Blog.Citatepedia.ro
cărţi, teatru, cinema, muzicăSearch Results
„O aventură” de George Topîrceanu
― E liber, vă rog? întreb eu, din ușă, ca să-mi fac datoria.
În compartiment e o singură doamnă, care ocupă locul de lângă fereastră.
― Mă rog, cu plăcere! răspunde ea.
Îmi arunc valiza, bastonul și pălăria în plasa de bagaje și m-așez pe canapea, cu spatele spre locomotivă și cu fața la cucoană. Măsuța dintre noi e ridicată. Pe măsuță, câteva gazete ilustrate, o poșetă și un maldăr de coji de portocală, dintre care una i-a servit doamnei ca scrumieră.
N-am obicei să fac curte unei persoane necunoscute. Dar când pleci la drum lung, e mai plăcut, oricum, să ai în față o femeie tânără încă, fie și cam plinuță la trup, cu ochii negri și cu gropiță în obrazul stâng, decât o babă sau un ramolit care începe să sforăie de la Chitila și nu se mai oprește până la Bârlad.
Continuare »
Dan Ariely: Chiar vrem egalitate în lume? Aţi fi surprinşi!
Veștile despre creșterea inegalității sociale ne incomodează pe toți. Dar de ce e așa? Dan Ariely dezvăluie cercetări noi și surprinzătoare despre cum considerăm noi că ar fi corect să se distribuie averea în societate… apoi prezintă situația, conform statisticilor reale.
De-a joaca literară sau cum să creştem mici prin basme
ARCEN – Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate organizează luni, 1 iunie 2015, începând cu ora 18:00, la Ceainăria Cărturești (str. Arthur Verona, nr. 13 – 15, Bucureşti), evenimentul „De-a joaca literară sau cum să creştem mici prin basme”. Intrarea la eveniment este gratuită și se va face în limita locurilor disponibile.
Continuare »
Mike Mats: generația următoare a cărților digitale
Softistul Mike Matas demonstrează prima carte interactivă pentru iPad – cu video și grafică inteligente și meștesugite și câteva vizualizări de date foarte cool cu care se joacă. Cartea e ”Alegerea noastră”, continuarea la ”Un adevăr incomod” de Al Gore.
Marin Preda: Băiete, ăştia vor să mă termine!
În vara anului 1970, la recomandarea profesorilor Alexandru Piru şi Ion Rotaru, am luat lucrarea de licenţă despre „Moromeţii” lui Marin Preda. Aveam avantajul că stăteam aproape de Siliştea-Gumeşti, cunoşteam satul si locuitorii lui şi puteam să–l consult şi pe Marin Preda. Lucrarea mea se numea „Realitate şi fictiune în romanul Moromeţii”. Am stat câteva zile în satul Siliştea–Gumeşti şi am luat legătura cu aproape toate personajele din roman, de la Preda Oprescu, fostul secretar al primăriei, care pe atunci era un bătrânel simpatic, până la la Catrina Moromete (Joiţa Călăraşu, mama scriitorului), o bătrânică ţărancă, care pe atunci stătea la fata ei, Ilinca.
Poate voi vorbi odată despre acest lucru, acum însă vreau să vă spun altceva ce m-a frapat la scriitor. După ce am alcătuit un album cu toate fotografiile eroilor din „Moromeţii”, m-am prezentat cu el la Marin Preda să văd ce impresie are el despre personaje. Venise pe acasă să-şi viziteze rudele şi mai ales pe maică-sa care era bătrână şi bolnavă. „Domnule Preda”, i-am zis eu, „poate o să vă mire, am luat o lucrare…” „Aaaa, da, ştiu, mi-a povestit Piru despre tine… Şi ce vreai să scrii tu în acestă lucrare? Tu eşti din Râca, de la fostul învăţător al meu Crivăţ? Ce mai face? Mai bea, mă? La Râca veneam eu după cărţi pe la neamurile mele. Stancu lu’ Diţă ce mai face?”
Continuare »