănătoase, nu puteam să am un sens în viaţă. Mă întrebam de multe ori: ”Oare, sunt eu destul de puternică, încât să pot spera atât de mult?” Fiecare zi înseamnă pasul făcut pe încă o treaptă a cunoaşterii, o nouă etapă de muncă pentru noul asalt.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Georgeta Nedelcu in Cărţi, Fragmente literare
18 mai 2009
A apărut romanul „Coada” de Dragoş Voicu, câştigător la secţiunea „Proză” în cadrul Concursului de Debut pe anul 2008, organizat de Editura Cartea Românească.
Este un roman despre viaţa la coadă, absurdă precum comunismul însuşi, dar în care oamenii îşi văd de ale lor, conform unei logici pe care noua generaţie actuală nu o poate înţelege în totalitate. Este o coadă la tacâmuri de pui, o coadă fabuloasă, care înfăşoară oraşul de mai multe ori şi va dura 12 luni, timp în care Ionuţ, un vajnic pionier, îi va cunoaşte pe cei care îi vor fi vecini întregul an, câteva personaje pitoreşti care discută despre copii, matematică, ţuică fiartă, fericire, cârnaţi, dragoste, bomboane de pom, moarte, murături, examene de admitere. O coadă care sfidează orele, zilele, săptămânile, anotimpurile şi totuşi… aici oamenii îşi povestesc viaţa, îşi sărbătoresc zilele de naştere, se îndrăgostesc, se căsătoresc şi, pur şi simplu, mor. „Coada” este un roman care te face să izbucneşti în râs sau în plâns şi te lasă năucit pe muchia dintre cele două stări.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Fragmente literare, Ştiri
26 septembrie 2008
Fragmente din capitolul „Lucrul şi opera” din lucrarea „Originea operei de artă” aparţinând lui Martin Heidegger, în traducerea lui Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu:
Origine înseamnă aici acel ceva prin care şi de la care pornind, un lucru este ceea ce este şi este aşa cum este. Numim ceea ce este ceva, în felul în care este, esenţă a sa. Originea unui lucru este provenienţa esenţei sale. Problema originii operei de artă este o problemă privitoare la provenienţa esenţei sale. Potrivit reprezentării obişnuite, opera ia naştere din şi prin activitatea artistului. Însă prin ce anume, şi de la ce anume pornind, este artistul ceea ce este? Prin operă; căci faptul că o operă este spre lauda făuritorului ei înseamnă: abia opera îl face pe artist să apară drept meşter într-ale artei. Artistul este originea operei. Opera este originea artistului. Nici unul din aceşti termeni nu există fără celălalt. Cu toate acestea, nu este mai puţin adevărat că nici unul dintre cei doi nu îl poartă cu sine pe celălalt. Artistul şi opera sunt, fiecare în sine şi în corelaţia lor, printr-un al treilea termen, care, de bună seamă este şi primul, anume prin acel ceva de la care artistul şi opera de artă îşi capătă de altfel numele: prin artă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Cărţi, Fragmente literare
24 octombrie 2007
Alexandrescu – Bolintineanul Cu aceşti doi poeţi munteni, prin excelenţă aşezaţi între clasicii noştri şcolăreşti, stăm în plină influenţă a poeziei franceze.
Pe Alexandrescu îl cunoscuse Ion Ghica elev la Sfântul Sava, băiat măricel începea să-i mijească mustaţa băiat măricel cu memoria plină de versuri din clasicii francezi. Îmi pare că epistolele, satirele şi fabulele formează inventarul bun al lui Alexandrescu. Orientarea lui naturală a fost clasicistă. Melancolia întrucâtva insistentă, sentimentalism pe tema ruinelor, a fantomelor trecutului, sunt teme literare pe care le impunea literatura apuseană pe atunci. S-a observat, cu dreptate, că adoptarea unor teme ca aceasta nu ne permite a vorbi hotărât de un romantism român. Românii care căutau a face poezie în anii 30 până la 40 luau ce găseau pe piaţa literară franceză. Romantică era poezia aceasta franceză la ea acasă, în Bucureşti şi în Iaşi ea nu era romantică, era poezia nouă din Apus, poezia pe care tinerii români aveau a o pune împotriva poeziei de imitaţie neogreacă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Critică literară
6 septembrie 2007
Există oare resentimente pentru unii? Resentimentul aducerii aminte a uliţei de ţară? Resentiment care pentru mine înseamnă uliţa sufletului meu, uliţa inimii mele, uliţa copilăriei mele? Nu, nu cred ca există, nu există pentru că uliţele au rămas la fel, uliţe neschimbate.
Şi acum încă mai există drumul de asfalt de la oraş până în capul satului, iară de acolo în rest aceleaşi uliţe demult uitate de unii, de unii care au copilărit de-a lungul lor.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Memorii
22 august 2007
- Cartea mea de căpătâi este „După douăzeci de ani”. (Silviu Brucan)
- Când pun mâna pe un roman bun, nu-l las până nu-l termin. (Cleopatra)
- Doctore, mă chinuie îngrozitor coloana. (Constantin Brancuşi)
- Prefer rima îmbrăţişată. (Veronica Micle)
- Femeia model trebuie să fie tânără. (Corneliu Baba)
- N-aveţi, cumva, un foc? (Nero)
- Şi totuşi, se învârteşte! (Galileo Galilei, la un chef)
- Eu sunt o excepţie: mi-am făcut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
- De când cu politica, am tras poezia pe linie moartă. (A.-carul Păunescu)
- Am fost corigent la zoologie şi literatură. (La Fontaine)
- Am oscilat între Şcoala Ardeleană şi Şcoala Militară. (Petru Maior)
- Aria cercului se bucură de o celebritate nemeritată. (Giuseppe Verdi)
- Nu intrati în marile complexe cu soţia. (Freud)
- Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
- Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
- Am picat la ţanc! (Aurel Vlaicu)
- Toţi oamenii de valoare au zburat din România. (Henri Coandă)
- De fapt, la ţară eu n-am vară, ci un var. (George Topârceanu)
- Vrem să ne păstram limba şi portul. (Radu Măzare, primarul Constanţei)
- Marile cuceriri le-am făcut în moteluri. (Gingis-Han)
- Oştenii mei, astăzi avem exerciţii de tragere! (Vlad Ţepeş)
- Americanii s-au obişnuit cu insula în coastă. (Fidel Castro)
- Nu sunt de acord cu femeile care îşi spionează bărbaţii. (Mata-Hari)
- Într-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la pătrat. (Pitagora)
- Forma mea de protest este demonstraţia. (Pitagora)
- Posteritatea va crede că am avut un singur ou. (Cristofor Columb)
- Am ajuns în America pentru că m-a trimis nevasta după cartofi. (Cristofor Columb)
- Ca orice om, am fost şi eu la strâmtoare. (Magellan)
- Suntem rude, dar foarte îndepărtate (Fraţii Grimm)
- Duc o viaţă regulată; mă culc la şapte, mă scol la şapte. (Albă-ca-Zăpada)
- Ce mică-i lumea! (Gulliver în ţara piticilor)
- Femeile cu picioare lungi sunt cele mai bune la pat. (Procust)
- A fost nuntă cu dar, dar nu cine ştie ce! (Zamfira)
- Aştept Ziua Recunoştinţei. (Peneş Curcanul)
- Mă duc să mă caut. (fiul rătăcitor)
- Noi vrem pământ! (un extraterestru)
- Justiţia noastră este bolnavă. (un doctor în drept)
- Eu stau, tu stai, el stă… (imnul de stat)
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Umor
