În perioada 6-13 mai 2009, are loc la Bucureşti ediţia a VII-a a Festivalului Comediei Româneşti – festCO 2009, organizat de Teatrul de Comedie, cu sprijinul Primăriei Municipiului Bucureşti şi al Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, co-organizator Televiziunea Română.
Continuare »
1 voturi
Încarc...Sinéad O’Connor, unul dintre cele mai importante şi mai controversate staruri ale anilor ’90, va cânta „Nothing Compares 2 U” la Arenele Romane din Capitală, pe data de 11 iunie 2009.
Cântăreaţa irlandeză a schimbat irevocabil imaginea femeii în muzica rock, depăşind stereotipurile, fiind prima dintre vedetele feminine care au făcut ceva în această direcţie. Impetuoasă şi lipsită de tact – tunsoarea zero, atitudinea agresivă, şi garderoba fără forme, o mănuşă aruncată culturii populare care impusese egalitatea între noţiunile de feminitate şi sexualitate – Sinéad O’Connor a pornit o revoltă care a deschis drumul pentru o întreagă serie de artişti, nu ca un obiect sexual, ci ca un artist serios.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
În interviurile acordate lui Claude-Henri Rocquet, Mircea Eliade îşi dezvăluie structura bipolară, relevând complementaritatea existentă între omul de ştiinţă (a cărui operă se bazează pe logică şi rigoare, având drept scop transmiterea de informaţii) şi, pe de altă parte, scriitorul ce-şi clădeşte producţiile pe resorturile inepuizabile ale imaginaţiei. Asistăm în felul acesta la apariţia a două regimuri, unul diurn şi altul nocturn, ilustrare supremă a principiului coexistenţei contrariilor, potrivit căruia un lucru nu poate exista fără opusul său. Spre deosebire de activitatea literară, care reclamă dezlănţuirea fanteziei, operele ştiinţifice presupun clarviziunea regimului diurn, adică prezenţa luminii ca simbol al cunoaşterii. Fiind o întruchipare a lucrurilor neclare, schimbătoare, umbra i se opune luminii, constituind un mediu de trecere înspre impenetrabilitatea nopţii. Negând puritatea imaculată a zilei, întunericul provoacă reîntoarcerea lumii în haos: contururile obiectelor dispar, totul degenerând într-o profundă obscuritate.1
Pe o asemenea structură bipolară se axează şi „Domnişoara Christina” (1936), primul roman fantastic de certă valoare în literatura română. Încă de la apariţia cărţii sale, Mircea Eliade atrage atenţia asupra particularităţii fantasticului din această creaţie, un fantastic diferit întâlnit în proza anterioară, precum „Isabel şi apele diavolului” sau „Lumina ce se stinge”. Este vorba de un fantastic de stringente folclorică, prezent şi în operele altor scriitori români, ca de exemplu I.L. Caragiale, Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu, Vasile Voiculescu sau Ştefan Bănulescu.
Continuare »
6 voturiÎncarc...Articol despre piesa „Waxing West” de Saviana Stănescu, publicat de Lars Ring în ziarul suedez „Svenska Dagbladet”, în traducerea pusă la dispoziţie de Institutul Cultural Român de la Stockholm:
Dramalabbet lărgeşte perspectiva asupra teatrului. Trupa continuă să monteze exclusiv piese noi, acum însă şi texte provenite din alte ţări. În această toamnă au jucat cu succes piesa Vita glöden / White Embers, a româncei Saviana Stănescu.
De asemenea, în acest weekend teatrul a găzduit spectacolul cu piesa Waxing West de aceeaşi autoare: o producţie a legendarei trupe de avangardă La MaMa din New York, care, la 48 de ani de la prima îndrăzneaţă montare, continuă cu proiecte de înaltă clasă.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Fragmente din romanul „Leagănul pisicii„, un roman SF satirizând războaiele oamenilor şi pasiunea lor pentru înarmare, lovind în ştiinţa, tehnologia, religia şi mentalitatea lumii moderne care a născut Bomba atomică:
Incipitul care trimite la „Moby Dick”, celebra carte a modernităţii naraţiunii americane
Numiţi-mă lona. Cam aşa au făcut şi părinţii mei. Mi-au spus John. lona, John – şi dacă m-ar fi chemat Sam, tot un lona aş fi fost, nu pentru că le-aş fi purtat ghinion altora, ci pentru că cineva sau ceva m-a silit să fiu în anumite locuri, la un moment dat, negreşit. Mi s-au oferit mijloace de transport şi motive convenţionale sau bizare. Şi, în conformitate cu planul, lona a fost, clipă de clipă, în locurile indicate.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 – articolul este semnat de Angela Ion:
Primul – în ordine cronologică – dintre cei patru mari poeţi ai Romantismului francez, Lamartine a intrat în literatură la treizeci de ani, însoţit de aura succesului imediat. Micul volum de versuri, apărut anonim, în 1820, Méditations poétiques (douăzeci şi patru de poezii în ediţia originală), a marcat una dintre datele importante ale secolului trecut, pe care Sainte-Beuve o evoca în aceşti termeni într-o scrisoare către Verlaine, din 19 nov. 1865: „Nu, cei care n-au fost martori n-ar putea să-şi imagineze impresia adevărată, legitimă, de neşters pe care contemporanii au primit-o de la primele Meditaţii…”
Continuare »
10 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
