Ostenite-s limbile pământului, care ticăie-n fiecare ceasornic stricat, ce-l are cel ce-n toate-i priceput pe masa vremurilor. Oţelul venei albastre se mişcă-n maşinăria uriaşă, lepădat de speranţă. Tocul timpului scrie pe răbojuri semne neînţelese, ce-ndatorniceşte suflete. Scâncetul pruncului din miezul inimii ne arată că o arcă s-a rupt pe fluviul veiţii. Prin beznele tunelelor, plutesc celule şi atacă rădăcinile răului, dar multe încă sunt biruite. Vasele omului devin din ce în ce mai mici, împotriva valurilor sălbatice care se întăresc. Un val moare şi alte zece îşi fac loc, în vâltorile unde procreaţia are dimesiunile altui spaţiu.

8 voturi

Încarc...

Publicat de Viorel Muha in Eseuri
Comenteaza! »

Filosoful şi eseistul Andrei Pleşu susţine joi, 22 mai 2012, de la ora 18:30, la sediul Institutului Cultural Român de la Stockholm, o prelegere cu titlul „Toleranţa şi intolerabilul. Criza unui concept”. Prelegerea a fost prezentată pentru prima oară la Basel, în 2003, iar textul acesteia a apărut în volumul „Despre bucurie în Est şi în Vest”, publicat în 2006 de editura Humanitas.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Ştiri
Comenteaza! »

Editura Humanitas a publicat recent cartea „Minunea Sfântului Baudolino”, purtând semnătura lui Umberto Eco, traducere în limba română de Sorin Mărculescu.

Între anii 1959 şi 1961, Umberto Eco a publicat în revista italiană Verri o serie de texte satirico-parodice, vizând o diversitate caleidoscopică de teme ale lumii contemporane. Peste doi ani, în 1963, aceste texte aveau să fie strânse în volumul „Jurnalul minim”, care s-a dovedit a fi de mare succes. Un nou volum, „Il secondo diario minimo”, a fost publicat în 1992. Versiunea românească reprezintă o selecţie din această ultimă ediţie, prezentând o faţetă mai puţin cunoscută a celebrului scriitor italian.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Umor, Ştiri
Comenteaza! »

Din 9 decembrie 2011, filmul „De Anul Nou” („New Year’s Eve”) are premiera în cinematografele: Hollywood Multiplex (Bucureşti şi Oradea), CinemaPRO, Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex – Băneasa, Glendale Studio (Bucureşti), Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Cluj, Arad, Galeria Arad, Bacău, Brăila, Baia Mare, Timişoara, Iaşi, Piteşti), Cityplex (Constanţa, Tulcea, Braşov, Bucureşti), Odeon Cineplex Cluj, Cinema Cortina (Oradea), Centrul Cultural Eugen Ionescu (Slatina), Grand Mall Cinema (Satu Mare), Patria (Bucureşti şi Craiova), Cinema Florin Piersic (Cluj) şi Cinema Premiera (Ploieşti).

fără voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Cinema, Dragoste, Impresii despre filme, Umor, Video, Ştiri
Comenteaza! »

Ceea ce nu poţi înţelege şi schimba, acceptă… şi asta te va face fericit, pentru că dragostea şi pacea este legătura invizibilă a uniunii dintre oameni, prin care se naşte adevărata desăvârşire a fiinţei umane. Pentru a putea înţelege ce nu poţi şi pentru a fi împăcat cu tine însuţi, supune-te la aceasta:

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.” Deuteronom 6:5

Întru apropierea de Dumnezeu şi Adevărul Său, doar Scriptura trebuie urmată, nu religia. Şi aceasta se relevă fiecăruia numai aşa cum vrea şi consideră El. Dumnezeu a creat originale pe pământ, nu copii xerox. Numai originalele (acceptând a fi diferit, unic) pot desăvârşi misiunea la care toţi am fost chemaţi prin menirea existenţială5 în scopul constituirii şi consolidării Bisericii Adevărului – Mireasa lui Hristos. Adevărata Biserică a lui Hristos se constituie din suflete foarte diferite, dar fiecare cu un rol determinant în misiune. Consider că faptele – roadele lăsate în urmă, care pot fi bune sau rele – sunt cele care trebuie să vorbească despre suflete, evoluţia lui pe scara spirituală şi implicit caracterul omului, NU emblema religioasă. Deschide-ţi mintea!

34 voturi

Încarc...

Publicat de Adina-Cristinela Ghinescu in Cărţi, Eseuri, Fragmente literare
Comenteaza! »

Un articol despre „bolile trupeşti ale epigramei” implică nu numai ariditate profesională, ci şi un oarecare risc: dacă pentru superlativele şi laudele duse la exces, înserate într-un medalion, într-o evocare sau prezentare de carte nu te trage nimeni la răspundere (ba, dimpotrivă, atrage simpatii!), exemplele de nereuşită, imperios necesare într-un asemenea articol, presupun responsabilitate şi atrag nemulţumiri şi antipatii. Totuşi, având în vedere că epigrama românească, proliferând într-o adevărată avalanşă de volume, pe lângă câştigurile mari pe care le-a realizat, manifestă o oarecare delăsare în privinţa prozodiei, deschizând porţile tuturor încercărilor şi încercătorilor, considerăm că e necesară o punere în lumină a lucrurilor, conform cu realitatea existentă. În plus, în redactarea rândurilor de faţă, am pornit de la considerentul că nu există epigramist – mic sau mare, cu vechi state în domeniu sau de curând afirmat – care să nu aibă şchiopătări prozodice, de rimă sau de exprimare. E necesară, totuşi, o precizare: una e se strecoare câte o abatere, câte o „zbârcă” de accent şi alta să ai „opera epigramatică” plină de „luxaţii”, „cârje” şi „proptele”, dând drumul în lume la volume care pot servi ca etalon în această direcţie. Şi asemenea cărţi s-au mai publicat şi ele circulă, dăunând epigramei din interiorul ei mai mult decât criticii literari, care o împing la periferia literaturii.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame
3 comentarii »