În cel de al doilea sezon al serialului „O familie de polițiști” („Blue Bloods”), care va fi difuzat în premieră la Universal Channel începând de duminică, 7 octombrie 2012, cu câte două episoade, de la 19:00 și de la 20:00, familia Reagan continuă să înfrunte atât propriile sale probleme, cât și pe cele din poliție. În noul sezon apar mulți invitați speciali, printre care Tony Bennett și Carrie Underwood, Kelli O’Hara (nominalizată la Premiul Tony), Cassidy Gifford (fiica lui Kathie Lee Gifford) și alții.
De la producătorii „Clanului Soprano”, Universal Channel vă aduce în premieră „O familie de poliţişti” („Blue Bloods”), noul serial despre o familie de poliţişti dedicată aplicării legii în New York City. Premiera are loc pe 9 octombrie 2011, fiind difuzate două episoade în fiecare duminică de la 19:00.
„Copiii sunt bine mersi” („The Kids Are All Right„) e o comedie simpatică şi inteligentă, despre o căsnicie pe care, în general, suntem tentaţi să o credem neobişnuită, în care însă descoperim cu uimire că problemele sunt aceleaşi ca în oricare altă familie. Filmul merită văzut, deşi din timp în timp mi s-a părut că acţiunea e mult diluată şi trenează fără să ofere suficiente motive de reflecţie, dar jocul actorilor este excepţional, iar expresia sentimentelor în gesturile lor a reuşit să mă prindă. Dincolo de o oarecare suspiciune (personală) cu privire la găsirea unei soluţii care să se conformeze unei political correctness de care azi ascultă întreaga lume, finalul readuce pacea şi lămureşte lucrurile între oameni frumoşi, armonioşi, care s-au găsit şi au crescut minunat împreună, a căror viaţă poate fi considerată împlinită.
Pe 10 iulie 2009 are loc la Hollywood Multiplex – Bucureşti Mall premiera filmului „Secret de Familie” („Un secret”), o dramă franceză în regia lui Claude Miller, după romanul cu acelaşi nume al lui Philippe Grimbert (care semnează şi scenariul) şi cu Cecile De France, Patrick Bruel şi Julie Depardieu în distribuţie.
Explorarea unui apăsător secret de familie şi povestea unei pasiuni ni se fac cunoscute prin voiajul interior al lui François, un băiat solitar care îşi inventează un frate şi îşi imaginează trecutul părinţilor săi. În ziua în care împlineşte cincisprezece ani, o prietenă de familie îi dezvăluie tânărului François un adevăr bulversant, dar care îi îngăduie acestuia, în sfârşit, să se reconstruiască.
Scriitor science fiction de talent, Mircea Opriţă face o critică literară în consecinţă, adică foarte lizibilă. De la o carte la alta, a devenit tot mai direct; nu mai menajează susceptibilităţi. Maniera directă de abordare a subiectului, combinată cu felul de-a fi mai reţinut al celor din Ardeal şi experienţa de prozator, nu dă rateuri; scriitorul află ce este de aflat de la critic, nu ceea ce i-ar plăcea să audă.
Avem nevoie de critici obiectivi în care autorii să aibă încredere, să ştie fiecare cum stă şi la ce nivel se găseşte.
Un comentariu la strălucitele eseuri critice ale domnului Opriţă, adunate în volumul “Cronici de familie. SF-ul românesc după anul 2000”, publicată la editura “Casa Cărţii de Ştiinţă” din Cluj-Napoca, e foarte greu de făcut. Despre o carte foarte bună, se scrie foarte greu, în sensul că nu te poţi aventura să lauzi ceva care e vizibil de laudă; îţi trebuie multă subtilitate stilistică. Una e să dai cu bâta în baltă, să agiţi peştii şi să-i faci să riposteze, neavând încotro s-o ia, şi alta este exegeza serioasă.
Pe 29 august 2008 are loc la Hollywood Multiplex – Bucureşti Mall / Movieplex – Plaza Romania premiera filmului “Oaia albastră a familiei” (“Kabluey”), în regia lui Scott Prendergast, cu Lisa Kudrow, Scott Prendergast şi Jeffrey Dean Morgan în rolurile principale.
Încarc...
2 voturi
Scriitor science fiction de talent, Mircea Opriţă face o critică literară în consecinţă, adică foarte lizibilă. De la o carte la alta, a devenit tot mai direct; nu mai menajează susceptibilităţi. Maniera directă de abordare a subiectului, combinată cu felul de-a fi mai reţinut al celor din Ardeal şi experienţa de prozator, nu dă rateuri; scriitorul află ce este de aflat de la critic, nu ceea ce i-ar plăcea să audă.